Miliardarii, moldovenii si micutii, ce pot oare acestia avea in comun?

In contextul peizajului autohton, unde fiecare al doilea discuta despre oligarhii patriei, mai cu seama despre unul, supra-numit si “Nasul” de unii comentatori on-line, am dat de o analiza, poate nu tare profunda, a unui american care dezvaluie niste sfaturi ce merita a fi luate de la unii miliardari ai lumii, citand, bineinteles, revista Forbes. Autorul Jean Folger ii numeste pe miliardarii vizati "miliardarii modesti". Mai exact, Folger arata pe cat poate fi de sobru in realitate modul de viata al unor miliardari.

Carlos Slim, de exemplu, este un magnat din domeniul telecomunicaţiilor, spune autorul. Potrivit revistei Forbes, miliardarul are o avere de 60.6 miliarde dolari si este cel mai cunoscut in lume prin tendinţele sale modeste. Daca presupunem ca nu se intampla nici o schimbare in portofoliul financiar al averii sale, acesta ar putea cheltui 1 150 dolari pe minut pentru următorii 100 de ani pana poate i s-ar fi terminat banii. Poate...

Potrivit datelor prezente in revistele financiare, miliardarii din lume (autorul da cifra de 1011 in total) au de fapt mai multi bani decat ar putea sa cheltuiasca pentru toate necesitatile lor, si chiar pentru un lux de surplus. Cu toate acestea, va rog atentie (!), multi dintre ei continua sa duca o existenta cu mult mai joasa decat le permite bunastarea. Si uite ca autorul da exemple cam pe unde acesti milionari /miliardari economisesc banii lor. Te asigur, e vorba despre locurile unde moldovenii nostri, ne-milionari, nici macar nu ar vrea sa o faca, de ar auzi povesti de genul asta. De aici si adevarul despre fanfarismul si vypendriojul moldovenesc de a arata mai bogat decat esti. Bine, de data asta remarca nu-i vizeaza doar pe Plahotniuc „and Co” („and Co” poate insemna „mai multe persoane ne-identificate”). Cu bani, sau fara bani, sunt de aceeasi parere cu autorul ca noi am putea, chiar si non-miliardari,(în prezent, 6864605142 dintre noi), sa luam niste sfaturi de la miliardariii modesti, care salveaza banii in locuri surprinzatoare noua:

1. Poate sa nu aspiram la castele, palate si sa ne placa casa pe care o avem, simpla...

Bineinteles, ca miliardarii isi pot permite sa traiasca in case din cele mai exclusive imaginabile pe lume - şi normal ca o fac mulţi, inclusiv Bill Gates "trantind pe tejghea 66 000 dolari/metru patrat, undeva in jur de 150 milioane dolari pentru conacul sau din Medina, Washington. Asta in timp ce miliardarul modest Warren Buffet alege să locuiasca simplu. Buffett deocamdata mai locuieste în casa cu cinci camere in Omaha pe care a cumpărat-o în anul 1957 cu o suma de 31.500 dolari. Dar Carlos Slim, de exemplu, a trăit în aceeasi casa timp de mai mult de 40 de ani”.

2. Poate sa utilizam Transportul Public sau de ce nu sa facem o plimbarica...

Miliardarii gospodari, inclusiv John Caudwell, Cheriton David şi Chuck Feeney prefera sa mearga pe jos, cu bicicleta sau sa foloseasca transportul public atunci cand au drum spre oras sau in jurul orasului. „Desigur, aceste persoane bogate si-ar putea permite sa ia un elicopter la reuniunile lor de prânz, sau sa faca o plimbare cu Bentley, avand un sofer la dipsozitie sa toata ziua, dar uitati-va si voi ce aleg ei, sarmanii, un mic exerciţiu pe jos, la aer liber, sau de ce nu sa profite de transportul public, care e totusi public, deci e si pentru ei. Aceste lucruri, judecati si voi, sunt bune atat pentru contul lor bancar, cat şi in mare pentru mediul inconjurător. Nu ca as fi vreo milionara modesta, dar am incercat si eu transportul nostru public din Chisinau cand ma aflam vara aceasta in vacanta acasa, ma refer la faptul ca nu am luat nenormalele noastre microbuse, deplasandu-ma prin oras doar cu troleibusul. Revelatia e ca am prins o mare placere, troleibusul gol-golut, se oprea omeneste la statii, loc de asezat cat vrei (chiar daca erau in jur doar batrani) si o domnisoara controlor foarte draguta, care (atentie!) zambea. Mica exceptia tinea, totusi, de curatenia din cabina si poate un pic modul de gestiune a acestui tip de control, dar aici e mult de spus, poate intr-o alta reflectie. Ii multumesc cumnatei mele pentru ca m-a sfatuit sa evit masinutele nebune si sa continui practica zilnica din Europa, optand pentru transportul public si in Chisinau. Doar trebuie si la noi sa se inradacineze cumva aceasta cultura, iar sustinerea vine din partea noastra in primul rand. Hai si tu azi cu troleibuzul! Stiu ca nu e usor sa te deprinzi :)

