Imi propun sa scriu scurt, doar 3 paragrafe. Stiu ca te grabesti, stiu ca ai milioane de alte pagini web curioase sau utile si de ce ma rog ai sta mai mult de un minut pe aceasta pagina. Desigur ca as dori sa fie invers si poate as insira o lista de argumente acum ca sa ramai la "strelka" asta un pic mai mult, dar pentru ca nu suntem la un randevu (scriu asa cum se pronunta) nici nu incerc sa te conving sa stai mai mult, pur si simplu iti stimez alegere si de la aceasta introducere trec imediat la subiect. Hai ca tine numai un pic...
Am scris in articolul din septembrie, printre altele, despre niste raspunsuri primite de la copii incepand cu varsta de 12 ani in sus la intrebarea "ce vrei sa devii in viata, ce meserie iti doresti sa faci?". Ah, da, sa specific - am intrebat copiii din Franta si Cehia. Un fel de sondaj personal, in jur de 30 de baieti si fete. Raspunsurile pe care le primeam erau total diferite de ceea ce ne doream noi, copii din Chisinau, de la un prestigios liceu, sa devenim in viata sau ceea ce spun acum copiii. Chiar va rog testati(!) In comparatie cu noi care spuneam ca vrem sa devenim parlamentari, brokeri, manageri, directori de banca, proprietari, presedinti, avocati, fotomodele, etc, noua generatie din UE (desigur nu generalizez) opteaza pentru - atentie (!): politist, pompier, sofer de tramvai, mecanic, zidar, operator, programator, spalatoreasa, invatatoare de muzica, sora medicala, stewardesa, postarita, botanist, arheolog, antropolog, constructor de avioane, etc. Aparent parca tabloul acesta nu zice nimic, ma rog, fiecare cu aptitudinea lui si cu alegerea lui in viata. Pe mine insa m-a pus rau pe ganduri. Cum se face asa ca societatea noastra din clasa intai, poate chiar de la gradinita educa in noi valoarea titlului, a functiei: uite am sa fiu director, vreau deodata sa fiu stapan pe toti ca lumea sa se linguseasca la mine, sa aiba nevoie de mine, ca lumea sa ma respecte, sa-mi aduca cadouri si flori la zile de nastere,etc, etc, si nu valoarea mestesugaritului, a profesionalismului intr-un domeniu, mai ales cel social unde omul primeste doar rasplata spirituala si gratitudinea autentica din jur. Copiii participanti la sondajul meu au note foarte bune si sunt exemplari. Aspiratiile lor sunt insa nu atat de exemplare dupa standardul judecatii din RM. Dorintele lor sunt sincere, nobile si deloc mercantile. Si important ca ei pot sa le realizeze fara sa se gandeasca la un viitor negru. Societatea le permite asta. La ai lor 12-15 ani, pot doar sa zic ferm, au un sistem de valori de invidiat care poate si sta la baza unei societati sanatoase si asta si face o tara mai competenta si mai atenta fata de cetatenii ei.
Acest tablou e doar unul dintr-o suta care se poate lua aparte si analizat secvential asa cum analizeaza vizitatorii El Prado fiecare tablou aparte dintr-un etaj ce este dedicat unei tematici mai largi. Asta nu inseamna ca peste tot e asa sau fiecare va raspunde in felul asta, bineinteles ca dupa un 17 ani incolo mai apar si crapaturile personalitatii, si repsectiv ale societatii. Nu pot sa afirm ca aici copii sunt mai destepti decat la noi, in nici un caz. Noi avem niste copiii exceptionali, ce nu avem noi e poligonul sanatos de edificare a individualitatii si a fortificarii capacitatii umaniste pe care genetic cu totii o purtam in noi. Era chiar un banc la tema: cum se intampla ca in Vest, in Austria bunaoara, fiecare om in parte parca nu straluceste, dar uite ca tara straluceste si e bogata, iar la noi fiecare om in parte e asa de destept si descurcaret, insa Republica Moldova nu se descurca si e saraca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru comentariu: