Radio Romania, vorba mamei departe de casa

In sase ani de rost in lume, un an de zile mi-a fost mai drag ca niciodata. Cu regularitate am inceput sa ascult pe internet Radio Romania, si mai cu seama Radio Romania Cultural. Dupa o groaza de gunoi informativ si mancare intelectuala fast-food ce iti excita digestia, iata calugarindu-ma binevol si cu ardoare intr-un lacas de unda cu totul special. Matern. Senzatia ca am dat de pieptul maicutei plin cu lapte ma ametea. M-am echipat asa de bine incat rar cand imi scapa veo emisiune. Parca o ascultam pe mama intr-un monolog pasional despre stiinta si credinta, adica din ceea ce stie si din ceea ce crede ea si vrea neaparat sa stiu si eu, sa cred si eu. Imi aduc aminte cum mama ma impunea sa ascult radioul de mica, radioul national ce transmitea emisiuni locale cu tendinte literar-artistice, sa ciulesc urechea la ce spun oamenii mari in limba romana, desi pe atunci nu se putea numi astfel, desi tot romana suna din gurile lui Codru, Strambeanu, Besleaga, Dragomir, Mandacanu, etc si asta in pofida faptului ca tocmai in acel moment semenii mei se uitau la filmele cu desene animate difuzate doar 10 minute in zi pe canalul central sovietic de televiziune pentru toti copiii din URSS.

Azi fara sa fiu impusa de mama, ascult radiol smerit si am senzatia ca mama e langa mine, ca o ascult pe mama la Radio Romania Cultural, o oaza materna si o mica patrie virtuala pentru mine. Ma gandeam la un moment dat, foarte insistent, ce bine ar fi ca toata lumea, mai ales cei din Republica Moldova, sa mai stea cu urechea atenta nu doar la show-uri ieftine din parlament, guvern, primarii, nu doar la muzica delicioasa dar nu si delikatess a DJ-ului zilei, ci si la altceva, cu totul si cu totul suprem - cuvantul trecut prin respiratii si creatii. De ce sa ne autodistrugem instaurand in noi insine puteria idioteniei? De ce sa ne slabim vederea privind zombat aproape de nedesprins sticlele tv si cele de computere? Stati, domnilor, mai e azi alternativa, Slava Domnului, sa fii la curent cu de toate, ba chiar mai mult decat de toate!

Am ramas incantata sa aud ca o felioara din ceea ce as vrea eu sa ajunga la toti basarabenii iata ca este de astazi, ziua nationala a Romaniei, pliata in valori sacre si servita cu dragoste acolo, aici, in Republica Moldova, prin deschiderea la Chisinau a postului public Radio Romania. In sfarsit! Postul de radio public al Romaniei a indraznit! Asa-i cand ai multa cumsecadenie. Iti trebuie 20 de ani de rabdare si sa poti sa te inveti sa ignorezi certitudinile prostilor si ale impertinentilor. Ma bucur din suflet pentru acest fapt implinit si le doresc celor de la radio Chisinau sa gaseasca cati mai multi si valorosi eroi ai emisiunilor lor asa cum sunt eroii inepuizati ai emisiunilor vorba de cultura, stiinta in cuvinte potrivite, creatori intre sacru si profan, nascut in Romania, dosar clasic, etc, etc, etc. Le doresc verticalitate si imunitate la stilul presei de bulevard! Ascultatori veti avea cu siguranta, nu va faceti griji! Toti avem nevoie de o voce dulce ca a mamei si de o patrie virtuala. La multi ani, Romania! La multi ani, Radio Romania! La multi ani, Radio Chisinau!

