Intr-o zi se poate eradica saracia din suflet

Pe 17 Octombrie este marcata de catre ONU ziua mondiala pentru eradicarea saraciei. Acest lucru se face timp de 20 de ani. Anul acesta, deci, a fost un fel de aniversare. Din 1993 organizatia se straduie sa sensibilizeze opinia publica din intreaga lume precum ca exista in lume saraci si saracie. Odata, in 1987, pe 17 octombrie, oamenii au fost atat de uniti, atat de empatici si atat de sustinatori, asta fara internetul de azi si interactiune online, incat la Paris s-au adunat o suta de mii de persoane pentru a comemora victimele saraciei, violentei si a foamei din intreaga lume. Le-a reusit sa arate intregii lumi ca le pasa si astfel a aparut ziua aceasta de toamna celebrata inca din 1987, insa la indemnul ONU din 1993, sa ne straduim colectiv si individual sa eradicam saracia din jur. Putini, de fapt, stiu despre asta, multi totusi s-au adunat odata pentru o cauza atat de nobila. Putini sunt acei care ajuta saracii in anonimat, multi totusi, traind bine, s-au holbat mai tare si au vazut ca-n lume se traieste si rau. Multi sunt acei care-si fac PR cu aceasta cauza, putini ajung la concluzia ca astazi fiind bogat poti ajunge printr-o cotitura a sortii foarte si foarte sarac.

Ziua de 17 octombrie este o zi deosebita pentru mine si pentru faptul ca in aceasta zi reflectez mai mult despre drumul meu parcurs in viata si despre sensul destinatiei mele intr-un final. In aceasta zi obisnuiesc sa-mi fac un bilant si sa-mi redefinesc convingerile. Ma starui sa inteleg prin ce intineresc spiritual imbatranind fizic. Inteleg mai mult ca viata este mai putina. Imi aplec urechile la nevoile celor din jur, le ignorez pe-ale mele si intr-o zi visez sa pot ajuta la maximum toti saracii din aceasta lume.

Saracia... Ingrijorarea cea mare ar fi astazi atat saracia fizica, cat si cea spirituala. ONU nu are deocamdata o zi comemorativa pentru eradicarea saraciei spirituale. Ne micsoram spiritual tot asa cum ne micsoram imbatranind. Contemplam individual pe masura reflectiei colective. Asta si ne face goi traind o poveste de succes din frisca. Am invatat ca laurii ii culegem daca stim sa ne punem bine pe langa oameni ce au cules deja lauri, daca stim sa ne promovam, ucigand modestia, daca stim sa credem in puterile noastre chiar daca puteri nu exista ci doar credinta, daca stim sa batem toaca zilnic si la ore cand trece mai multa lume pe drum. Astazi - un drum mai mult virtual. M-am gandit, totusi, ca omenirea rezista si se tine pe sfinti. Sfintii sunt acei de care nimeni nu stie nimic, nici chiar biserica. Ei au existat mereu si exista si in zilele noastre. Ei traiesc eradicand clipa de clipa saracia cea fizica si saracia cea spirituala. O suta de mii de sfinti traiesc in fiecare dintre noi. Insa Eu-l multora e mai puternic decat suta de sfinti. Eu-l multora intra in istorie. Suta de sfinti se face strop de ploie in fiecare epoca a vremii. De ziua mea mi-am eradicat putin saracia din suflet.