3. Poate sa ne imbracam mai modest. Un alt sfat de care se agata autorul e cel legat de cumpararea imbracamintei de pe rafturi, adica din magazine ordinare de haine si incaltaminte, dintr-un fel de „Haine Gata”, cum era pe vremuri un magazin in Chisinau.

Aici cred ca majoritatea asa si face. Totusi, sa observam tendinta pseudo-vedetelor din Moldova de a etala o vestimentatie ca la nimeni altul, iar uneori din cauza unei straduinte prea mari aspectul cade la limita ridicolului. La receptii sau chiar in locuri obisnuite multa lume, indiferent de valoarea neta pe care o castiga, nu oboseste sa pozeze, sa puna accent mare si sa declare haina sau pantofii „made by” designerul Cutarescu. Unii miliardari, modesti, decid pur şi simplu ca efortul si cheltuiele pentru astfel de fite nu se merita. Daca dai pe Google numele Ingvar Kamprad, fondatorul companiei de mobilier Ikea, vei vedea ca miliardarul dat nu poartă costume, iar John Caudwell, mogulul in domeniul telefoniei mobile, are un port foarte auster, si nu ascunde faptul ca uite draga cumpara haine gata de pe raft ca la toti in loc sa cheltuie averea lui pe haine de designer. Blugi si un tricou, este stilul multora dintre miliardari, ca de exemplu David Cheriton, profesor la Stanford , care a contribuit la fortificarea Google, alaturi de Sergey Brin si Larry Page. Oare cu ce esti tu azi imbracat? Nu sunt curioasa. Fa o nota de plata pentru tine si vezi cat te costa portul tau azi :)

4. Poate mai stam pe-acasa sa gatim, citim, discutam cu copii, decat sa pierdem banii (si timpul prin saloane). „Freza sau tunsoare la moda vreu! unde e salonul cel mai scump din oras?”

Salonul "cel mai scump" din oras e la mine acasa. Nu fac publicitate. Pur si simplu pe langa multe altele, mai si tund flacaii din bloc, adica pe acei din familie. Chiar daca insist ca nu sunt un mester-faur, cei din jur nu pot sa se deprinda cu o alta mana sa-i tunda. Mai nou, cel mai mic mostenitor mi-a socotit economia lui timp de 4 ani. Sa vedem: daca in medie costurile unei tunsori este, in Europa de Est, de 15 Euro (nu stiu cat e la Chisinau), dar oamenii pot sa se tunda, coafa si pana la 200 de euro, poate chiar mai mult, multiplicam cu 11 (ca tin cont si de o reducere la fiecare a 10-a oara daca presupunem ca ne tundem o data in luna), se face suma de in 1100 euro in mediu pe an si acum inmultiti asta la 4. Impresionant, nu? Acum, iata, nici macar sa ma gandesc ca acesti miliardari, care isi pot permite cu siguranta tunsori din cele mai stilate la Tony and Guys de exemplu sau alte saloane, chiar socot aceste economii si zic ca nu vor sa fie deranjati de pretul ridicat din saloanele elegante si opteaza pentru taierea parului la domiciliu. Deci, miliardarii John Caudwell şi David Cheriton se tund, simplu, acasa.

5. Poate ajunge sa ne laudam. Cine conduce o masina standard din proprietarii prosperi ai mediului de afaceri din Chisinau? Daca sunt din astia, dati-mi si mie un nume.