Balbaitul de Leanca, fluierul lui John si streangul flexibil al Rusiei fac povestea democratiei post-sovietice mai interesanta

Lavrov la Chisinau - stirea zilei din 22 noiembrie in presa din regiune. Declaratii, citari de fraze din discursurile diplomatice care vor sa promoveze tacit un mesaj ascuns. Cu siguranta. Insa nu aud nimic concret dedus din acele mesaje de la ziaristi sau nu vad acrodul propriu-zis semnat intre Leanca si Lavrov sa-l citesc singurica si sa deduc tot singurica ce cauta asta la Chisinau sau de ce frumuselul Leanca l-o mai fi invitat. Ca de obicei. Istoria trece in secret pe langa noi, desi titlurile din internet a mass-mediei mereu rasuna a spectaculos, de parca chiar noi astia ce citim am face istoria. Rasunator, nimic concret, paginile de istorie se umplu. Sa-mi intaresc afirmatia mai dau un exemplu - Filat se intalneste cu Smirnov la Bender, s-a semnat ceva, insa intrebarile cu ce scop, pe ce se bazeaza si de ce nu vedem public documentul semnat raman o enigma. Si tot asa. Nu vreau sa fac vreo legatura si sa ma opresc pe o coincidenta - Lavrov la Chisinau, Smirnov cu Filat la Bender in aceeas saptamana, apoi apare in presa ca feedback cica autoritatile separatiste nu sunt multumite de declaratiile ministrului rus. Chiar asa? Un reality show ce se zbate sa apuce culmile audientei. Actorii amatori isi joaca bine rolul in concertul politic regional. Tu vei fi ala rau azi, tu vei fi ala bun, tu impaciuitorul, eh dar maine schimbam putin rolurile ca sa intortochem povestea, sa intrigam si mai tare, lumea buimacita sa astepte nerabdatoare noile episoade, iar noi in lininiste sa ne facem onorariul potrivit pe secunda.

Asadar, neavand hrana necesara de a deduce si extrage ce este dincolo de cortina, stau eu juma de ora si ascult conferinta publica, unica discutie ne-secreta pana la acea ora, live urmarita de multi cetateni intre Lavrov si Leanca, undeva post-factum la o ora de eveniment 700 de vizitatori ai privesc.eu. Pierdere de vreme zic. Este mereu aceeas inghesuiala de cuvinte pompoase si multa ungere de curtoazie exagerata pe bucata de paine politica. De la prima infulecare deja incepe sa-mi fie greata. Alta hrana nu-i, asa ca dezgustata urmaresc predica ambilor parti.

Ministrul de externe si al integrarii europene a republicii Moldova iata-l amical da mana cu ministrul rus de externe. Eu zic ca s-a produs un mare eveniment in Europa. Pe cat de mare, pe atat e si de ingrozitor. Sa te gandesti ca uite s-a produs chiar in fata a milioane de oamneni, in fata marilor puteri si putini au reactionat in conditiile in care se afla Republica Moldova azi mai ales, 2 ani fara presedinte, intr-o debandata politica, fara reforme spectaculoase si cu voci false despre istoricica de succes. Marketingul politic a devnit egal cu marketingul comercial, desi unele studii arata ca devine tot mai agresiv si reglementare in acest domeniu inca nu exista. Politicienii din Moldova sunt mai populari dect o sticla Pepsi si consumatia zilnica in acest marketing politic ingroasa buzunarele celor care au investit in miracloasele produse autohtone - lucinschi, filat, dodon, lupu, diacov, plahotniuc, ghimpu, laguta, etc. ei despre brandul Voronin nici nu mai vorbesc. Dealtfel, unicele produse competitive dar fara nici o valoare peste hotarele republicii. Republica Moldova si iar Republica Moldova. Aceasta orfana importanta e trasa de zdrentele ei cu anumite scopuri desigur, scopuri concrete despre care cei ce o formeaza de fapt, cetatenii, habar nu stiu. Nu stiu nici eu caci tot din categoria asta fac parte. Asa ca stau sa deduc singura si ascult conferinta dintre Lavrov si Leanca mai departe. Numai ca imi pare comic cum suna si cum stau alaturi titlurile acestor ministri. Ca niste oponenti pe un ring. Ca niste antiteze - ingerul si demonul. Ca o batalie in care fluierul lui John ce patrunde nerusinat in incaperea celor doi e ca un verdict asupra cine e invingatorul reprizei. Ca un... ca... nimic aievea. Ala care e responsabil pentru integrare europeana, oponentul nominal din ring, nu prea isi joaca bine rolul titlului ci isi joaca bine rolul unui oridinar functionar si pe parcurs observam ca nu-stiu de ce n-are multa treaba cu ministri din UE asa cum se intituleaza functia "integrarii europene", dar are in schimb tare multa treaba cu ala rus. Mie imi suna cam caraghios, cu tot riscul multi din voi sa spuna acum ca nu e relevanta observarea mea aici. Doar acest inteligent ministru care stie si engleza pleaca foarte des la Berlin, sau Brussel, sau Barcelona. Desigur nu la shopping.

