Evenimente cu emotii

Evenimente cu emotii
Pe dreapta si stanga gasesti de TOATE de la Multi si Diferiti, iar in mijloc IZIUMINCA mea modelata modest din PLASTILINA zilei cu experiente si experimente din tarile in care ma invart ca sa Te inspir si nu sa Te impresionez:

sâmbătă, 18 aprilie 2015

Verdele lui Lorca a revenit in viata mea de multe ori


Mai jos e verdele lui Lorca, mai sus e verdele meu acompaniat cu simpa constatare despre mine chiar daca traiesc deja destul de mult pe acest pamant - sunt inca verde si cred ca verde am sa mor!

Verde, cât de drag mi-eşti, verde,
Verde vânt. Şi ramuri verzi.
Barca peste valul mării
şi calul în munte, sus.
Ea cu umbra-n cingătoare
în balconul tău visează,
părul verde, verde faţa,
cu ochi de argint, ca gheaţa.
Verde, cât de drag mi-eşti, verde.
Pe sub luna mea ţigancă
lucrurile stau privind-o
şi ea nu le poate vede.
Verde, cât de drag mi-eşti, verde.
Stele mari de promoroacă
vin cu peştele de umbră
ce deschide drum luminii.
Vântu-l freacă cu aspreala
ramurilor lor, smochinii
şi, motan viclean, zbârleşte
muntele agave acre.
Cine va veni? Pe unde?
Stană, în balcon rămasă
trupul verde, părul verde,
marea-amară ea visează.
Prietene, eu vreau să schimb
calul meu pa casa sa,
frâu-l dărui pe oglindă
şi cuţitul pe manta.
Din păşunile din Cabra
sângerând, acuma vin.
Tinere, dacă-aş putea
acest târg l-aş încheia.
Dară eu nu mai sunt eu,
casa mea nu mai e-a mea.
Vreau, prietene, să mor
omeneşte-n pat la mine.
De oţel, ar fi mai bine,
cu cearşafuri de olandă.
Nu vezi rana despicată
de la piept la beregată ?
trei sute de roze negre
pe pieptaru-ţi alb dau floare.
Sângele ţi se prelinge
iscodind spre cingătoare.
Dară eu nu mai sunt eu,
casa mea nu mai e-a mea.
Lasă-mă să urc încalte
la balcoanele înalte,
lasă-mă să urc, mă lasă
pân’ la verzile balcoane.
La balcoanele de lună
unde apa-adânc răsună.
*
Şi cei doi se suie-acum
la înaltele balcoane.
Lăsând urmă şi de sânge
şi de lacrime pe drum.
Lampioanele de tablă
peste case tremurau.
O mie de tamburine
de cristal zorii răneau.
Verde, cât de drag mi-eşti, verde,
verde vânt şi ramuri verzi.
Prietenii-amândoi suiră.
Vântul le lăsa în gură
gust de mentă şi de fiere,
şi un gust de busuioc.
Spune-mi und-i, frăţioare,
fata-ţi tristă, în ce loc?
Câte dăţi te-a aşteptat !
Câte dăţi te-o aştepta
părul negru, chipul proaspăt,
în balconul verde, oaspăt !
peste ochiul de fântână
mi se legăna ţiganca.
Părul verde, verde faţa,
cu ochi de argint, ca gheaţa.
Peste apă ea atârnă
de un ţurţure de lună.
Noaptea se făcu intimă
ca o piaţă mică, mică.
Gărzile civile bete
poarta o izbeau cu sete.
Verde, cât de drag mi-eşti, verde,
Verde vânt şi ramuri verzi.
Barca peste valul mării.
Şi calul în munte, sus.

joi, 5 martie 2015

Turma noastra cea de toate zilele

Iata asa se distreaza ofiterii acoperiti din presa pentru a-i servi abil pe stapanii lor. Turma de oameni in cor repeta docil ce i se spune, mai ascultatoare ca niciodata. Boierii rad in hohote (chiar nu ma pot rupe de la acest filmulet atat de potrivit epocii de manilupare si propaganda)  - https://www.facebook.com/video.php?v=10152986449689284&pnref=story Sursa Jeremy de Koste de pe facebook, daca nu se deschide link-ul puteti accesa video-ul direct de pe wall-ul lui. Poate ne vedem odata si odata dintr-o parte si incepem sa radem noi de ei intr-un final, schimband locurile..  