Ce stiu e ca vad in spatiul ex-sovietic doar masini luxoase in jur, indifferent de valoarea net pe care o castiga posesorul. Masina devine un fel de carte de vizita. "Cum nu ai masina?" sau "Da ce masina ai?" sunt intrebari pe care nici nu le remarcam ca ar fi fost banale. Imagineaza-ti fata omului cand il anunti ca ai un Zaparojet sau fata celor care te vor vedea la volan intr-un Moskvici. Stiu ce simti. Nici macar nu vrei sa te imaginezi in astfel de masini. Ei bine, nu asta e tema. Revin la miliardari. In timp ce Larry Ellison (co-fondator si CEO al Oracle Corporation) cheltuie milioanele sale pe masini, vapoare şi avioane, alti miliardari raman la minimul necesar cu vehiculele lor alese inca din tinerete. Jim Walton (din clanul Wal-Mart), conduce un camion de 15 ani. Azim Premji, un magnat din mediul de afaceri indian, conduce o Toyota Corolla. Şi Ingvar Kamprad de la Ikea conduce un Volvo de 10 ani. Imi aduc aminte ca unul din sefii reprezentantii USAID din Moldova conducea o Niva veche. Ma uit in jur, pe strada, de la un balcon barochian, si vad doar in majoritate Skode, WW si Renault-uri. Mai fuge cate un Audi, Ferari si Meserati pe alocuri, dar va asigur nu de ultimul racnet. Ideea este sa cumparam o masina de incredere, pe care oricum o conducem cu totii pe pamant, nu in ceruri. Miliardarii modesti afirma ca nu este nevoie de cate o masina diferita pentru fiecare ocazie ca sa te afisez.

6. Poate nu mai punem tot aurul pe noi cand iesim din casa si nu etalam diametrul diamantului. Inchide ochii la elemente de lux si treci peste framantarile ca uite ai vrea si tu asa ceva

Lucrurile luxoase ne pot surprinde si ne dau din ochi, nu si pentru bogatasul Carlos Slim (cel despre care spuneam mai sus ca ar putea cheltui liber mai mult de o mie de dolari pe un minut, şi tot nu i-ar fi saracit buzunarul inca sute de ani inainte). Acest Carlos, dupa cum afirma autorul, nu are nici iahturi proprii, nici avion propriu. La ce bun omului sa fie in pas cu niste stereotipuri de lux? Ei bine, multi ar spune ca reducerea cantitatii cheltuite devine cel mai simplu mod de a face banii sa creasca. Eu insa nu cred ca omului asta ii mai trebuie vreo suma crescanda, pur si simplu banuiesc ca a ajuns la maxima lui Palerul “Un om bogat nu este acela care are cel mai mult, dar e acela care are nevoie de cel mai putin”.

Multi alti miliardari au sarit peste elementele de lux. Warren Buffett, de exemplu, evita sa poarte bijuterii, declarand ca cele mai multe jucarii sunt doar o durere in gat.

Poate nu e cazul pentru un traditional “Ce putem invata din asta”...

Autorul desigur la sfarsit face o concluzie, asa, ca pentru americani. Eu stau acum si ma gandesc oare ce am putea invata noi, moldovenii. Personal, fara sa citesc aceste lucruri concrete mai inainte, dar analizand comportamentul mai multor oameni avuti sau ne-avuti din lume, stand de vorba personal cu ei, activand in mediul lor, am revenit in albia mea naturala de aspiratii si impliniri - altele decat le avusesem pe timpuri. Ele nu sunt conform standardului cetateanului din RM, din pacate. Nu in zadar, s-a grabit o amica sa-mi spuna “gata, draga mea, ai plecat, deci ai iesit din sistem!” Mda... am iesit din sistem. Compatimiti-ma! Ea s-a referit la un sistem (despre care o sa scriu neaparat), eu, insa, vad clar ca e vorba de ceva mai complex, de sistemul de valori al fiecaruia dintre noi, alimentat cu precadere de societate.

Termin cu o intrebare de o simpla investigatie pentru tine, draga cititorule, – cand ai timp intreaba te rog copiii din clasele a 6-a, a 7-a sau a 8-a cine sunt persoanele-exemple in viata lor si de ce? Raspunsul va demonstra cu ce respira valoric societatea noastra. O lumina asupra lucrurilor pot sa ne dea si copiii mai mici, din gradinite sau din scolile primare. Nu vreau sa dau raspunsuri, anticipari sau sa iti dau exemple ce vor sa devina copii in Franta, Cehia sau Austria (auzi des "vreau sa devin maturator, sofer, politist sau pompier"). Te las s-o faci singur cand ai ocazia, sa observi pe micutii care vin din urma ta drept o noua generatie.