Dieta zilei - cum dau jos cele 10 kg in plus

Inca nu am 4 decenii traite pe acest pamant. Dar daca totusi am pomenit de cifra patru, indraznesc sa spun, cu tot cu acest anonimat, ca undeva la orizont aceasta cifra in varsta deja apare ca un punct conturat. Nu m-am gandit ca nu voi avea niciodata frica sa spun uneori oamenilor curiosi de varsta mea ca am chiar mai mult decat am. Zic ca totuna voi avea varsta aia, chiar daca la toamna. Contrar cazului din viata mea cand o prietena din Brazilia la ai ei 30 cu o zi inainte de ziua ei mai spunea ca are 29. Aceasta s-a intamplat cand imi faceam studiile in America si eu abia eram la ai mei 23. Poate si de aici se trage un fel de altfel de a vedea lucrurile - de varsta n-ai sa fugi niciodata.

Si totusi lumea zice ca arat ca si cum am fugit de varsta. Clar ca e o iluzie pe moment pe care o ureche de femeie o intareste prin culegerile de complimente. Imi place sa mi se spuna ca nu, nu credem ca ai copil, ca nu, nu credem ca acus va avea 16, etc. Insa ce nu stiu oamenii acestia este ca de doua ori in viata mea am fost chiar foarte plinuta (extrem chiar) si ca de doua ori in viata mea am slabit ca la carte: facand sport si mancand strict ceea ce ii trebuie organismului. Ce vreau sa zic? Alegerea cum sa ajungi la cei 40 ani este pe deplin alegerea omului. Sunt constienta ca daca 3 zile la rand beau cate 3 beri sa nu ma astept la minuni. Totodata nu sunt de parere ca placerile, si mai ales poftele alimentare, trebuie sa stea in catuse. Dieta mea e simpla - balansare in toate: de la miscari mai fortate intr-o zi la unele mai domoale in alta zi, de la mancaruri grase intr-o zi pana la ceai verde cu miere de albine in alta zi. Intreb organismul ce vrea si ii dau ce vrea si atat cat vrea. Uneori imi ignorez atat de mult corpul incat simt o vina si incerc sa-i cer scuze si sa-i spun hai ca nu te mai supar, am sa am grija de tine. In toata povestea asta succesul slabitului nu e in dieta zilei, nu e in sport (am amice care agresiv fac zilnic sport si efectul e pana la prima ocazie cand inceteaza sa mai faca), nu e in sentimentul de vinovatie care te motiveaza sa actionezi altfel a doua zi sau in buna dispozitie cand iti vezi corpul unduios de adolescenta cand iti masezi coapsele cu ulei, succesul slabitului, cel de lunga durata, e o combinatie de toate.

Astazi cantarul mi-a arat cu 4 kile mai mult. Nu era o surpriza. De asta nu am probleme sa ma urc pe cantar. Stiu exact cand si unde se depune orice kilogram in plus si daca sunt o ignoranta kilogramuletul ala cheama apoi cu usurinta alte kilogramoaie dupa el sa se stabileasca cu sedere permanenta pe corpul meu, asa ca uneori ospitalitatea mea ma poate duce si la un faliment al celor 4 decenii (posibil si mai mult) cu complimente si cuvinte chiar adevarate. Eu decid daca imi sta bine sau nu acel ghips de kilograme in plus si in dependenta de cat de comfortabil ma simt sparg sau nu statuia. Si ultima remarca fara de care slabitul de lunga durata si mentinerea lui nu este posibil la mine - aceeas grija de suflet!

Cadere

Am cazut de o mie de ori in viata. si la propriu si la figurat. Postarea asta e mai mult despre la propriu, desi stiu ca te-ai gandit la inceput ca am sa filozofez acus despre binecunoscutul binom in viata: cazi-te ridici! Caderea de sus e mai dura, caderea de jos e mai moale, important e sa te ridici si sa mergi inainte. In ce masura fiecare merge inainte tine deja de taria interioara si scopurile vietii care pot sa scuze sau nu mijloacele. Dar nu despre asta. M-am uitat la picioarele mele dupa baie cand imi puneam o oarecare crema pe ele si am observat o multime de cicatrice, unele din copilarie, altele recente, acum 7 ani, iar trei chiar din luna trecuta. Mi-am zis uitandu-ma cu jale la picioarele pe care nu le voi putea asa mandra dezgoli in vara asta - precis mor de la vreo cadere, asa cum doctorul din "dragoste in vremea holerei" a murit la vreun 85 ani nu de batranete, ci de la o cadere din copac.

Ar trebui sa ma pazesc. Dar cum s-o fac? E una totusi clar, vazand in karusel destinele oamenilor, cum n-ai da, ce n-ai face ajungi acolo unde ti-e dat. Si daca n-ai facut si daca n-ai dat inseamna ca pana aci sau pana pe acolo ti s-au dat limitele.

Vreau totusi pe aceasta cale sa-i multumesc unei amice de ale mele Ivanka chiar daca ea nu stie de existenta acestui blog ca m-a tinut in brate atunci cand am lunecat de-a binelea pe scarile umede ale unui autobus ingrijit. Ingerii sunt pe bune. Noi plasam aceste evenimente de noroc sau ah-ce-ti-a-mers pe niste locuri secundare sau asa-trebuie-sa-fie, dar anume aceste evenimente sunt patronate de lumea dincolo de lume. Si aceste evenimente sunt noi, sunt viata noastra. Sanatate si grija tuturor!