Evenimente cu emotii

Evenimente cu emotii
Pe dreapta si stanga gasesti de TOATE de la Multi si Diferiti, iar in mijloc IZIUMINCA mea modelata modest din PLASTILINA zilei cu experiente si experimente din tarile in care ma invart ca sa Te inspir si nu sa Te impresionez:

joi, 31 martie 2011

Un 7 aprilie ce frige cu multi Pacala care rad


Vine luna ce frige. Frige latent mintea si sufletul. Frige nepermis si bagaret. Frige nu iulie sau august, da frige anume luna asta. Pana mai daunazi era o luna care glumeste, face satira si pacaleste (frumos, nu cu intentii rele). O luna de primavara ordinara. O luna in care ne aduceam aminte involuntar, generatiile nascute in URSS, ca nasterile lui Lenin si Hitler sunt la cateva zile distanta. Cand eram copil ma tot speria luna asta pentru ca undeva pe la mijlocul ei bantuiau prin Chisinau zvonuri oculte ca a re-nascut Hitler si o sa vina sa ne dea la bot sau ca urmasii lui Lenin fac inspectie prin casele oamenilor si pedepsesc lumea luminoasa care are icoane in case si se roaga lui Dumnezeu. Apropos de Dumnezeu, tot undeva prin aceasta luna care frige ne aducem, ca dupa o hibernare, aminte sa tinem post ca e bine pentru sanatate, sa mergem pe la biserica ca ne vede lumea (e o traditie deja pentru politicieni prezenta lor publica la slujba sf. Pasti), sa mai facem din cand in cand o pomana ca daca dai ai, sau daca o mai faci si public poftim reclama ieftina. Deci, scriind asa constat si eu ca e foarte bogata de la cap la coada aceasta luna care frige. Numai ca bogatia evenimentelor e foarte contrasta. Numarul norocos "7" in luna care frige tine norocul in bratele doar celora care au mai adaugat obraznic inca o pagina absolut goala in istoria RM. Si este pagina, si nu-i. E de vorbit despre asta, dar ce sa vorbim. E o pagina absolut goala. Norocosii! Au scapat si de data asta!

Cate pagini goale avem in istoria RM? Incearca si tu un experiment. Daca ai in jurul tau copii care deja inteleg istoria, fiica, fecior, nepotei, frati mai mari de 13 ani, povesteste-le in limbajul educativ lantul evenimentelor-cheie din 1989 incoace ce s-a produs in RM, gen sistarea de gaz in Chisinau, razboiul din Transnistria, caderea guvernului Sturza, schimbarea republicii din prezidentiala in parlamentara, alianta Rosca-Voronin, incendierea Parlamentului, etc. Iti spun ce va iesi din asta: relatare reportericeasca si nu expunerea unei istorii cu cauze si premise. De ce? Anume asta, ai ghicit, prea multe pagini goale, pagini misterioase, despre care nu stim oficial nimic, doar interpretam, doar presupunem, doar speculam, doar facem populisme si emotionalisme firesti, dar absolut firesti. Imaginati-va fiecare parinte (cetatean al RM fie el ucrainean, rus, bulgar, gagauz, roman, tigan, evreu) ii spune copilului varianta lui a paginii goale! Asta fara un fundament oficial si academic recunoscut. Nu-l avem. Noi avem ba o istorie, ba alta, in dependenta de cine vine la putere. Stim cu totii intre noi vorbind, soptind, comentand cine cu cine s-a batut in razboiul din Transnistria, iar la scoala ce se invata, se spune oare pe sleau ca s-au batut 2 state, Rusia cu Republica Moldova, se invata scurt si clar despre cauze si premize? Daca rezultatul experimentului tau e diferit, te rog sa nu taci, scrie mai jos. Trebuie sa adaug neaparat aici ca am fost anul trecut prezenta la cateva lectii de istorie in clasele a 7-a in Germania si m-am convins ca ei nu au pagini goale.

Vrem sa avem o noua generatie mandra si plina de sine, vrem sa se identifice cu demnele valori ale istoriei si sa-si asume istoria cu binele si relele din ea, vrem sa mearga justificati inainte si sa ramana fideli acestui stat. Pai vrem imposibilul, pentru ca pagini goale nu se lasa ca mostenire, alaturi de datorii si credite. Cum sa avem o noua generatie verticala daca avem atatea istorii contemporane interpretate si nici o pozitie oficiala consecventa, matura si asumata? Ca de, zice Ghimpu ca armata rusa e ocupanta, ii sar toti in cap. Parca nu sunt documente istorice atestate si fapte confirmate. Ca de, se duce Voronin sa depuna flori la Lenin, ii sar toti in cap. Parca am astepta de la un slujitor cu mai bine de 40 de ani experienta in ideologia spalarii de creier sa se duca la monumentul lui George Washington. Zicala pestele de la cap se impute e foarte potrivita in cazul luarii de atitudine pana acum a oricarei forte politice venite la guvernare, fie democrata sau autoritara in RM. Pagina se umple fortat chiar daca nu iti place ceea ce scrii, scrii pentru ca generatia care vine merita sa tine piept oricarui adevar. Pagina nu o pot umple eu, nici tu, nici altii, doar ei, capitanii Titanicului moldovenesc, ei stiu unde-s barcile de rezerva, ei stiu capacitatea mororului, ei stiu temperatura oceanului si asa mai deaprte. Ei stiu si tac vorbind. Noi toti vorbim si strigam tacand.

Cu precadere, luna care frige va da prilej inca o data zecilor de "mari lideri politici" (tare se mai reproduce bine rasa asta in RM) sa deplanga situatia, sa se arate empatici fata de ceea ce a fost si sa fie cu cerinte declarative fata de ceea ce asteapta toti, dar pagina oricum va fi goala, sifonata si albicios-murdara, cu pete aparent accidentale. Ma frige pe mine aceasta stare periculoasa, acest foc ascuns si vesnic arzand in aragazul istoriei. S-au ratacit printre noi prea multi Pacala astazi care aprind chibritul acolo unde vor mai tare sa ne friga si rad cu pofta, mai in toate lunile, nu doar in luna asta care frige...

vineri, 25 martie 2011

Fiecare in parte desCURcaret, iar tara intreaga saraca (diagnoza societatii dupa copii)


Imi propun sa scriu scurt, doar 3 paragrafe. Stiu ca te grabesti, stiu ca ai milioane de alte pagini web curioase sau utile si de ce ma rog ai sta mai mult de un minut pe aceasta pagina. Desigur ca as dori sa fie invers si poate as insira o lista de argumente acum ca sa ramai la "strelka" asta un pic mai mult, dar pentru ca nu suntem la un randevu (scriu asa cum se pronunta) nici nu incerc sa te conving sa stai mai mult, pur si simplu iti stimez alegere si de la aceasta introducere trec imediat la subiect. Hai ca tine numai un pic...

Am scris in articolul din septembrie, printre altele, despre niste raspunsuri primite de la copii incepand cu varsta de 12 ani in sus la intrebarea "ce vrei sa devii in viata, ce meserie iti doresti sa faci?". Ah, da, sa specific - am intrebat copiii din Franta si Cehia. Un fel de sondaj personal, in jur de 30 de baieti si fete. Raspunsurile pe care le primeam erau total diferite de ceea ce ne doream noi, copii din Chisinau, de la un prestigios liceu, sa devenim in viata sau ceea ce spun acum copiii. Chiar va rog testati(!) In comparatie cu noi care spuneam ca vrem sa devenim parlamentari, brokeri, manageri, directori de banca, proprietari, presedinti, avocati, fotomodele, etc, noua generatie din UE (desigur nu generalizez) opteaza pentru - atentie (!): politist, pompier, sofer de tramvai, mecanic, zidar, operator, programator, spalatoreasa, invatatoare de muzica, sora medicala, stewardesa, postarita, botanist, arheolog, antropolog, constructor de avioane, etc. Aparent parca tabloul acesta nu zice nimic, ma rog, fiecare cu aptitudinea lui si cu alegerea lui in viata. Pe mine insa m-a pus rau pe ganduri. Cum se face asa ca societatea noastra din clasa intai, poate chiar de la gradinita educa in noi valoarea titlului, a functiei: uite am sa fiu director, vreau deodata sa fiu stapan pe toti ca lumea sa se linguseasca la mine, sa aiba nevoie de mine, ca lumea sa ma respecte, sa-mi aduca cadouri si flori la zile de nastere,etc, etc, si nu valoarea mestesugaritului, a profesionalismului intr-un domeniu, mai ales cel social unde omul primeste doar rasplata spirituala si gratitudinea autentica din jur. Copiii participanti la sondajul meu au note foarte bune si sunt exemplari. Aspiratiile lor sunt insa nu atat de exemplare dupa standardul judecatii din RM. Dorintele lor sunt sincere, nobile si deloc mercantile. Si important ca ei pot sa le realizeze fara sa se gandeasca la un viitor negru. Societatea le permite asta. La ai lor 12-15 ani, pot doar sa zic ferm, au un sistem de valori de invidiat care poate si sta la baza unei societati sanatoase si asta si face o tara mai competenta si mai atenta fata de cetatenii ei.

Acest tablou e doar unul dintr-o suta care se poate lua aparte si analizat secvential asa cum analizeaza vizitatorii El Prado fiecare tablou aparte dintr-un etaj ce este dedicat unei tematici mai largi. Asta nu inseamna ca peste tot e asa sau fiecare va raspunde in felul asta, bineinteles ca dupa un 17 ani incolo mai apar si crapaturile personalitatii, si repsectiv ale societatii. Nu pot sa afirm ca aici copii sunt mai destepti decat la noi, in nici un caz. Noi avem niste copiii exceptionali, ce nu avem noi e poligonul sanatos de edificare a individualitatii si a fortificarii capacitatii umaniste pe care genetic cu totii o purtam in noi. Era chiar un banc la tema: cum se intampla ca in Vest, in Austria bunaoara, fiecare om in parte parca nu straluceste, dar uite ca tara straluceste si e bogata, iar la noi fiecare om in parte e asa de destept si descurcaret, insa Republica Moldova nu se descurca si e saraca.

marți, 22 martie 2011

Vizitele oficiale trec, pietrele tarii raman

De cate ori am meditat, am analizat si am insistat la un follow-up dupa o anumita vizita oficiala sau eveniment, mai ales din asta cum ziceau toti "istoric"? Mda, dar nu de foarte multe ori, ati zice, am fost vizitati de inaltii oaspeti din lume astfel ca sa ne punem pe ganduri. Poate. Dar poate nu. Tocmai din cazua ca asta se intampla asa de rar e si cazul sa ne punem serios pe ganduri.

Doar nu putem sa nu observam fosneala excesiva pe care o facem inaintea vizitei unei inalte oficialitati si fosneala pe care mai nu o facem deloc dupa implinirea evenimentului. De altfel, guvernele intelepte fosnesc mai mult dupa vizita pentru a urmari profund consecintele. La noi totul se uita, s-au mai degraba totul trece ca apa, fara sa se mai faca o analiza de lesson learnt sau sa se mentina relatia consecvent cu aduceri aminte si sincera curtoazie. Asa cum a trecut si vizita lui James Baker, Secretarul de Stat al SUA in 1992 si cea a lui Donald Rumsfeld, Secretar al Apararii al SUA in 2004, asa a trecut si asta din 2011. Totusi, sper ca cel putin despre trecerea lui Biden se va mai vorbi la noi, liderii, guvernantii vor mai vocifera, nu doar atunci cand peste ani va mai trece cineva important prin Republica Moldova, iar lumea isi va aminti dulce-amar de fosneala excesiva ce nu a meritat efortul.

Dragul Biden a trecut ca apa, iar pietrele locale au ramas. Unele mai cu multe saruri pe ele. Asa cum s-a mai constatat, au fost cheltuieli enorme, scuipat fiziologic in sufletul oamenilor de dragul "pakazuhai", dar in schimb chisinauienii au avut parte de curatenie generala pe unele portiuni ale orasului. Cata constiinta civica au avut marii demnitari ai statului. Cata unire si pregatiri masive. Si acum intrebarea fundamentala - de ce nu asa si cu alte ocazii? Ocazii ordinare, cotidiene, ce tin de cetatenii acestui stat, care sufera mereu si in republica si in afara republicii pentru simplu fapt ca detin pasaportul acestui stat. De ce nu astfel de sacrificii masive si pregatiri pentru evenimente legate de ordinea simpla de zi a guvernantului si a politicianului fata de cetateanul care l-a desemnat indirect in functie. Iata Obama, presedintele SUA, a fost la Praga in 2009, deci nu un secretar de stat sau vice-presedinte, ci chiar presedintele marii puteri si Praga a avut fata unui oras obisnuit asa cum este vazut zilnic de milioane de locuitori, fara make-up sau dare la dos a mizeriei. Orasul a fost vazut asa cum este zi de zi. Alt exemplu. Presedintele rus Dimitry Medvedev in 2010 la Paris a trecut desigur observabil strazile metropolei, insa tarabele cu inghetata si crêpe-uri au ramas locului pentru a deservi linistit turistii, cersetorii si-au continuat rutina ca in orice zi, locuitorii au mers intr-un ritm grabit si aproape indiferent in drumul lor, fara tam-ta-ra-ram ca uite draga doamne cine e la noi in vizita. clar ca mi-ati reprosa ca nu se compara. si atunci eu am raspunsul pregatit - se compara! oricine cine ar veni la noi, intai sa ne aratam stima si dragostea fata de noi insine si mai apoi ne va stima si ne va iubi si altul, in cazul RM ne va trata la egal si alt stat. Cu siguranta daca ne vom trata anume asa cum se trateaza pe ei cehii, francezii, lituanienii, pai avem sanse sa fim vazuti si ascultati si nu invers cum facem acum - vedem, privim si ascultam doar pe altii!

Acum la final vreau sa mai adaug o idee: ati stiu ca Biden si sotia sa, de fapt toata familia, promoveaza activ si public un mod de viata fara alcool? Biden s-a declarat de mai multe ori oficial abstinent, asa zis teetotaler, persoana care practica teetotalismul - curent ce promoveaza abstinenta totala fata de bauturile alcoolice. Sunt convinsa ca specialistii in protocol au tinut cont ca Filat sa nu-i ofere cumva inaltului oaspete un paharel delicos de vin moldovenesc, dar vizita publica la Cricova m-a lasat fara replica. Sa fie doar asta locul de mandrie al Republicii Moldova cu orice pret si indiferent de circumstante?

luni, 21 martie 2011

trivial despre viata, chiar daca s-a scris mult

dimineata, seara... dimineata, seara... dimineata, seara... ca intre parantezele de dimineata si seara domina viata noastra plina sau desarta de (ne)sensuri. acum e dimineata, acum iata e si seara, paranteze ce vor sa fie cat mai aproape una de alta, tuguiate si perfecte strivesc dinamic viata din ambele parti. viata e doar un cuvant scurt intre paranteze - (viata) si gata nu mai stiu cand se pune punct la viata de aceea n-o sa-l pun nici eu dupa cuvantul gata de mai sus. Viata intre paranteze are farmecul ei pentru ca fiecare zi chiar daca incerci s-o dai prin indigo e totusi altfel. norii se aranjeaza altfel dupa vantul adus astazi de altfel de ciclon, soarele se joaca des de-a ascunselea, pana si cafeaua de dimineata are mai putina spuma decat ieri. Lista poate continua. gasiti si voi diferentele intre zilele, bunaoara, de marti obisnuite traite hai sa zicem in ultimul an. e diferita martea asta de martea trecuta si mai-trecuta, dar de cea de 4 saptamani in urma. Mai stiti? Dar ce sa zicem de 20 sau 50 de ani la rand de analiza a martilor, daca de exemplu nu ai avut parte de mari schimbari de trai sau serviciu in viata, ori daca ai avut parte de grand miscari, rezultatul se va reduce va asigur nu la cum au fost martile sau vinerile din viata mea.

ideea cumplita de fapt e ca viata intre paranteze, dimineata-seara, dimineata-seara, paranteze monolite, fara sanse de strecurare, devine impotenta, chiar daca ambitioasa, ramane oricum impotent de ambitioasa. sau ambitioasa pana la impotenta. n-are sens! la asta te-ai gandit acum. ba da, are sens! vrem multe obtinem putin. vrem putin obtinem si mai putin. nu vrem nimic, e un fel de a ne multumi cu putinul pe care il avem si daca starea asta o raportam la realizarile celor din jur pai se egaleaza tot cu impotenta de care vorbeam. iata cum ambitioasa noastra viata intre parantezele de dimineata-seara, dimineata-seara se ramoleste treptat in impotenta de a sari peste caligrafia parantezilor.

Pentru ca sa nu ne accentuam pe o realitate atat de banala, suntem in cautare de proiecte, ah ce cuvant la moda "proiecte". pana si un prozaic imprumut de bani a deveni proiect. parantezele ne asupresc oricum. ziua e diferita, cu tot cu nopatea ei. "viata" e un cuvant doar. il rostim doar noi pentru noi insine. traind. intre paranteze.