Cum arata un cadou pretios?

Altii stiind ca mor arata lumii ca traiesc. Iar altii traind nici nu le pasa de lume c-ar crede c-au murit.

Fericirea nu este victoria in sine si increderea c-ai castigat sau declaratia de victorie afisata public, fericirea este drumul parcurs tacit mana in mana cu emotiile celor foarte dragi si increderea ca o lupta castigata nu garanteaza inca o vitorie finala, ci doar e o sansa de a continua sa sprijini tacit emotiile celor foarte dragi si trairile tale.

Simplu de tot este sa intelegi sa te bucuri de micile neimportante evenimente victoriaose din jurul tau fara sa le afisezi sa le vada si altii pentru ca oricum niciodata nu vor intelege si nu ar fi trebuit sa inteleaga profunzimea superficialitatii unei simple vieti pe care o reprezinti tu.

Fiecare trecem printr-o olimpiada a vietii noastre, chiar daca vizibil nu concuram cu nimeni. Facem un mare efort pentru fericirea noastra si asta uneori ar insemna poate pentru nefericirea altora. Nici nu are sens sa aratam medalia noastra unora care nici nu stiu valoarea efortului. Cel mai greu lucru din lume este si cel mai bun lucru din lume. E suficient sa stim asta in interiorul nostru si sa ne bucuram tacit pentru a pastra magia fericirii pe mult timp in preajma noastra. La multi ani unici si tssssssssss numai voi sa-i stiti si sa-i traiti! La multi ani, mama!

Opt femei secundare si un rol principal de-o secunda

O iarna. Un Craciun. Un barbat si opt femei. Doua morti. Una falsa si alta reala. Mii de incalcituri de povesti colorate, machiate, chiar si cantate. Un film francez cu 8 actrite tare potrivite, dupa o adaptare a nuvelei "8 femei" de Robert Thomas, m-a distrat si m-a intristat in acelas timp. Iarasi despre viata si moarte. Iarasi despre justificari si prostie. Iarasi despre profund si simplu intr-o viata de om efemera. Imagineaza-ti ca viata ta este intruchiparea rolului principal al barbatului din aceasta piesa (fara de care piesa n-ar avea sens), a unui rol principal, dar de fapt tare secundar, nici macar ochii eroului important nu se vad bine.

Asa e si viata. Cand, de fapt, ne credem tare importanti, suntem in esenta niste secundari, iar normalitatea vietii este s-o traim asa secundar pana la capat, si orice clipa din asta secundara sa ne para o importanta norma de viata.

Un fragmentel dintr-un cantec din film pentru cei ce se lenevesc sa-l caute integral:

Sfarsitul lumii a fost in 2012 pentru Ina. Ploaia londoneza m-a udat pe dinauntru.

“…If I knew that this would be the last time you pass through this door, I’d embrace you, kiss you, and call you back for one more. If I knew that this would be the last time I would hear your voice, I’d take hold of each word to be able to hear it over and over again. If I knew this is the last time I see you, I’d tell you I love you, and would not just assume foolishly you know it already.” - Gabriel García Márquez

Cu acest citat se despartea anul trecut o fiinta de cineva care murise. Acum cu acest citat ma despart eu de aceasta fiinta care anul trecut se despartea de o alta fiinta care murea. Sunt muta, anonima, muritoare. Si eu o oarecare fiinta. O alta fiinta poate imi va dedica si mie odata aceste cuvinte. Desi nu as vrea, e, nu stiu cum, tare sfasiitoare emotia. As fi vrut sa aud aceste cuvinte cat sunt in viata. As fi vrut sa reuseasca sa ma vada, sa imi spuna, sa ma imbratiseze si sa nu mai existe acest "daca as..." Cu conditia ca sunt sincere aceste cuvinte. Cu condita ca le spune tot asa cum finta care a murit la sfarsitul lunii decembrie le spunea candva unei alte fiinte care a murit cu un an in urma si cu conditia ca le spune tot asa cum eu acum le spun acestei fiinte care numai e printre noi in acest sfarsit de decembrie. Le-am facut loc cu greu acestor cuvinte pe net pentru ca sunt foarte uscat de udata pe dinauntru sa mai pot iesi din anonimatul meu anonim. Stau ca o surdo-muta explicandu-mi semnele vorbirii ale celui mai neinteles interlocutor - destinul.

Sfarsitul lumii exista. Cei care radeau despre preziceri, degeaba o faceau. 2012 pentru mine a fost un fel de sfarsit, iar pentru multi a fost chiar un sfarsit al lumii lor. Deci, sfarsitul lumii nu va fi, ci exista. O data el vine neaparat. In viata fiecarui om. O data.

In ziua cand a murit EA, luptand cu boala (daca as fi stiut), la televizor s-a dat un reportaj despre un tanar vestit fotbalist ceh, chiar de varsta ei, care a murit intr-un accident banal - dandu-se la vale pe sanie a derapat intr-un copac. In acest sfarsit de decembrie a fost sfarsitul lumii pentru ea. In acest sfarsit de decembrie a fost sfarsitul lumii pentru el. Si inca poate pentru cateva fiinte. Si inca poate pentru multe altele de care nu am auzit sau nu s-a spus la televizor, pe internet.

Daca as fi stiut... Acest afurisit verb la conditional, aceasta stare ipotetica a carei realizare depinde de realizarea altei intamplari, aceasta ipoteza nerealizata in trecut as fi vrut sa fie pur si simplu prezentul prezent. Fara sa fi stiut macar, tocmai in acest decembrie, umblam brambura pe strazile impodobite ale unei Londre ploioase cu gandul naiv ca poate o voi zari-o intamplator pe strada, doar minuni se intampla, si mai ales in decembrie. Daca as fi stiut ca viitorul ei este sfarsitul lumii despre care toti faceau atata publicitate sau haz... poate as fi putut sa o ajut si eu cu ceva, poate as fi putut fi de folos pur si simplu asa muta, anonima si muritoare cum sunt. Nu am reusit. Iarta-ma Doamne. Cat de pacatoasa sunt!

M-am gandit sa gasesc citatul de despartire si in romana, un citat azi fara sens, si totusi - "Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune "te iubesc" şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii."
***
Asa de tare as vrea sa apara o noua postare, inca o rasuflare verbala, pe blogul fiintei cu care ma despart azi indurerata prin acest citat fara sens cu care se despartea ea candva de o alta fiinta care a murit si se despartea anume prin blogul ei de care eu habar nu aveam ca exista atunci pe net - http://caramelbonbonetchocolat.wordpress.com

Te-am descoperit prea devreme, Ina, in prima noastra calatorie la Londra si apoi cand mi-ai scris in loc de raspuns la un test o frumoasa marturisire; te-am descoperit prea tarziu, Ina, in sinceritatea ta virtuala cand n-am mai avut sansa sa-ti spun simplu ca Dumnezeu te iubeste. Insa acum tu stii...

E prea kitchios in centrul Chisinaului de sarbatorile de iarna. Imagini din alte orase europene.

In 2009 m-am speriat cand am ajuns in centrul Chisinaului de sarbatorile de iarna - lumintie si decoratii de Craciun prea kitchioase, fara stil, amalgam de culori si figuri, prea multe si izbitor de dezgustatoare. Ma uit anul asta pe Unimedia la pozele inaugurarii bradului si cu tristete constat ca nimic nu s-a schimbat. Frumusete si delicatete, gust si stil - nu inseamna mult si bogat, pompos si tipator. Anume ultimile adjective carcterizeaza Chisinaul, si ziua, si noaptea in ajunul sarbatorilor de iarna si tocmai pana pe 14 ianuarie. Un mare kitch si batjocura decorativa.

Da, clar ca bucura ochiul, pentru ca lumineaza orasul, dar si deranjeaza ochiul foarte mult pentru ca e lipsa de gust de prea mult, pompos, fala si tiganism.

Ornamentarea orasului il vad exact ca pe o femeie stilata care isi pune briliantul potrivit la sarbatoarea potrivita si nu face abuz de bijuterii ieftine si lanturi mari cu cruci stralucitoare pe piept. Incercam sa fim un oras european, nu? Pai ce ne incurca? Banii cheltuiti pe aceste zorzoane mai bine se duceau pentru ajutorarea, de exemplu, a constructiilor de lifturi si scari pentru invalizi in locuri publice, scaune si urne de gunoi, havuzuri si zone pietonale placute. Nu critic primarul, critic abuzul celor care astazi stau cu mana pe bugete publice. O sarbatoare pentru oameni inseamna stil, modestie si multa organizare, precum si incredere ca ceea ce vei consuma alimentar in centrul orasului nu iti va otravi ficatul.

Iata cateva imagini ale decoratiilor de Craciun din orasele care ma inconjoara.

- Viena

- Brno

- Praga

- Bratislava

- Munchen

- Budapesta

Prima zi de iarna si primii 4 presedinti romani ai RM

Ma gandeam astazi la numele de familii ai presedintilor republicii Moldova cat de romanesti sunt: Snegur, Lucinschi, Voronin, Timofti.

Astazi intr-un reportaj televizat din Romania s-a vorbit despre un oarecare Timofti care intr-un sat a facut ceva, in fine a fost personajul principal al reportajului. In clipa aceea m-am gandit ca uite numele de familie Timofti e un nume intalnit des intre romani. Oare cati de Voronin, Snegur si Lucinschi intalnim in Romania Mare?

Mergeam pe strada si brusc mi-am amintit ca ieri a fost ultima zi de toamna. Cercetam schimbarea de natura dintre ieri si azi. In contextul reflectiei mele de astazi asupra numelor primelor presedinti ai Republicii Moldova si in contextul fenomenului de trecere intre anotimpuri, observand primele semne ale iernii ce a pasit astazi cu dispozitie insorita, am indraznit sa poreclesc un pic natura: iata zboara deja "voroninii" deasupra capului, soarele nu mai "lucinscheste" asa de tare, iar degraba va veni primul "snegur" peste pamanturile noastre. Va felicit, dragii mei, cu prima zi de iarna si cu 1 decembrie, ziua romanilor de pretutindeni!

Cumparatul pe Internet sau cum e cu experienta comerciala online

Cumparatul pe Internet devine tot mai popular. Daca mergem din Est spre Vest se mareste odata cu mersul si procentul puterii de cumparare pe Internet. Daca in Europa Centrala comanzi pe Internet si bunul venit il platesti la livrare, pai in Anglia, Franta, Olanda, etc. cumparatul pe Internet inseamna deja platitul cu cardul si bunul iti vine prin posta direct acasa fara sa-ti mai scoti portmoneul. Postasul iti intinde responsabil cutia mare cu bunaoara televizorul deja al tau 47'LED 3D. In tarile din est asta inca ar fi imposibil din moment ce inca nu avem o baza legala pusa bine la punct, nu avem cultura de a respecta bunul platit de altcineva si responsabilitatea fata de un angajament ce trebuie dus pana la capat. Imi imaginez sa comand un tablet pe Internet, imi imaginez ca il platesc cu cardul si tot asa imi imaginez cum stau si il astept mult si bine sa-mi vina prin posta drept la usa casei... Cat de real este sa am incredre astazi in Posta Moldovei? Mi-as fi dorit mult sa avem (si sa fie repsectata, nu doar sa o avem) o baza legala de protectie a consumatorului si a business-ului pe Internet sa putem vinde si cumpara online fara probleme. Este o chestie extraordinara! Iti economiseste mult timp, iar gradul de analiza a ceea ce iti trebuie sa cumperi e mult mai avansat. E vorba de o cumparatura planificata si nu de una spontana bazata pe emotie. Astfel devii mai responsabil. O stiu din experienta!

Fireste ca e-comertul este foarte complex si firmele implicate in acest vartej sunt companii cu multi parteneri de incredere activand intr-un cadru legal foarte bine pus la punct. Cu toate acestea, si aici sunt multe erori, insa fiecare eroare se corecteaza potrivit reglementarilor legale, avand o consecinta nu tocmai ieftina. Din aceasta cauza, toti cei implicati isi iau in foarte serios rolul. De fiecare data, in toata aceasta tranzactie: consumator - firme - consumator, sa stii (!) castiga consumatorul. E atat de bine pusa la punct legea ca nici nu stii cum dai si apuci, consumatorul are privelegii. A uitat firma sa-ti trimita un adaptor, ai dreptul la compensatii, nu functioneaza mp3 - il intorci fara sa pierzi nici un ban, ai primit un inel din aur alb si nu galben cum ai comandat, imediat ti-l schimba, etc, etc.

De o luna de zile am intrat (intr-un proiect de scurta durata) in echipa celor care incearca sa satisfaca cerintele consumatorilor online. Nu iti imaginezi cate reguli si conditii in favoarea consumatorului am aflat, pe care acesta uneori nici nu le cunoaste. Surpriza mare a fost sa ma conving ca firmele partenere implicate in e-comert nu urmaresc profitul in sine, ci procesul uman si afacerea ca activitate uman-vitala ce iti aduce profit, multumindu-i si favorizandu-i mai in toate cazurile pe oamenii simpli. Pare a fi totul serios si de durata, nu o aventura ieftina de facut bani pe moment, de pacalit si de disparut.

Cum sa ignor pretentiile venite dintr-un egoism al parintilor?

De multe ori se vorbeste despre un egoism intrinsec la copii. E o tema si asta de abordat. Eu insa vreau sa discut cu tine despre egoismul la parinti. Drept o latura launtrica la unii parinti, egoismul impunge dureros relatia acestora cu copii. Poate nu te-ai gandit la asta pentru ca nu e cazul tau. Atunci poti sa te duci pe alte pagini sa navighezi sau stai asteapta (!) poate te mai tii de mine pe aici pentru ca cine stie, intr-o zi... odata... uneori... Daca totusi te-a macinat macar o data direct sau indirect subiectul asta, te rog ramai o clipa cu mine sa-ti impartasesc ceva din experienta mea ce m-a ajutat ulterior sa nu ma poticnesc de emotii bolovanoase din drum.

Sculptorul genial Michelangelo di Lodovico Buonarroti Simoni s-a mai poticnit prin viata, dar a ajuns departe, inclusiv si cu anii, chiar daca a avut un tata extrem de egoist. Pe tot parcursul vietii tatalui sau, care a trait mai mult de 80 de ani, Michelangelo ii indeplinea dorintele, il ajuta material si il iubea extrem de mult. E ceva natural, nu? Asa si trebuie sa fie. Asta e gratitudinea imensa a copiilor fata de parinti pentru viata daruita. Asa ne invata si Biblia. Citind biografia sculptorului, dintr-o parte, se observa clar ca Michelangelo avea un tata foarte egoist, mai ales fata de acest fecior al sau. Isi proteja ceilalti copii si ii cerea lui Michelangelo sa munceasca pentru toti si sa-i protejeze financiar pana la adanci batranete nu doar pe el, fratii sai, ci si pe copiii si nepotii fratilor. Nici o clipa Michelangelo nu a incetat sa-si diminueze sudoarea muncii pentru a-i face pe plac tatalui. Egoismul unor parinti este un asa puternic "asa si trebuie sa fie" incat copiii traiesc fericiti in iluzia ca au niste parinti iubitori. Totul ar fi fost minunat daca aceasta relatie nu ar fi marcat personalitatea copiilor. Si in cazul lui Michelangelo, care nu i-a reprosat lui taica-sau mai niciodata, dar si in cazul multor altora, care s-au saturat sa indure egoismul parintilor si si-au dat mai tarziu drumul la scutul anti-egoism, consecintele unei vieti traite in frustrare si discomfort sunt inevitabile.

Sa ne schimbam parintii este imposibil. Sa ne schimbam pe noi in relatia cu parintii este si aceasta un mit. Cum sa atingem o armonie in relatia cu parintii egoisti este, de fapt, o intrebare la care pot sa-ti dau raspuns in urma unei experiente personale. Este simplu - sa nu ai nici o asteptare de la ei (nu vorbesc de vreo asteptare d.p.d.v. material). Asteptam ca proasta sa ma intrebe ce mai fac, cum imi mai merge, ce citesc, ce imi fac feciorii. Ma durea faptul ca nu intrebau, ci doar se expuneau in privinta lor, nici macar nu cu privire la necesitati, ci la niste mofturi, imi aratau poze si nu aveau rabdare sa le priveasca pe ale noastre, tot ce le spuneam despre momentele emotionante din viata mea, nu-i interesau vizibil, ba dimpotriva se stresau si imi spuneau ca asta stiu, ca nu-i nimic deosebit, ca e fain doar tot cum ar vrea ei sa fie. Imi povesteau despre vecini, prienteni, relatii. Ma sunau doar la nevoie. Ce experimentam eu in viata mea era doar o pagina sifonata si aruncata la gunoi de catre ei. Dupa o lunga frustrare am inteles ca misiunea mea in relatia cu ei este doar sa le ofer spatiu sa se expuna, sa le dau urechile mele si sa prind pentru ei unda tacerii. Spatiu, urechi si unda fara sa astept nimic in loc. Un ingalator perfect pentru ei care stiu ca eu sunt puternica, mai puternica decat frate-meu si de aceea nu trebuie sa-mi poarte de grija. Am acceptat acest flux de atitudine din partea lor si l-am inghitit in mine, nu l-am blocat de peretele personalitatii mele ca sa-l trimit inapoi lor cu reprosuri duble, frustrari trunchiate si suparari prea-amare cu prima cursa de avion. Am absorbit felul lor de a fi si le ofer in schimb fara sa astept nimic in loc ingalatorul dorit de ei pentru ca relatia noastra sa nu se astupe si sa respire usor. Cum oare faci tu fata unui bombardament de pretentii egoistice din partea parintilor sau unor altor persoane dragi sufletului tau?

Cum sa spun sa ma inteleaga? Cum sa inteleg ce spune?

Ascultarea activa este o tehnica de comunicare. Multi angajatori testeaza potentialii angajati in asa mod ca sa vada daca persoana are capacitati de a asculta activ. Testul se petrece uneori intr-un mod cu totul neobservabil, alteori persoana intelege ca e test abia dupa ce i se da sarcina sa sumarizeze despre prezentarea si strategiile firmei la care a venit sa se angajeze potrivit descrierii anterioare a angajatorului. Daca parafrazezi si spui cu propriile cuvinte ideile exacte pe care le-ai auzit succesul pe jumatate este garantat. Ascultarea activa e buna nu doar in cazuri de angajare. Ascultarea activa e buna si in multe alte situatii din afaceri si viata privata. E bine sa-i confirmi interlocutorului mereu ce ai auzit de la el pentru o mai buna cooperare.

De ce este asa de important sa ascultam activ? Capacitatea de a asculta activ demonstreaza sinceritatea in primul rand. Nimic nu se presupune si nu sta la mijloc neinteles intre doua persoane. Probabilitatea dispare. Insusirile "mi se pare" ce roiesc in minte se topesc. Nimic nu se pune si nu se ia din sens. Incearca sa asculti activ si sa-i redai intocmai drept o confirmare omului drag din familie ceea ce a spus sau ceea ce a vrut si vei observa in scurt timp o consolidare a relatiilor voastre. Intre mama si copil se reduce neintelegerea. Intre sot si sotie va disparea conflictul. Intre generatiile diferite se vor imbunatati relatiile.

Secretul unei relatii frumoase este simplu - incearca sa nu mai astepti intruna sa vorbesti, sa spui ceva, ci doar sa vrei sa il asculti pe cel de alaturi fara sa te grabesti sa pui ale tale cinci banuti, sa spui neaparat ce crezi ca-i musai, sa intrerupi, sa te bagi, sa te expui, sa arati poze, sa te arati... Nu te axa pe tine. Nu te axa pe forme. Si pe forma expunerii. Nu atrage atentie la intonatii. Incearca sa fii obiectiv, fara ganduri "am stiut eu", "asa-i trebuie ca doar i-am spus", "nu m-a ascultat", "asa-i daca...". Iti place, nu iti place ce se spune in jur trateaza totul cu respect. Asta arata in primul rand repsectul fata de tine. Repeta-i omului cu cuvintele tale ce ai inteles si roaga-i sa-ti confirme daca e asa. Pe de alta parte, cand comunici tu, chiar daca ai ascultat activ, interlocutorul tau s-ar putea sa nu aiba aceasta capacitate. Tine minte ca ceea ce spui tu nu neaparat inseamna ca este inteles intocmai asa de celalalt. Atunci fa si tu acest truc - roaga-l pe cel de alaturi sa-ti spuna cu cuvintele lui ce a inteles din ceea ce i-ai comunicat si intareste-ti afirmatiile in caz ca omul nu te-a ascultat. Se mai intampla si asta, nu?