sâmbătă, 6 decembrie 2014

Emigrantul inca nu stie sa primeasca critica chiar daca declara ca stie

Nu inteleg de ce toti ar trebuie sa fie de acord cu majoritatea? Daca macar unul zice ca vede violet si declara asta in fata zecilor ce zic ca vad rosu la fel sau in linie cu formatorul de opinie sau autorul, toti ii sar in cap? Nu e mai placut totusi sa te bucuri ca unul gandeste in sfarsit diferit? Esti de acord, nu esti de acord - asculta-l si da-i voie sa se exprime ca doar de asta esti autoare si cica vocea omului sau gresesec eu ceva? Stiu ce te incurca. 2 pitici pe cap - mandria si fudulia. Asta inca neamul nostru nu o poate depasi cu una cu doua. Cum draga, despre mine sa zica asa, cine el, da cine-i el, cine aia, prapadita aceea? Nu am invatat inca sa iesim in fata fara machiaj asa cum suntem: natural, naiv si neberberit. Trebuie sa fiu mai sus ca lumea si sa ma pretfac si sa ma justific si sa dau despre mine informatii cool ca sa stie toata lumea ca eu nu sunt o simpla nuca - eu sunt o aluna! Oamenii ce au stat cel putin 10 ani afara sunt totusi altfel - de nevoie ajung altfel: simpli, auto-critici, deschisi. Chiar daca declara ca sunt cu bratele deschise la orice feedback indraznesc sa intuiesc ca ar avea inca mult de muncit la eul interior pana a vedea cele declarate fapte. Si cel mai negru-gri poate fi ca omul intr-adevar vrea un feedback din care sa invete ceva, insa societatea inca nu il poate oferi pentru ca nu educa si cultiva metoda de a oferi feedback si de a nu i se sari nimanui in cap. Poate de asta e si mai usor sa te realizezi acasa si nu afara: oamenìi cu bani si/sau din sistem razbesc, iar ceilalti dau oieste in cor din cap a "da" si "ah". Asa avem ce avem. Daca vrei impact pe adevaratelea si nu un joc de-a suprafata in care sa ogoiesti marea ta mandrie-fudulie, incepe cu a-i da omului sa se exprime si sa-ti spuna ce gandeste, chiar daca tonul nu e pe gustul tau. Or, ai optat sa fii o aparenta publica. Ai uitat? Altfel, pari ridicola..

joi, 13 noiembrie 2014

Cercul patrat ( in foto: totul este facut din paharele de bere Starobrno)

Cum sa iasa ceva rotund din obiecte patrate? Cum sa iasa ceva altceva daca bagi cu totul ceva de altceva? In arta si geometrie totul e posibil. Si in politica maa totul e posibil. Si in Rusia mai totul e posibil. Eu reflectez insa la un destin biet de om care moare intr-o zi si gata. Negru. Ecran stins. Nu-i. Cat de rotunda i-a fost viata cu fel de fel de colturi coltoase si destabilizari petrecute stabil pe axa trairilor. Cati dintre oameni merg inainte ferm sau chiar cei cu anxietate spre moarte si neant, traind calitativ eu-ul rotund sau materialul patrat "da ce va zice lumea"? Cate citate, indemnuri, intelepciuni si iluzia ca noi suntem un cineva a careia opinie conteaza sau a careia ureche aude omul pe care tot noi il glorificam sau il ignoram. Ah si oh pe moment. Ah si oh nu traiesc prezentul. Ah-ul si oh-ul sunt doar tactici de a te pune bine cu lumea glorioasa pe moment, care iti pare tie glorioasa bineinteles, cu speranta ca te vei anina de coada gloriei lor si vei sari peste... inainte. In istorie raman oamenii cu povesti. Oamenii care au bagat mult eu in tot ce au facut si in toti cu care au interactionat. Oamenii care au povesti de spus, multe, calitative, dar nu au bagat eu-ul lor in sufletul altora raman pur si simplu niste... taceri. Istorii de oameni sau oameni de istorie. Toti vrem sa lasam ceva in urma noastra. Eu zic sa lasam memorii frumoase despre noi in oameni. Chiar daca toate vor fi intr-un final muribunde. In acelas cerc patrat si neaparat patat de cercuri.