Altii stiind ca mor arata lumii ca traiesc. Iar altii traind nici nu le pasa de lume c-ar crede c-au murit.
Fericirea nu este victoria in sine si increderea c-ai castigat sau declaratia de victorie afisata public, fericirea este drumul parcurs tacit mana in mana cu emotiile celor foarte dragi si increderea ca o lupta castigata nu garanteaza inca o vitorie finala, ci doar e o sansa de a continua sa sprijini tacit emotiile celor foarte dragi si trairile tale.
Simplu de tot este sa intelegi sa te bucuri de micile neimportante evenimente victoriaose din jurul tau fara sa le afisezi sa le vada si altii pentru ca oricum niciodata nu vor intelege si nu ar fi trebuit sa inteleaga profunzimea superficialitatii unei simple vieti pe care o reprezinti tu.
Fiecare trecem printr-o olimpiada a vietii noastre, chiar daca vizibil nu concuram cu nimeni. Facem un mare efort pentru fericirea noastra si asta uneori ar insemna poate pentru nefericirea altora. Nici nu are sens sa aratam medalia noastra unora care nici nu stiu valoarea efortului. Cel mai greu lucru din lume este si cel mai bun lucru din lume. E suficient sa stim asta in interiorul nostru si sa ne bucuram tacit pentru a pastra magia fericirii pe mult timp in preajma noastra. La multi ani unici si tssssssssss numai voi sa-i stiti si sa-i traiti! La multi ani, mama!
cu plastilina de vesti in mana si cu putin izium dulce-acriu de emotii fidele vad lumea ca si tine in 4D (incl. timpul): dimineti, nopti, soare, ploaie, orase, sate, bogatie, saracie, lucru, odihna, zambete, lacrimi, aparate electronice, note de plata, cafea, pizza, computere, pagini web si terabyte-uri de stiri. in acest carusel bizar dar necesar modelez si eu povestile mele sa fiu alaturi de tine "complice" la Marea Migrare a Omenirii pe Net (MMON). Plastilina mea e calda, gata de Iziumince...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru comentariu: