O iarna. Un Craciun. Un barbat si opt femei. Doua morti. Una falsa si alta reala. Mii de incalcituri de povesti colorate, machiate, chiar si cantate. Un film francez cu 8 actrite tare potrivite, dupa o adaptare a nuvelei "8 femei" de Robert Thomas, m-a distrat si m-a intristat in acelas timp. Iarasi despre viata si moarte. Iarasi despre justificari si prostie. Iarasi despre profund si simplu intr-o viata de om efemera. Imagineaza-ti ca viata ta este intruchiparea rolului principal al barbatului din aceasta piesa (fara de care piesa n-ar avea sens), a unui rol principal, dar de fapt tare secundar, nici macar ochii eroului important nu se vad bine.
Asa e si viata. Cand, de fapt, ne credem tare importanti, suntem in esenta niste secundari, iar normalitatea vietii este s-o traim asa secundar pana la capat, si orice clipa din asta secundara sa ne para o importanta norma de viata.
Un fragmentel dintr-un cantec din film pentru cei ce se lenevesc sa-l caute integral:
cu plastilina de vesti in mana si cu putin izium dulce-acriu de emotii fidele vad lumea ca si tine in 4D (incl. timpul): dimineti, nopti, soare, ploaie, orase, sate, bogatie, saracie, lucru, odihna, zambete, lacrimi, aparate electronice, note de plata, cafea, pizza, computere, pagini web si terabyte-uri de stiri. in acest carusel bizar dar necesar modelez si eu povestile mele sa fiu alaturi de tine "complice" la Marea Migrare a Omenirii pe Net (MMON). Plastilina mea e calda, gata de Iziumince...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru comentariu: