Cadere

Am cazut de o mie de ori in viata. si la propriu si la figurat. Postarea asta e mai mult despre la propriu, desi stiu ca te-ai gandit la inceput ca am sa filozofez acus despre binecunoscutul binom in viata: cazi-te ridici! Caderea de sus e mai dura, caderea de jos e mai moale, important e sa te ridici si sa mergi inainte. In ce masura fiecare merge inainte tine deja de taria interioara si scopurile vietii care pot sa scuze sau nu mijloacele. Dar nu despre asta. M-am uitat la picioarele mele dupa baie cand imi puneam o oarecare crema pe ele si am observat o multime de cicatrice, unele din copilarie, altele recente, acum 7 ani, iar trei chiar din luna trecuta. Mi-am zis uitandu-ma cu jale la picioarele pe care nu le voi putea asa mandra dezgoli in vara asta - precis mor de la vreo cadere, asa cum doctorul din "dragoste in vremea holerei" a murit la vreun 85 ani nu de batranete, ci de la o cadere din copac.

Ar trebui sa ma pazesc. Dar cum s-o fac? E una totusi clar, vazand in karusel destinele oamenilor, cum n-ai da, ce n-ai face ajungi acolo unde ti-e dat. Si daca n-ai facut si daca n-ai dat inseamna ca pana aci sau pana pe acolo ti s-au dat limitele.

Vreau totusi pe aceasta cale sa-i multumesc unei amice de ale mele Ivanka chiar daca ea nu stie de existenta acestui blog ca m-a tinut in brate atunci cand am lunecat de-a binelea pe scarile umede ale unui autobus ingrijit. Ingerii sunt pe bune. Noi plasam aceste evenimente de noroc sau ah-ce-ti-a-mers pe niste locuri secundare sau asa-trebuie-sa-fie, dar anume aceste evenimente sunt patronate de lumea dincolo de lume. Si aceste evenimente sunt noi, sunt viata noastra. Sanatate si grija tuturor!