Management in casa

Datorita unui email venit de la cumnata mea cu diverse solutii pentru a face viata gospodinei mai usoara, am incercat si eu variantele cu imagini de mai jos si ce sa spun? Intr-adevar sunt solutii. Daca viata e mai usoara sau nu depinde in mare masura nu de ce intreprind, dar de cum intreprind. Cum in sensul tehnic si cum in sensul modual. Am realizat totul dansand.

Am luat o bucata de nuca si am ros partile mobilei care s-au ros.

Mi-am fixat cu sarma sulurile de hartie de impachetat pe tavanul camarei, mi-a inviorat podul si nu mai ocupa loc prin alte parti.

Micile obiecte precum cerceii sau mai ales piesa din spate a cercelului ce cade mereu cand te grabesti sa-l fizexi, deci tot ce e mic cazut pe jos si negasit, recuperezi prin acoperirea gurii tevii aspiratorului cu un ciorap de nailon.

Pe usa baii e comod sa stea o banda magnetica pentru a tine obiectele din metal. Am vazut si banda magnetica prin bucatarii pentru a tine toate cutitele la indemana.

In baie am mult spatiu datorita organizarii in asa mod - totul sus instaland o tija sub chiuveta.

Cutiile de oua ma ajuta sa separ, sa aranjez si sa pastrez podoabele de Craciun un an de zile.

Mici detalii pentru gospodine mari

Iata cateva idei pretioase ce mi-au facut viata mai usoara. Iti va face placere si tie sa stii mici detalii ingenioase pentru problemele de fiecare zi pe care poate nici nu stii ca le ai. Cand am testat cele de mai jos, placut surprinsa de rezultat, m-am gandit cum de nu mi-am dat seama mai inainte sa fac asa ceva.

Mi-am organizat lenjeria de pat: am introdus fiecare set de cearceafuri in propria fata de perna. E comod si face oarecum o economie de spatiu.

O casca de dus din plastic transparent ce se gaseste la toate hotelurile poate servi drept impachetare pentru pantofi, ciupici, slapi cand ii transportam undeva in bagajul nostru.

Am re-folosit cutia pentru servetele umede punand inauntru niste saci sau pungi de plastic.

Cata bataie de cap am cu cearcafurile ne-standard, cele cu elastic, ce sunt foarte comode pentru saltea, insa incomode a le aranja pe rafturi. Iata in imagini o metoda de impachetatre a cearceafurilor cu elastic dandu-le o forma perfecta.

Daca ai un scolar, o scolarita in casa, nu lasa sa se duca la scoala fara un mar, foarte bun pentru a mentine imunitatea si a trece ok peste iarna. Pune un elastic in jurul marului taiat din pachetelul de scoala al copilului si astfel marul nu se va mai oxida. Copilului ii va fi mult mai placut sa-l manance.

Cu masina drept in casa

Acesta are drumul lui in viata si se vede ca-i plac cotiturile, mai putin viteza, iar departe chit ca nu vrea sa se duca.

Crezi ca omul asta e casatorit?, se intreaba o persoana de pe youtube :)

Deseneaza cu lumina in mana

Lupta dintre lumina si intuneric este o preocupare ontologica a omenirii inca de pe vremea anticilor. Artistii au incercat in fel si chip sa exprime cu intelesuri si taine, separand sau combinand, sursa luminii si cea a intunericului. O data cu descoperirea luminii artificiale arta s-a dezvoltat si ea, experimentand noi tehnici ale modernismului. Temele existentialismului au ramas aceleasi, insa tehnologia de exprimare a lor a avansat secol de secol, ajutand astazi artistii sa ia in mana lumina reala si s-o modeleze pe placul sau ca material si subiect, ca unealta si putere.

Iti prezint mai jos un exemplu de arta contemporana, unde pictorul tine in maini in loc de pensula, un bec electric, daruind semantic putin cate putin lumina. Aici lumina are sens doar fiind in armonie cu intunericul. Aici lumina ne priveste ca dintr-o rama a sufletului ce inghite si varsa, inghite si varsa sensuri. Aici lumina are sens cand merge spre lumina.



In premeira in Europa a fost cehul Alex Dowis pe 21 octombrie 2012, venind in fata unui public doritor de miracole intr-un show televizat si iata, acesta, adica miracolul, dupa parerea multor comentarii de pe site, s-a intamplat. Mai jos e sursa ce a pus copyright pe imagini, fiind distribuitor unic deocamdata ale celor intamplate luminos in Cehia http://www.iprima.cz/csmatalent/novinky/alex-dowis-umi-malovat-svetlem

In videoclip este light art de Jinpei Washiro.

Toamna bantuie afara si inauntru

Inchid geamurile odaii. Ma imbrac mai bine. Am trecut la ceai. O piscatura in gat imi da de stire ca nu m-am pazit bine la trecere pietonala spre partea cealalta unde ma asteapta inca niste ani. Frunzele toamnei acestea nu mai gem. Au hotarat sa ierte trecatorii.

Nevoia de un om de care nu ai nevoie

Reclama de mai jos as plasa-o mai mult in categoria reclamelor sociale ce ar promova respect fata de orice om, respect fata de cel in varsta si respect fata de tine insuti ca sa cauti pe internet informatie utila fara sa pierzi timpul.

Chiar daca omul de langa mine n-ar fi o istorie scrisa, imi dau seama tot mai mult ca fiecare om de langa mine este o mare istorie nescrisa.

Cat e de greu sa ne respectam unul pe altul asa cum suntem, fara sa ajungem la nevoia sa aflam de la altii ca este cineva o valoare. Sa respectam orice om, fara sa ne supuna spre respect banul din portmoneul omului. Sa avem mai mult nevoie de acei de care, de fapt, nu am avea nevoie. E greu?

O planta minune infloreste non-stop mai mult de un an de zile

Acesta este ghiveciul cu floarea minune pe care am primit-o cadou fix un an si doua zile in urma. Un an de zile iata ma uit si ma minunez de aceasta floare generoasa - cum era plina de flori asa este si acum fiind bijuteria indragita a camerei mele. O urmaream atent si o udam zilnic cate putin. Eram curioasa un an in urma cat vor tine florile. Prietena mea a primit in dar aceeas floare de ziua ei in ianuarie si in 3 luni florile au cazut si deja de un an jumatate are doar frunze. Glumea cu mine ca ochii mei se vor bucura de rozul petalelor chiar mai putin de 3 luni. Glumeam cu ea ca peste un an ii culeg eu din acest vazon un buchet mare de flori. Asadar, iata ca exista si asa minune. Aceasta floare se numeste cyclamen. Zi de zi flori noi. Iar intensitatea emotiei de miracol din jurul meu a crescut nu doar atunci cand am citit in cartile de specialitate ca aceasta floare da deobicei flori in iarna si tine doar pana in primavara daca ai grija bine de ea, apoi intra multe luni in repaus si are nevoie de o ingrijire diferita, nu pentru faptul ca frunzele ei sunt in forma de inima de un verde viu care parca respira, nu pentru faptul ca florile jucaus sar in sus in fiecare dimineata, ci pentru faptul ca nu credeam ca un an de zile e posibil, fara o ingrijire aparte, sa ai o prietena atat de fidela si generoasa alaturi. Neobosita infloreste, non-stop. Chiar daca vara am lasat-o 10 zile singura fara sa fie udata. Neobosita inca mai infloreste.

Se spune ca floarea simte omul. Se spune ca omul simte floarea. Recunosc ca a mai fost un caz de felul asta. Un picusor altfel - tot asa viu a stat un trandafir in vaza cu apa, fara sa se ofileasca cam 6 luni de zile spre minunea tuturor, si mai ales spre minunea viitorului meu sot. Sa fie oare important si cel ce daruieste? Cred ca da!

Totusi, daca vrei sa experimentezi avand non-stop o bijuterie stralucitoare in pieptul camerei tale (te anunt cand sau daca decide floarea sa inceteze sa mai infloreasca dupa un an de zile), te incurajez sa dai preferinta acestei flori la o eventuala cumparatura de plante de casa. Nu am citit nicaieri cum s-o ingrijesc. Totul a fost inuitiv. Secretul meu este ca in fiecare dimineata incerc s-o ud cu masura si sa-i smulg florile uscate imediat cum apar. La multi ani, floricica-floricea! Mergem mai departe in viata. Intram in cel de-al doilea an cu flori.

Intr-o zi se poate eradica saracia din suflet

Pe 17 Octombrie este marcata de catre ONU ziua mondiala pentru eradicarea saraciei. Acest lucru se face timp de 20 de ani. Anul acesta, deci, a fost un fel de aniversare. Din 1993 organizatia se straduie sa sensibilizeze opinia publica din intreaga lume precum ca exista in lume saraci si saracie. Odata, in 1987, pe 17 octombrie, oamenii au fost atat de uniti, atat de empatici si atat de sustinatori, asta fara internetul de azi si interactiune online, incat la Paris s-au adunat o suta de mii de persoane pentru a comemora victimele saraciei, violentei si a foamei din intreaga lume. Le-a reusit sa arate intregii lumi ca le pasa si astfel a aparut ziua aceasta de toamna celebrata inca din 1987, insa la indemnul ONU din 1993, sa ne straduim colectiv si individual sa eradicam saracia din jur. Putini, de fapt, stiu despre asta, multi totusi s-au adunat odata pentru o cauza atat de nobila. Putini sunt acei care ajuta saracii in anonimat, multi totusi, traind bine, s-au holbat mai tare si au vazut ca-n lume se traieste si rau. Multi sunt acei care-si fac PR cu aceasta cauza, putini ajung la concluzia ca astazi fiind bogat poti ajunge printr-o cotitura a sortii foarte si foarte sarac.

Ziua de 17 octombrie este o zi deosebita pentru mine si pentru faptul ca in aceasta zi reflectez mai mult despre drumul meu parcurs in viata si despre sensul destinatiei mele intr-un final. In aceasta zi obisnuiesc sa-mi fac un bilant si sa-mi redefinesc convingerile. Ma starui sa inteleg prin ce intineresc spiritual imbatranind fizic. Inteleg mai mult ca viata este mai putina. Imi aplec urechile la nevoile celor din jur, le ignorez pe-ale mele si intr-o zi visez sa pot ajuta la maximum toti saracii din aceasta lume.

