Sfarsitul lumii a fost in 2012 pentru Ina. Ploaia londoneza m-a udat pe dinauntru.

“…If I knew that this would be the last time you pass through this door, I’d embrace you, kiss you, and call you back for one more. If I knew that this would be the last time I would hear your voice, I’d take hold of each word to be able to hear it over and over again. If I knew this is the last time I see you, I’d tell you I love you, and would not just assume foolishly you know it already.” - Gabriel García Márquez

Cu acest citat se despartea anul trecut o fiinta de cineva care murise. Acum cu acest citat ma despart eu de aceasta fiinta care anul trecut se despartea de o alta fiinta care murea. Sunt muta, anonima, muritoare. Si eu o oarecare fiinta. O alta fiinta poate imi va dedica si mie odata aceste cuvinte. Desi nu as vrea, e, nu stiu cum, tare sfasiitoare emotia. As fi vrut sa aud aceste cuvinte cat sunt in viata. As fi vrut sa reuseasca sa ma vada, sa imi spuna, sa ma imbratiseze si sa nu mai existe acest "daca as..." Cu conditia ca sunt sincere aceste cuvinte. Cu condita ca le spune tot asa cum finta care a murit la sfarsitul lunii decembrie le spunea candva unei alte fiinte care a murit cu un an in urma si cu conditia ca le spune tot asa cum eu acum le spun acestei fiinte care numai e printre noi in acest sfarsit de decembrie. Le-am facut loc cu greu acestor cuvinte pe net pentru ca sunt foarte uscat de udata pe dinauntru sa mai pot iesi din anonimatul meu anonim. Stau ca o surdo-muta explicandu-mi semnele vorbirii ale celui mai neinteles interlocutor - destinul.

Sfarsitul lumii exista. Cei care radeau despre preziceri, degeaba o faceau. 2012 pentru mine a fost un fel de sfarsit, iar pentru multi a fost chiar un sfarsit al lumii lor. Deci, sfarsitul lumii nu va fi, ci exista. O data el vine neaparat. In viata fiecarui om. O data.

In ziua cand a murit EA, luptand cu boala (daca as fi stiut), la televizor s-a dat un reportaj despre un tanar vestit fotbalist ceh, chiar de varsta ei, care a murit intr-un accident banal - dandu-se la vale pe sanie a derapat intr-un copac. In acest sfarsit de decembrie a fost sfarsitul lumii pentru ea. In acest sfarsit de decembrie a fost sfarsitul lumii pentru el. Si inca poate pentru cateva fiinte. Si inca poate pentru multe altele de care nu am auzit sau nu s-a spus la televizor, pe internet.

Daca as fi stiut... Acest afurisit verb la conditional, aceasta stare ipotetica a carei realizare depinde de realizarea altei intamplari, aceasta ipoteza nerealizata in trecut as fi vrut sa fie pur si simplu prezentul prezent. Fara sa fi stiut macar, tocmai in acest decembrie, umblam brambura pe strazile impodobite ale unei Londre ploioase cu gandul naiv ca poate o voi zari-o intamplator pe strada, doar minuni se intampla, si mai ales in decembrie. Daca as fi stiut ca viitorul ei este sfarsitul lumii despre care toti faceau atata publicitate sau haz... poate as fi putut sa o ajut si eu cu ceva, poate as fi putut fi de folos pur si simplu asa muta, anonima si muritoare cum sunt. Nu am reusit. Iarta-ma Doamne. Cat de pacatoasa sunt!

M-am gandit sa gasesc citatul de despartire si in romana, un citat azi fara sens, si totusi - "Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune "te iubesc" şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii."
***
Asa de tare as vrea sa apara o noua postare, inca o rasuflare verbala, pe blogul fiintei cu care ma despart azi indurerata prin acest citat fara sens cu care se despartea ea candva de o alta fiinta care a murit si se despartea anume prin blogul ei de care eu habar nu aveam ca exista atunci pe net - http://caramelbonbonetchocolat.wordpress.com

Te-am descoperit prea devreme, Ina, in prima noastra calatorie la Londra si apoi cand mi-ai scris in loc de raspuns la un test o frumoasa marturisire; te-am descoperit prea tarziu, Ina, in sinceritatea ta virtuala cand n-am mai avut sansa sa-ti spun simplu ca Dumnezeu te iubeste. Insa acum tu stii...