Saracia... Ingrijorarea cea mare ar fi astazi atat saracia fizica, cat si cea spirituala. ONU nu are deocamdata o zi comemorativa pentru eradicarea saraciei spirituale. Ne micsoram spiritual tot asa cum ne micsoram imbatranind. Contemplam individual pe masura reflectiei colective. Asta si ne face goi traind o poveste de succes din frisca. Am invatat ca laurii ii culegem daca stim sa ne punem bine pe langa oameni ce au cules deja lauri, daca stim sa ne promovam, ucigand modestia, daca stim sa credem in puterile noastre chiar daca puteri nu exista ci doar credinta, daca stim sa batem toaca zilnic si la ore cand trece mai multa lume pe drum. Astazi - un drum mai mult virtual. M-am gandit, totusi, ca omenirea rezista si se tine pe sfinti. Sfintii sunt acei de care nimeni nu stie nimic, nici chiar biserica. Ei au existat mereu si exista si in zilele noastre. Ei traiesc eradicand clipa de clipa saracia cea fizica si saracia cea spirituala. O suta de mii de sfinti traiesc in fiecare dintre noi. Insa Eu-l multora e mai puternic decat suta de sfinti. Eu-l multora intra in istorie. Suta de sfinti se face strop de ploie in fiecare epoca a vremii. De ziua mea mi-am eradicat putin saracia din suflet.

Doua mii de candidati pentru un singur loc de munca

Cred ca nu trebuie sa scriu lacrimos aici ca Europa trece printr-o criza mare in care somajul atinge o rata record. Despre asta scriu ziarele financiare si alte surse tematice, chiar daca subiectul este unul social. Somajul, de fapt, pune sub risc intregul proces financiar dintr-o tara: daca omul nu lucreaza, atunci nu are bani sa cumpere, daca omul nu cumpara, altul nu poate vinde, daca acel altul nu vinde, nu poate lua credite, daca nu ia credite, bancile falimenteaza, etc. Actualitatea privind somajul variaza de la tara la tara. Per ansamblu tot mai multi oameni in ultimul timp intre 15 si 74 ani cauta activ un loc de munca in decursul ultimelor patru saptamani pentru ca au nevoie de bani si sunt disponibili sa inceapa urgent orice fel de activitate. Acest tip de oameni apar tot mai des si mai multi in jurul meu: vecini, cunoscuti, apropiati, colegi, straini. Acest tip de oameni se gasesc atat in Belgia, Cehia, cat si in Romania, nu doar in Spania si Grecia unde zilnic pe la stiri se dau secvente de la demonstratiile tinerilor intrati in somaj.

Saptamana trecuta a fost disponibilizat inca un val de profesionisti din sectorul invatamantului din Polonia si Cehia. Asta dupa mai multe valuri in care statul a intrat de mai multi ani in marea misiune a marilor salvari de costuri. Pe langa cifre, statistici, eu stiu oameni care plang ca nu muncesc sau plang pentru ca muncesc pentru un salariu modic. Hai sa vedem si in Romania. Iata un caz simplu din viata. Pentru un job de junior pe o pozitie de marketing la o firma vestita au apelat timp de 30 de zile aproape 2000 de candidati, potrivit Bestjob. Doar acest mic fapt, observat pe o retea de socializare, demonstreaza disperarea si agonia tinerilor. Practic, este foarte ireal ca CV-ul tau alaturi de altele o mie noua sute nouazeci si noua sa fie analizat pana la urma de un departament de resurse umane si sa fie ales pentru o eventuala runda a doua. Nu cred ca fizic e posibil sa te uiti peste 2000 documente a cate minimum 2 pagini si sa-ti faci o impresie obiectiva despre profesionistul din spatele Cv-ului, oricat de harnic si motivat financair n-ar fi departamentul HR. Or, fara sa-i fac publicitate, e vorba de Pepsi. Cu toate acestea, lumea trimite CV-uri si spera. Lumea spera sa fie acel unicul, number one, din finalul procesului care sa intri in sistemul ordonat si popular si sa iasa din dezordinea personala si depresiva.

Doua mii de candidati pentru un singur loc de munca este un concurs mai ceva ca pe vremuri pentru o bursa la universitatea de stat. Competitia aduce doar oameni geniali pe scena, deci competitia este foaaaaarte buna. Din pacate, cu totii stim ca nu intotdeauna competitia a fost/este cu adevarat competitie si tot mai multi profesionisti raman dupa bord, in apele reci ale oceanului.

Sunt o vaca!

Ai ascultat vreodata o piesa in care eroina principala si cantareata aduna cuvintele atat de jucaus si atat de viata incat sa recunoasca ca este... o vaca. Nu? Iti ofer acest deliciu, cu tot cu clip mai jos. "Krava" inseamna vaca in limba ceha. In cateva cuvinte traduse cu incercarea de a le pune in rima pastrand sensul, piesa spune cam asa:

"La sfantul Valentin
Stau si beau cu sor-ta un litru de vin.
Stiu ca ziua asta-i o bula de sapun comerciala,
Dar cum pot eu sa fug de vitrine si fala,
Am cazut si eu in grupul tinta
Astept "valentinul" meu sa ma faca sfanta.
Esti insarcinata?
NU...
Draga mea, mai sunt si alte sarbatori
Frate-meu e debil, dar poate-ti va aduce flori.
Mai, cum asa? brambura el umbla
si rana mea se face dubla.
Doamne, sunt o vaca, vaaaaaaaaaaaaaaaaaaa-ca".
"Chiar serios trebuie sa traiesti emotii pentru asta?", e intrebarea de final.

Nu e sfantul Valentin, dar starea de suflet se potriveste cu multe altele prin care trece o femeie. Ajung zambind la concluzia - trebuie oare sa iau in cap totul?
...Intre timp poate iti aduci aminte de vreo piesa cantata de vreun barbat - Sunt un bou!

Cele mai bine si cele mai rau platite profesii

In ce domenii ai un salariu decent si vice-versa in ce domenii numeri fiecare banut? Tendintele de piata sunt neschimbate si merg in pas cu dezvoltarea tehnico-stiintifica, potrivit unor surse ce se ocupa cu cercetari de piata si analize financiare in Europa. Primii in clasamant sunt in continuare expertii si analistii in informatica si business. Dar sa vedem listele in detaliu, fara clasa de mijloc, cum ar fi pedagogii, cercetatorii si artistii.

10 cele mai bine platite job-uri:
Ingineri in comunicatii electronice, inclusiv in comunicatiile radio
Specialisti in retele (cu exceptia administratorilor)
Specialisti in drept
Analistii Sisteme
Medici specializati
Designeri
Specialisti in matematica, statistica
Specialisti in domeniul de testare software
Programatori
Ingineri in metalurgie, minerit


In antiteza am selectat 10 cele mai prost platite job-uri (ordinea este de la cel mai mic salariul la cel mai mare, potrivit Trexima):
Chelnerii
Bucatarii asistenti si ajutor in bucatarie
Angajatii din industria fast-food
Deridicatoarele din birouri, hotele
Croitoresele
Personalul de la agentiile de securitate
Muncitori necalificati in servicii
Brutarii/cofetarii
Angajati ai patiseriilor
Vanzatorii

Am listat doar ocupatiile fara salarii pentru ca acestea variaza de la tara la tara, insa in mediu situatia ramane aceeas. Diferenta dintre salariile celor din prima categorie este izbitor de mare fata de acei din ultima categorie. Capitalismul ne asediaza. In unele tari UE salariul dintre un inginer - developer si ajutor de bucatar difera, bunaoara, cu 2000 de euro. Expertii spun ca se asteapta o criza si mai mare in lume.

O tentativa de omor, pardon de intimidare...

Insul care a tras cu un pistol din plastic in presedintele ceh risca pana la 2 ani inchisoare. Presedintele pazei a dat demisia. In Cehia a inceput campania electorala pentru Parlament. Marketingul politic e in toi. Politicienii vin cu sugestii clare ce ar vrea sa schimbe in viata omului simplu, sugestii colectate din popor, ca de exemplu sa nu fie obligatorie taxa pentru posesorii de caini sau permiterea dublei cetatenii, etc, etc, etc.

Vaclav Klaus isi va incheia mandatul de preseditne in conditii nu prea populare. In 2013 va fi ales un alt presedinte. Acum se duce inca o lupta: sa ramana presedintele ales de Parlament sau sa fie ales de popor, in acelas timp republica va ramane in continuare parlamentara. Indiferent cum va fi, toti candidatii la presedentie sunt promovati de pe acum. Ies in public, discuta cu multimea, etc. Adica eu alegand partidul anul acesta, voi sti deja cine va fi candidatul la presedentie din partea acestui partid la anul. Totul este cat se poate de lamurit, logic si transparent.

Dar inapoi la Santa Klaus, pardon, Vaclav Klaus. Sceptic fata de integrarea europeana, omul duce o politica balansata si realistica. Nu alimenteaza publicul cu promisiuni. Este direct, in pofida scaderii popularitatii. Vine cu dari de seama in fata omului simplu, are mesaje concrete despre ce a facut si ce face si nu se linguseste la marile puteri. Cehia este in criza ca si toata Europa. Cu toate acestea, scepticismul lui nu afecteaza implementarea strategiilor de integrare in toate domeniile UE. Pe undeva sunt masuri drastice fata de localnici, pe undeva se pune ferm piciorul in pragul Brusselului pentru a mentine si sustine interesul ceh, nevoia oamenilor simpli. Ce sa mai vorbim! Cred ca daca Klaus ar fi fost populist si demagog ca multi dintre politicienii romani si moldoveni, pistolul indreptat spre el nu ar fi fost doar din plastic. Doamne pazaste!

Ce mananc cu mana fara sa par dintr-o parte barbar?

Cred ca ai auzt de multe ori ca puiul se mananca cu mana? Gresit. Bine, bine, poate acasa sau in fast-food-uri e ok, insa in restaurante situatia confortabila de-acasa poate deveni jenanta. Macar o data in viata toti ne pomenim sa simtim nevoia de a sti si a fi siguri cum procedam. E clar ca un hot-dog sau o tartina la o receptie se iau cu mana, dar ATENTIE daca mai punem o felie de rosie sau ardei in farfurie atunci eticheta cere sa apleam la furculita. In ambele cazuri este important sa nu uitam de servetel. Specialistii spun ca puiul se mananca in general cu tacamul, insa in situatii grabite, sau atunci cand pe masa se aduce o farfurie cu apa, asa numita "finger bowl" si lamaie alaturi de un mic prosop, sau doar prosop umed, atunci se permite sa ne napustim cu manutele goale peste bucata noastra de pui. Pizza, bunaoara, are nevoie de ghionturi cu furculita si cutitul. In cazul unei gustarele, unde pizza e feliata in bucati mai mici, mainile noastre direct spre gura se vor simti ok.

Despre legume si fructe, se recomanda cele mici sa mearga din maini direct in gurita, iar cele mai mari sa fie taiate. Bobitele, murele, capsunele, fireste, nu cer tacamul drep instrument ajutator, insa pepenele galben sau rosu, banana, au nevoie sa fie taiate si luate nu cu mana goala. Un mar, o para va fi luata cu mana alaturi de un servetel, preferabil la sfarsitul mesei sau la o pauza de respiro la aer liber. Fructele de mare se taie cu cutitul si furculita, iar extragerea carnitei din creveta, bunaora, se va face cu furculita. Exceptii exista, iata de exemplu in cazul racilor, cand carapacea trebuie desfacuta cu mana. Si totusi daca mananaci in public si nu stii cum anume sa te comporti cu un anumit fel de mancare recomandarea cea mai potrivita este sa te uiti la cel de langa tine cu speranta ca poate el stie mai bine. Englezii numesc aceasta metoda - "Monkey see, monkey do".

Asadar, principiul etichetei la masa este sa te simti confortabil mancand. Abordarea corecta ar fi sa ai in fata ta, in farfurie, felii cat mai mici, fie deja aduse asa, fie le tai tu, le iei cu mana sau cu furculita ramane pe seama protocolului din jur. Sa nu te mire faptul ca mancarurile de genul sushi se iau cu mana pentru ca taierea acestui cerc umplut cu bunatati va distruge forma si gustul pe care japonezii tind sa le simta savurandu-le in armonie. Iar ca sa te inveselesc spre final vreau sa-ti spun ca in unul din restaurantele uzbece din Europa am vazut ca se mananca cu mana chiar si pilaful, carnea fripta, morcovul si usturoiul. Eticheta e eticheta, dar in casa omului faci dupa regula lui.

Rusinica Ambasadei RM la Praga, face business "po-maldavschi", 100 grame carne fara cantar la pret exagerat

Urcam dealul in parkul Kinsky spre sarbatoarea romanilor din Cehia, organizata de catre autoritatile romane si cu participarea in comun a Ambasadei RM la Praga. Aproape de locul unde se desfasura evenimentul vad un microbuz cu numere moldovenesti, cu numere din astea "krutye" pe care era scris ceva de genul catering, deci ceva de-ale mancarii si bauturii aduse si deservite la fata locului. Nimic deosebit, doar e sarbatoare si normal sa avem produse moldovenesti.

Faza insa cea mai tare, grava si rusinoasa este ca totul ce se vindea in standurile ce reprezentau delegatia RM, atat vinul, cat si frigaruiii, deci totul se vindea fara bon de plata. Asta in comparatie cu standurile unde vindeau cetatenii romani, antreprenori locali, frigarui, mici, bere si altele trecute prin casa si cu bon de plata. Mai mult decat atat, pretul celor din RM era exagerat de mare, pentru o suta de grame de frigarui de porc cereau, fara scrupule, 150 de koroane, iar domnisoara care vindea nu avea cantar. Cand am intrebat-o de unde stie ca aici sunt 100 de grame, fata a raspuns emotionata ca i-au spus sa dea la ochi. Pentru o mica comparatie subliniez ca spre exemplu la antreprenorii romani locali, care vindeau alaturi, micii si cornisoarele cu tot felul de bunatati erau la un pret realistic. De aceea se explica de ce era coada imensa la ei si zero prezenta la cei din RM. La moldoveni nu prea cumpara nimeni. Cate un ceh, roman, eu si atat. Au inceput sa cumpere doar atunci cand s-au terminat micii si frigaruii la concurenti. De fapt, o precizare - nu era vizibil, la ei, la noi, insa aceasta abordare si jupuiere facea diferenta. Intelegi? Asadar, de jale ca la standul Republicii Moldova cu vinuri din RM nu cumpara nimeni, am cumparat eu, dar in 4 ore mi-a fost foarte rau. Vinul pe care l-am servit tot de la standul RM nu era gustos. Nu mai spun ca de 150 koroane (undeva 6 Euro) pot manca si bea bine la un restaurant in orasul in care locuiesc, iar pranzul in Cehia cu felul unu si doi, bautura si paine, costa undeva 4 Euro. In plus, este un capitol aparte sa vorbim despre calitate. De ce nu s-a facut controlul alimentar, ca doar nu tata sau bunelul in care am incredere imi fac frigaruii in gradina, dar un om strain, chiar daca peste hotare el se declara a-mi fi aproapele meu si imi organizeaza o sarbatoare cu vanzari deoarece stie ca mi-e dor de casa.

M-am gandit cat este de pacat sa faci asa ceva peste hotare, si inca in Europa, si inca amagindu-ti propriii cetateni. Asa fac autoritatile acasa, asa fac autoritatile in vizita. Amagesc omul simplu, omul care vine sa se bucure sincer de prilej sau pentru a-i sustine pe cei care chipurile spun si declara ca se gandesc la noi. Inauntru si afara - batjocura fata de cetateni. Inauntru si afara - nici o diferenta! Aceeas filosofie - sa facem bani azi, sa-i stoarcem ca au de unde, cat de multi putem ca maine nu mai conteaza. Acest microbus, aceste produse vandute au fost facilitate de catre Ambasada RM la Praga. Rusine! Sezand pe scaunul ambasadorului 4 ani intr-o tara nu inseamna ca ii cunosti pe cei care locuiesc aici de zeci de ani. Daca faci o sarbatoare pentru ei, fa pentru ei, pentru oameni, nu pentru tine si "otreadul" tau!

Despre programul cultural si faptul exceptional de pozitiv ca ambele ambasade s-au unit si in comun au organizat acest eveniment, citeste pe www.euincehia.blogsport.com

Urgent - cetatenii RM stabiliti in tarile UE, precum si cei din Elvetia, Norvegia si Marea Britanie "cer" modificarea proiectului de lege cu privire la taxa de drum impusa soferilor masinilor cu numere de inmatriculare straine

De ce? Pentru ca fiecare om cu judecata dreapta si deschis la minte ar spune ca mai stupid proiect de lege nu a vazut. Adica proiectul in sine e bun, insa abordarea si calculul cum s-a ajuns la cifra data pentru taxa de drum sunt cum nu se mai poate de inumane. Cum s-a ajuns sa fie posibil ca in mod atat de brutal, dar oficial statul acesta sa jupoaie propriul cetatean, care aflat la munca peste hotare sau stabilit cu traiul se intoarce o data in an sa-si vada rudele si pentru ca este in posesia unui mijloc de transport cu care circula zilnic in tara unde locuieste sa ajunga acasa si sa achite o taxa de drum EXAGERATA, mai ales in comparatie cu toate taxele tarilor din UE, Elvetia, Norvegia si Marea Britanie. Bine, mai frati, dar nu sunteti cazuti de pe luna, este Internet, calatoriti, cititi, vedeti ca, de fapt, abordarea temei in cauza este sa se achite taxa de drum pentru drum si nu pentru ca am eu sau n-am numar strain la automobilul meu. Platesc toti aceeas taxa, numai ca unul care este permanent in tara plateste taxa de drum anuala, iar altul care e in tranzit sau vine in vizita plateste in dependenta de perioada de tranzit sau vizita pe care o face in tara respectiva. In plus, daca nu ai bani sa platesti taxa de drum, sunt drumuri nationale alternative sau daca e vorba de aceleasi drumuri, atunci taxa de drum e una simbolica sau de mentinere cum e in cazul Romaniei sau a Slovaciei. In Austria, Cehia, Ungaria, Polonia, bunaoara, daca nu utilizez autostrada nu cumpar nicio vigneta. Prima data aud sa fiu obligat sa platesc taxa de drum in dependenta de numarul de inmatriculare (acum vorbesc de persoane fizice, nu de autoturisme mari si cu scopuri de comert transnational) si cu atat mai mult ce mai taxa sa achit potrivit proiectului de lege despre care a vorbit asa printre altele ca raspuns la o intrebare a unei jurnaliste ministrul finantelor Republicii Modlova Veaceslav Negruta - 7 euro pentru 3 zile, 65 de Euro pentru 30 de zile si pentru 180 de zile - 360 de Euro (potrivit actualului proiect de lege, vezi sursa http://unimedia.info/stiri/video-guvernul-a-stabilit-pretul-vinietei-cea-mai-scumpa-va-costa-380-euro-51999.html). Prima reactie - oho, ce exagerare, gata nu mai vin acasa!!! Sau asta le e scopul la guvernanti, indiferent de culoare politica, cine ajunge in scaun isi face de cap, sau is hoti. Alta explicatie nu-mi vine pe moment. Unde este transparenta? Cerem si pe aceasta cale sa fie public facut acest proiect de lege si sa fim cu totii informati corect.

Inca o data, initiativa e buna, insa e facuta nu pentru om, iarasi e facuta ca pentru animale, e facuta ca moldoveanul urcat in varful piramidei sa se imbogateasca rapid si bandideste (motivul precum ca aceasta taxa culeasa va contribui la construirea de drumuri este unul nefondat). In tara in care locuiesc se fac drumuri si poduri si ditamai tunele culegand o taxa realistica de la cetatenit si de la cei veniti in vizita. Asadar, daca nu se va fura in Republica Moldova, este chiar real sa faci multe lucruri utile si bune pentru cetateni si cu taxele existente sau cu unele noi dar REALISTICE. Ceea ce propune acest proiect de lege in nici un caz nu este realist. In Elvetia taxa de drum pentru un an costa pana la 50 de Euro. In Austria 7 zile - 7 euro, acum scumpita anul acesta ca mai daunazi a fost 5 euro, deci a fost scumpirea dar REALISTA. In Slovacia - 5 euro pentru o saptamana. In Ungaria - aproximativ 10 euro pentru 10 zile. In Cehia 40 de euro pentru un an intreg, la fel scumpita anul trecut de la 30 de euro. In Marea Britanie - 90 de lire pentru un an. In Slovenia - 15 euro pentru o saptamana. Lista poate continua si e pacat ca specialistii ministerului in cauza de la Chisinau au primit bani din buzunarul cetatenilor simpli pentru ca macar sa nu faca un efort elementar si sa cerceteze piata europeana pe acest segment. Deci, iau bani si nu fac nimic.

Omul simplu sufera, mai ales ca este neputincios. Ce pot face eu? Ce poti face tu? In afara de comentarii pro-active si strigatoare la cer de pe Unimedia nu mai stiu ce mai pot face oamenii (astazi cea mai comentata stire si lumea se inteba la sigur ca nu s-au incurcat oficialii si au gresit in loc de Lei au spus Euro). Propun ca toti cei stabiliti in Vest sa scriem o scrisoare comuna Comisiei Europene, Parlamentului European, Consiliului UE si sa rugam ca in negocieri cu RM privind parteneriatul estic sa ne fie sustinute interesele noastre, omului simplu, ca sa putem fara poticnire si obstacol sa ne vizitam parintii. Daca ai nostri nu ne apara, poate ne vor apara strainii. Cum sa inteleaga cel ramas acasa (mai cu seama cel din Guvern, Parlament, Justitie) ca noi fiind in Europa nu facem bani cu ciocanul, nu ne scaldam in lux, ci avem o existenta cat de cat decenta, fara jacmanire si speculatie, iar satisfacerea noastra de a fi aici nu e banul, ci felul cum si ce se abordeaza vizavi de omul simplu - cetateanul important al societatii.

Iata informatia mai precisa ce trebuia analizata pentru comparatie - taxe de autostrada si vignete in Uniunea Europeana, potrivit calatoresc.ro si viamichelin.com: Ungaria - Se plateste taxe doar pe autostrada, nu si pentru drumurile nationale. Pe bonul fiscal se trece obligatoriu numarul masinii si tara in care s-a inmaticulat masina, posesorul cat si valabilitatea. Vigneta nu mai este un abtibild. Este control electronic (operator vizualizeaza nr masina si o verifica in baza de date). Pretul este de 7 euro /4 zile minim. Italia - Vinieta se plateste doar pe autostrazi, pe celelalte rute ocolitoare, drumuri nationale, nu e necesara platirea vinietelor. La intrarea pe autostrada de la bancomat, idem intrarea unei parcari cu autotaxa sau aeroporturi vei primi un tichet, iar la iesirea de pe autostrada se plateste in functie de distanta parcursa, adica 7 euro/100 km. Pentru cei care au card platesc cu cardul, la fel iau si ei tichet - TelePass ,dar acestia au un dispozitiv in masina idem gps, care se declanseaza automat si plata se face automat. De exemplu de la Trieste la Modena am platit 18 euro pentru 133 km. Taxa de autostrada se plateste in functie de cate axe are masina, de ex. 2 axe masina mica. Atentie FARA DETECTOR RADAR, este interzisa utilizarea lui, in caz contrar amenzile sunt foarte mari, iar daca nu se plateste amenda se poate ajunge la confiscarea masinii. Austria - Vineta se lipeste pe parbriz langa oglinda sau in coltul stang al parbrizului, daca nu risti amenda usturatoare. Se poate cumpara din orice benzinarie. Vinieta costa 8 euro/10 zile . Cehia - In Cehia, vinieta costa 8 euro /1 saptamana si 12 euro/1 luna. Tichetul trebuie sa fie obligatoriu lipit pe parbriz, daca nu, risti o amenda usturatoare. Slovenia - Vinieta se lipeste obligatoriu pe parbriz, in caz contrar se aplica amenzi de 150 euro si se adauga si plata rovinietei. Aceasta se depisteaza printr-un dispozitiv special de catre politisti. Pretul vinietei este 15 euro/saptamana si 30 euro/luna. Franta - In Franta fiecare drum are propria taxa, iar unele autostrazi au portiuni diferite de taxare. Vei plati pe portiuni, sumele incep de la 20 euro pana la 50 de euro. Estimativ costul taxei este de 5 Euro / 100 km. In general trecerea peste podurile si prin tunelele importante se achita taxe de la 5 pana la 30 Euro. Atentie! Detectorul radar nu este permis si daca esti prins risti amenzi cam mari. Bulgaria - Pretul vinietei este de 5 euro pe saptamana si se poate achizitiona atat de la benzinarii, cat si de la tonetele care se gasesc pe marginea drumului imediat dupa ce treci granita. Nu toate benzinariile accepta euro la cumpararea vinietei, de aceea e bine sa ai leva la tine sau un card. Belgia - Nu exista autostrazi cu taxe in Belgia, doar la traversarea Tunelului Liefenhoeks, din Antwerp, exista o taxa de aproximativ 5 Euro. Germania, Olanda, Danemarca, Irlanda, Finlanda , Suedia , Cipru, Estonia, Malta si Luxemburg sunt tari europeane ce nu au taxe de autostrada. Grecia - Exista doua autostrazi cu taxa in Grecia. Una dinspre Atena spre Thessaloniki si cealalta de la Atena spre Peloponnesus. Taxele sunt in jur de 2 Euro. Portugalia - Exista o autostrada cu taxa, "Auto-Estrada", ce face legatura intre Lisabona si Porto, in rest nu exista alte taxe de autostrada. Spania - Autostrazile expres ale Spaniei, "autopistas" sunt toate cu taxa si sunt identificate prin litera A. Taxele sunt aprox. 8 Euro / 100 km. La trecerea Tunelului del Cadi se plateste 10 Euro. Slovacia - In Slovacia se merge pe sistem de vigneta, iar taxa este de aproximativ 5 Euro / saptamana. Polonia - In Polonia se plateste doar pe autostrada A4 suma de 2 Euro, in rest nu au taxa de autostrada. Se mai achita o taxa la Podulul East Link si la trecerea prin Tunelul M50-Dublin. Regatul Unit – Marea Britanie - Pe autostrada M6 se achita o taxa intre 3 si 5 Euro, in functie de ora si ziua cand se intra. Autoturismele cu remorca sunt taxate suplimentar. Pentru a intra in centrul Londrei se achita o taxa de 10 Euro / autoturism. Romania - Se plateste rovinieta pentru a se putea circula pe drumurile nationale. Pretul ei este de aproximativ 3 euro / 7 zile, 7 euro / 30 zile, 13 euro / 60 zile sau 28 euro / 12 luni.

Functionarii publici se tin de cuvant - repede si calitativ: gata drumuri, gata poduri, gata magistrale

As putea insira mii de exemple graitoare despre cehii, da, da cehii care stiu cu adevarat sa promita si sa se tina de cuvant. Vorbesc de politicieni, administratie publica si justitie, chiar si firme private. De exemplu am urmarit programul electoral al unui partid ce a intrat ceva mai nou in viata lor politica si acum dupa putini ani de guvernare, fireste in coalitii si aliante, pot deja numara rezultate vizibile pentru cetateni. Si nu e vorba de indeplinirea unor sarcini generale, ideologice, teoretice, ce suna bine pe foaie si in declaratii, iar pe urma dupa ce pui macaroane pe urechele populatiei "pui si galocika" (adica bifezi) ca s-au indeplinit. E vorba de sarcini concrete, minore, calitative si cantitative, dar multe si foarte majore, si importante pentru omul simplu sa traiasca bine: micsorarea taxei la ceva concret, scutirea de impozite pentru ceva concret, constructia a ceva util gen centuri, autostrazi, tuneluri concret dezbatute public, etc. Mai pe scurt, imbunatatirea calitatii vietii se vede cu ochiul.

Un an in urma pretura unui sector dintr-un oras provincial a inceput lucrarile unui al treilea tunel din oras. Se planifica a fi cel mai lung tunel. Data darii in expoatare era 1 septembrie 2012. Pe langa tunel se mai prevedea si constructia a 4 poduri mari si lungi care ar uni mai multe cartiere. A inceput o adevarata miscare in regiune. Mie imi parea un plan irealizabil intr-un an. Pe parcursul acestei perioade am fost martora a unei transformari extraordinare: raseareau podurile, rasareau drumurile, rasarea un iaz decorativ ornamentat pe langa pod, rasareau gardurile izolatoare, rasareau semnele, rasareau stalpii si peretii decorativi. Se muncea curat, fara galagie si cu multa harnicie (vedeam cu ochii mei): iarna, toamna, primavara, pe frig, pe ploie, sambetele de dimineata pana la ora patru. Ma minunam de curatenia din jurul acestei masive constructii. Treceam cu masina fara sa dau in noroi. Desi timp de 6 ani am vazut multe proiecte realizate la timp aici, chiar si in criza, undeva pentru proiectul asta aveam dubii ca se va finisa chiar intr-un an, si chiar pe 1 septembrie, zi ce in calendar cadea sambata.

In clipa asta, fix la 21:00, scriu si privesc in geam focurile de artificii date in cinstea deschiderii tunelului. Intr-adevar, cehii se tin de cuvant. Lucrarile de fapt au fost terminate 2 saptamani in urma. Astazi s-a deschis oficial. Astazi am mers prin tunel si am admirat infrastructura aia grandioasa. Mi-a placut. M-am gandit cat poate face lumea responsabila intr-un an pentru ca omul simplu sa traiasca bine.

O lingura de frustrare si doua polonice de conditii pentru sarbatoarea "limba noastra"

Rog oficialii moldoveni sa anuleze sarbatorirea oficiala a unei zile precum este cea de 31 august in Republica Moldova daca in urmatorul an aceasta sarbatoare a limbii noastre n-o sa se numeasca Sarbatorea Limbii Romane si daca aceasta sarbatoare nu se va celebra oficial in ambele tari unde se vorbeste romana: Romania (Traian Basescu a declarat azi ca e de acord) si Republica Moldova (In baza acordului de cooperare intre aceste 2 state sa fie inclusa sarbatoarea comuna cu un program comun de celebrare). Iata doua conditii necesare pentru legitimizarea sarbatorii. Altfel nu vad nici un sens. Zic ca e mai bine sa ramanem cu limba in gura decat cu limba pe afara.

Romanii de pretutindeni, fie in America, Europa, Asia, vor sarbatori si ei alaturi de concetatenii din Romania si Republica Moldova. Consider ca acestia au mai mare nevoie de o astfel de sarbatoare pentru ca intr-adevar ii duc dorul. Din propria mea experienta - mi-e dor de limba romana si am nevoie s-o sarbatoresc, dar nu asa cum am sarbatorit-o multi ani in Chisinau. Judecand dupa acest aspect al dorului de limba pentru ca n-o vorbesc decat acasa in familie, fie e vorba de romani din Anglia, Polonia, Italia, Spania, Rusia, SUA, Japonia, se intelege ca in RM se sarbatoreste aceasta "limba noastra" pentru ca, de fapt, locuitorii republicii la fel ca si romanilor din strainatate le este dor de limba romana, ei ii duc dorul zilnic, ii simt lipsa 364 de zile pe an si atunci politic vorbind s-a decis sa se ofere populatiei macar o zi in an pentru a le inchide repede si sigur gura multor patrioti autentici (or, aceasta a fost confirmat si de catre Ion Borsevici, om politic ai anilor 90 despre care astazi mai nu gasesti nimic pe Internet, in carti, etc).

Pe facebook azi multi se felictau cu limba, peiorativ desigur, dar cu doza de 21 de ani de frustrare. Rabdare, ne zic oamenii inteligenti! Tare mi-as dori sa se initieze vreo miscare populara a romanilor din RM care sa inainteze propunerea de a anula aceasta sarbatoare totusi, o sarbatoare care ne injoseste totusi, daca nu indeplineste cele 2 conditii enumerate mai sus. Sa inghita politicienii demagogiile lor cu lingura mai departe, daca nu-i incurca limba, iar pe noi sa ne lase sa o savuram oficial 365 de zile pe an.

Cum as putea sa evit un conflict?

E prea scurta viata sa intorc spatele tuturor celor care m-au jignit si e prea scurta viata sa NU intorc spatele tuturor celor care m-au jignit. Cum e mai bine atunci? Crestineste este iarta si uita. Puterea acestei iertari si uitari ramane una individuala. Tare insa as vrea ca altele dati de conflicte, certuri sa nu mai apara. Ce poveste draguta! Uneori sunt conflicte minore la care nu atragi atentie, dar si ele te dezaxeaza emotional. Alterori fara sa prognozezi macar, izbucneste un incediu de stari confuze si impas vibrant fara de care o noapte nu poate fi linistita. Acest conflict din urma sau te blocheaza, sau te dezlantuie total.

Ma gandesc ca un conflict este inevitabil. Oricat de pozitiv n-ai fi, sau oricat nu te vei stradui, daca cuiva i s-a pus pata pe tine, sa stii ca va iesi odata si odata la suprafata tenul acestei pete. Conflictul nu se asociaza cu adversarul. Or, lucrurile neplacute si oamenii nepotriviti se recomanda a fi evitati si slava Domnului ca avem aceasta alegre. Conflictul cel mai dureros e cel legat de omul la care tii, cu care interactionez de voie-de nevoie zilnic. Ce pot face?

Am observat ca daca stii de ce se poate isca un conflict, este mai usor sa-l eviti. Daca esti o persoana caruia iti plac confruntarile nu e rau, dar e bine sa stii totusi limitele. In ambele cazuri - eviti sau te confrunti - te ajuta mult sa stii ca sunt 3 faze interdependente care aduc la deraparea comunicarii civilizate dintre doi sau mai multi oameni: diferenta de valori ce vine din formarea culturii generale, dezaprobarea care apare in urma diferentei de valori si dezordinea emotionala ce apare in urma dezaprobarii sau respingerii unor idei sau fapte in baza acelei diferente de valori. Iata de ce stiind aceasta simpla paradigma ma ajuta sa fiu mai linistita cu mine insami fata de unele lucruri/oameni. Consider ca un inceput de evitare a conflictului e sa-mi bag bine in cap aceste faze si sa stiu sa comunic cu omul ramanand DOAR la prima faza, adica stiind ca suntem diferiti din toate punctele de vedere, chiar si daca, bunaoara, am mers la aceeas scoala sau am citit aceeas carte. Cand raman la prima faza atunci asta ma ajuta sa ma concentrez la 5 pasi foarte importanti pentru a evita un conflict: il/o ascult ce vrea sa spuna; ii comunic pozitiv dar hotarat "vreau"-urile mele; tolerez ce spune, chiar daca nu sunt de acord incerc sa-i imbrac papucii si sa inteleg de ce spune asta; ma focusez strict pe continut si relatie, fara sa apelez la vreo artilerie; si ultimul aspect - in gand imi spun doar lucruri pozitive gen "las'ca se rezolva", "ne intelegem noi ca ambii/ambele suntem inteligenti/inteligente", etc. Aplica si tu aceasta modesta metoda si scrie-mi feedback, poate tu stii/ajungi si alte faze ajutatoare sau distrugatoare pe care am incerca sa le dezbatem impreuna. Oricat de bine nu am cunoaste teoretic multe lucruri, reality show-ul zilnic e plin de surprize si ca un ultim pas, daca totusi simt ca cearta-i gata rumenita, este sa aman discutia pentru alta data, poate chiar intorcand brusc spatele, dar cu un gest respectuos.

Cum gasesc de lucru in etapa a doua a carierii - dupa un 35 de ani?

Esti in cautare de servici, dar piata muncii este pasiva sau locul pe care ti-l doresti este deja ocupat pentru ca profilul tau nu este intocmai potrivit cerintelor? Esti inca tanar sa te pensionezi sau esti prea calificat sau experimentat pentru un nivel de incepator? Esti satul de lucru pe care-l faci acum si esti gata sa-l lasi dar nu ai unde pleca? Atunci este cazul sa incepi sa te gandesti la o a doua etapa a carierii tale. Solutia e simpla: sa incepi sa activezi, fara frica, intr-un nou domeniu ce ti-ar schimba total modul de viata. Te asigur ca ai sa ajungi sa simti ca e mult mai interesant. Sa n-ti fie frica de schimbari. Chiar daca varsta deja cere o stabilitate, sa stii ca nu si in cazul domeniilor de activitate. Orice varsta iti permite sa inveti, sa-ti gasesti activitatea preferata si sa excelezi in asta, mai ales in conditiile economiei de piata de azi, cand totul in jur fluctueaza si zilnic se produc schimbari. Pe de o parte ai spune, nu, nu, nu risc, eu pe cealalata parte iti spun - nu e vorba de risc, e vorba de tu si viata ta trecatoare pe care e bine sa ti-o folosesti pentru a face lucruri ce iti plac si care pot aduce bani. Sa stii ca odata cu schimbarile incerte ale economiei de piata, pot veni si mari oportunitati, mai multe chiar decat iti poti tu imagina.

Iata cateva idei pentru a obtine ceva curaj de a schimba ocupatia curenta care te-a plictisit sau iti da probleme de sanatate, sau iti ia mult timp si nu te remunereaza potrivit, etc. Cum sa cautati, unde sa cautati si ce sa cautati sunt doar cateva intrebari la care voi raspunde, restul de ce si in particular ce anume va ramane tema individuala pe acasa a fiecaruia. Inainte de a face un pas serios spre schimabre, ia o foaie de caiet si scrie in ea o lista cu ce fel de ocupatii ti-ar placea sa te vezi in viitor, ce meserii te inspira, ce visuri ai avut in copilarie si le vrei realizate acum, dar nu ai reusit sa faci mai nimic in privinta asta datorita tendintei societatii de atunci si nu a viziunilor tale. Aceasta lista trebuie sa fie una deschisa. Aceasta lista se va intocmi pe parcurs a cateva zile, luni. Adauga idei pe parcurs. Poti scoate din idei intre timp daca, recitind mai tarziu lista, vezi ca ai scris acea idee doar pentru ca vecina ta se ocupa de asta. Deci, inca o data: fii sincer, nu te grabi, fa o expertiza serioasa in cap a ceea ce vrei cu adevarat, si nu doar a ceea ce poti. Fii totodata realist, dar visator. Printre activitati pot fi enumerate si hobby-urile din trecut, ideile de afaceri trasnite odata prin cap, ocupatii de specialitate sau vise din copilarie. Aceasta lista poate include orice vis pe care l-ai avut vreodata. Trebuie sa fii foarte sincer cu tine. Urmatorul pas, dupa ce s-a copt lista, este s-o restrangi la ce te intereseaza pe moment cel mai tare, ceea ce poti realiza concret in aceasta privinta si ce doresti sa inveti mai mult despre aceasta idee/ocupatie/vis. Acum despre implementare - un mod sigur de a incepe ceva este sa incerci dupa o definire clara sa iesi cu aceasta idee in strada, insa nu asa simplu cum te-ai fi dus la magazin, ci cu initiativa de a face ceva in domeniul ales: incerca voluntariat, inscriete la un curs de instruire, participa la un eveniment autentic, ia parte la un targ din domeniu, intalnestete cu oamenii care activeaza deja in acest domeniu, discuta pe forumuri, lectureaza reviste de specialitate daca sunt, etc. Trecerea cu succes la cea de-a doua meseria in cariera dta depinde de asiduitatea cu care vei cerceta domeniul, progresul din domeniu si oamenii acestuia, precum si de pregatirea de care dai dovada cu scopul de a demonstra ca esti sigur de potrivirea ta domeniului dorit. Foloseste la maximum avantajele pe care le ai si le-ai obinut pe parcursul anilor de experienta anterioara. Poate deja nu mai ai asa de multe responsabilitati de familie pe care le-ai avut cand ai creat la inceput o familie de exemplu. Un copil mai in varsta acum te poate ajuta, caci e mai la curent cu noile gadget-uri sau informatii. Piata se schimba si odata cu aceste schimbari se schimba si meseriile, chiar si pozitiile. Urmareste in presa ce noi pozitii sunt create pe piata, de exemplu, sau pentru care meserie cererea este in crestere, ce firme noi/proiecte noi apar si care sunt tendintele, temele de preocupare ale invetitorilor/donatorilor. Multi angajatori au declarat ca in cadrul organizatiei lor au aparut in ultimul timp foarte multe domenii despre care acum doi, cinci, zece ani nici nu se auzeau, nu existau, de exemplu: stocarea si gestinoarea datelor, securitatea informationala, mass-media sociala, promovarea diversitatii in interiorul organizatiei, bio dezvoltare, relatii globale, relatiile teritorial-europene, gestionarea informatiei online, colectare de feedback, emularea procesului informational, printarea holografica pe ciramica, amenajarea florala a panzei, fitness zen, traducere din chineza, terapie ocupationala, homeopatie, analiza psihologiei comportamentale, scrierea tehnica, coordonare web, instruire-formatare, producator reality show etc, etc, etc. De aceea, este foarte important sa fim la curent cu aceste noi tendinte din perspectiva adaptarii individuale la aceste schimbari si castigarea unei meserii pe baza acestor noi schimbari survenite si a viselor noastre din trecut. Angajatorii, atentie, deschid noi locuri de munca si dau bani buni pentru ocupatiile ce aduc profit sau dezvolta invovarea. Poate ocupatia ta de vis se incadreaza perfect in domeniile acum noi create? Poate tangential te potrivesti cu ceea ce se cere acum pe piata si atunci poti liber incepe o noua experienta inainte de a te lansa independent in cariera ta, de exemplu, cu o afacere proprie...

Nu e usor, stiu. Dar nu e nici greu. Mai greu e cand te chinui si nu actionezi. Trecerea la o alta cariera in timpul incertitudinii econimice este de fapt o practica foarte comuna decat pare a fi. Un cercetator contemporan spunea ca in aceste timpuri grele multi oameni isi pierd locurile de munca din cauza regresului economic, iar locurile de munca sau ocupatiile pe care le gasesc in aceste timpuri grele tind sa fie accesibile deoarece sunt sigure. Succes si scrie daca iti reuseste!

Cine este omul influent din tara?

Cetateanul unei tari este omul cu necesitati elementare de a trai: mediu curat, loc de munca fara pile, salariul competitiv si la timp, securitatea muncii responsabilizata la nivel, asigurarea medicala asumata legal, securitatea sociala, liniste nocturna, drumuri bune, securitate si asigurare alimentara fara risc, diversitate culturala, mediu civilizat pentru cresterea copiilor, respect reciproc in fata obligatiilor cetatean-stat si invers, utilizarea drepturilor de cetatean in folosul prosperitatii personale si a comunitatii, etc. Suna bine, nu? Se traieste oare undeva tot atat de bine precum suna???

Se traieste! Si nu vorbesc de elita, si nu vorbesc de vedete, jurnalisti, specialisti calificati, si nu vorbesc de fii si fiice ai celor din sistem, si nu vorbesc de ocazionali lovindu-se de lux, si nu vorbesc de arhitecti ai strategiei cum sa devii bogat si sa traiesti fara neajunsuri. Vorbesc de lume simpla, vorbesc de da! da! cetateanul, omul care merge zilnic pe trotuarul strazii, sta la coada, ia transportul public, invata la o scoala ordinara, munceste cu dragoste orice ar fi zidar sau ministru, consuma paine si stiri, face jogging, merge cu bicicleta sau pur si simplu sta intins cu burta mare pe una din canapelele din odaie, cu un salariu/pensie/ajutor de somaj potrivit ce-i ajunge sa fie linistit si fericit, cu necesitati elementare de a trai satisfacute.

Acum imagineaza-ti ca la stiri, bunaoara, se dau doar stiri (cum sa le numesc eu mai bine) - umaniste, stiri de care taman are nevoie acest cetatean ordinar cu necesitatile lui elementare de a trai. Una cate una stirica e utila, te invata ceva, te avertizeaza in caz ca, te amuza, te informeaza in stil de raport din partea subalternilor acestui cetatean ordinar dar important si influent: politia, guvernul, parlamentul, presedentia, justitia. Pe langa acei fix 5 subalterni, mai sunt si alti consultanti, specialisti ca spitalurile, clinicile, banci de stat, etc care dau raportul in forma de fapte, cu cazuri concrete, si nu de cifre, aproape zilnic. Fiecare mica sectie, departamet are cate un purtator de cuvant chipes, frumos, destept ce tine in mana ca un drapel principiul transparentei, un indemn interior obligatoriu protejat de lege si nu de persoana ca re ii este sef. Iata de exemplu, vizitele la asa zis nivel inalt unde nu se abordeaza aspectul cetateanului simplu, ce are el de castigat din asta ca a venit Obama sau Putin nici nu se pomenesc, sau se pomenesc printre altele la sfarsit cu o coada de multe alte aspecte utile si observatii ingenioase, insa productive in asa fel ca sa raporteze cetateanului simplu, adica sefului, ce fructe au cules ei in urma vizitei. Totul este transparent si omenesc, fara ridicari in slavi, lauri si declarativisme. Deci, in capul tuturor, indiferent de pozitie, stare sociala, rol, bani, este permanent cetateanul din noi, cetateanul din mine, omul simplu al unui stat care formeaza acest stat. Vedeta e omul simplu si lui i se slujeste din toate punctele de vedere.

De aceea un presedinte aici, un cancelar aici, etc este un simplu om muncitor cu necesitati elementare de a trai si nu se simte important, ci procedeaza cu importanta in fata sefului sau - cetateanul simplu! Or, acesta la randul sau poate deveni intr-o zi in postura de subaltern slujindu-si concetatenii. Un om de stat stie ca mai ieri el insusi a fost seful (omul simplu cu mari cerinte) omului de stat si tot asa se invarte roata morii. Mai presus de toate, doar prin fapte graitoare, este apararea bunastarii acestui om influent si important - omul simplu, omul ordinar care trece zilnic pe trotuarul din fata casei. Un om de stat munceste din greu fara sa aiba nevoie de laude, mentinerea imaginei bune, castigarea de credite electorale pentru ca asta nu ajuta la nimic daca cetateanul simplu nu se simte bine pe strada lui. Zilnic un om de stat face, raporteaza, primeste feedback si tot asa pentru asigurarea fericirii omului simplu ce ramane la statutul de om simplu mereu, indiferent de ce a fost, este sau va fi. Omul simplu formeaza statul si fiecare din stat se mandreste ca este omul simplu. Imagineaza-ti ca fiecare isi stie bine rolul si actioneaza potrivit legii in interesul acestui om simplu, dar influent. Daca cumva se abate de la drum cineva (si bineinteles sunt cazuri) atunci nu-i problema, vad foarte bine ceilalti subalterni ai omului simplu (fie politia, guvern, parlament, presedentie sau justitie) si cazul se solutioneaza repede. Doar e pusa in pericol viata omului simplu. Iata de ce undeva nu doar suna bine, dar sa si traieste tot atat de bine precum suna.

Viata e frumoasa ca sa o traiesti, spune un proverb florentian. Asa zic si eu cand ma uit in jur. In jurul meu! In jurul unde lumea importanta si influenta o formeaza omul simplu.

PS: In imagine - una din gradinele publice din Wroclaw (fara vreo semnificatie locala). Utilizarea in exces a cuvintelor "omul simplu" nu este intamplatoare, dupa cum bine ti-ai dat seama.

"Corrupt Tour" propune oamenilor tururi prin locurile legate de evenimente scandaloase de coruptie

Turistilor li se ofera si o alta perspectiva de a petrece timpul in Praga. Un tur al locurilor asociate cu CORUPTIA este foarte intrebat si solicitat de localnici. Agentia turistica, Corrupt Tour, infiintata recent, a vandut deja bilete pentru o luna si jumatate inainte. Reprezentantii companiei au declarat ca datorita acestei popularitati sunt nevoiti sa-si extinda destinatiile cu tenta coruptibila si locurile de atractie turistica asociate cu coruptia. Agentia netraditionala de turism a pregatit celor interesati de coruptie un drum al punctelor unde au avut loc cele mai corupte evenimente din viata orasului. Ghidul agentiei din fotografie tocmai vorbeste despre cele trei "CELE MAI din Praga", bunaoara este vorba de un scandal la Primarie, managementul corupt al unui spitalul cu denumirea turului "Spitalul pe muchia de cutit a legislatiei" si chiar o aruncatura de priviri asupra birourilor unde stau managerii, sefii, politicienii asociati cu coruptia din tara.

Netraditionalul business, ce pare a fi profitabil datorita solicitarilor, are de asemenea urmatoarele destinatii: constructia ilegala a unei case de catre un pretins cumatru al unui politician dintr-un partid; constructia cladirilor luxoase finantate din banii publici si fonduri europene; locul unde se afla mai multe vile ale "politicienilor rapitori", numit si "cuibul cocoseilor politici". Turistii, drept urmare, pot sa compare locurile de trai declarate oficial de catre politicieni cu locurile unde ei locuiesc cu adevarat. Unul din locurile de atractia e si un mic orasel unde se petrec cele mai multe negocieri coruptibile, precum si un parc unde vizitatorii chiar se asezau pe bancile unde au fost negociate ilegal milioane de euro. O turista a declarat pentru un post de televiziune local ca a ramas absolut impresionata de idee, ca si turista, dar ca si cetatean cu responsabilitate civica deoarece pe langa fun si informatie lumea va ridica mai des intrebarea unde se duc banii lor, banii destinati dezvoltarii tarii. Agentia turisitica este infiintata drept s.r.l. de catre un filosof ceh si s-a lansat oficial cu 4 tururi tematice. In prezent se pregatesc tururi in limba engleza si germana prin locurile corupte din toata Cehia, nu doar Praga. Daca doriri sa aflati mai multe despre aceasta (in atentia mass-mediei interesate), scrie-ti pe adresa blogului.

Trebuie sa recunosc ca m-a lasat perplexa aceasta noutate. De la inceput credeam ca e vorba de o initiativa a unui ONG, sau actiuni de PR ale unor cercuri politice sau grupuri civile precum citesc ca se mai face prin Romania si Republica Moldova din cand in cand pe banii externi doar cu scopul sa nu zica ca n-au facut nimic in caz de vreun audit. Stim ca aceste actiuni apar si dispar, apoi iar apar fara nici un rezultat din pacate. Coruptia prospera si mai departe ca un colos cu maini si picioare, cu aripi si solzi de un nepotism si cumatrism avansat. Sa incerce la noi cineva sa faca afacere din asta, un s.r.l., sa vezi bade cate piuneze de Gulliver in roate va avea bietul antreprenor, or, cei care fac sau vor sa faca o afacere traditionala deja stiu ce-i asta - sunt marginalizati, cu mainile legate - deoarece majoritatea niselor sunt deja ocupate si tinute bine in dintii de rechin, cu muscaturi dureroase in caz daca vrei sa faci concurenta, de sotiile, sau copiii, sau altii din preajma, din interes, din anturaj ai rapitorilor politicieni, fosti si actuali. Coruptie este peste tot, evident. Dar, nivelul ei si cum problema este privita - iata directia busolei sa ne puna pe ganduri si sa actionam, individual si la nivel de masa.