Totusi cateva idei spuse de Lavrov sunt extrem de contagioase pentru bolnaviorul nostru corp moldav. Le-a lasat el sa se strecoare cu un scop banuiesc. Le convine rusilor instabilitatea in RM, mai ales ciondaneala pe seama limbii romane si a istoriei latinitatii. Le place, kaifuiesc chiar cand asa zisi indivizi de stat, produse a marketingului politic, branduri tendentioase, politicieni de 20 de ani la putere, aceleasi mutre ingrosandu-se pe zi ce trec, intind "rezina" de-a binelea, fara sa puna clar punct pe adevarul stiintific si sa se apuce in sfarsit de treaba astfel ca lumea sa simta, vada material, social si intelectual progrese, asa cum le vad eu din an in an in provincile din Slovenia, Cehia si Lituania: infrastructura, conditii, transparenta, respect. Asa cu ochiul meu de om simplu. Dar sa revin la Lavrov.Rezum aici cu cuvintele mele ce a spus individul ca ar fi fost incluse in acrod:
1. crearea unei comisii dintre istoricienii rusi si moldoveni cu scopul de a ne invata adevarul despre noi, dar mai ales de a produce carti comune pentru tineret sa cunosca acestia ca au uitat deja sau nu stiu din cauza varstei fragede cine este cine in regiune.
2. consolidarea relatiilor economice intre RM si Rusia pentru ca viitorului RM il hotarasc businesmenii care fac afaceri cu Rusia si emigrantii din Rusia care stiu bine ce reprezinta cu adevarat Rusia de azi, o vad pe interior, cat e de puternica, iar ceilalti n-au nici un drept sa se expuna. Asadar, doar ei marii busnessmani de azi, care stim noi pe ce cai cinstite au facut avere, doar ei si emigrantii moldoveni in Rusia hotarasc soarta tarii. Deci eu locuitor onest al unui sat din Moldova, sau eu om de afaceri harnic emigrant intr-o tara europeana, sau eu profesor la Paris, sau e medic in Germania, sau eu vanzator in Chisinau, sau eu imigrant proaspat devenit cetatean al moldovei ca si John, sau eu student fie in Romania, Moldova sau alta tara din Vest, sau eu scritor, deci eu, mii de eu-uri si voci din Moldova nu avem cum sa hotaram soarta acestei republici.

Fluieratul lui John ma amuza, se aude atat de bine la sfarsitul conferintei cand se lasa o tacere si ministri se ridica de la masa si se prefac ca nu-l aud. Un african cere dreptate cetatenilor din RM. Pana si el a inteles ca neutralitatea Moldovei si cei care o sustin de fapt sunt produsele unei fabrici care polueaza de-a binelea viitorul sigur al republicii. E un pretext de a tine RM intr-un prizonierat politic si santajist. Suna bine acest cuvant- neutralitate - insa de la cuvant la starea de lucruri este o mare prapastie. Neutralitatea RM e de folos doar unei singure tari, in nici un caz insasi Republicii Moldova. Pana si africanul a inteles. Nu exclud si faptul ca poate nu a inteles si e platit sa faca show in fata ministerului, de fapt ca si babele scarboase, platite de aceleasi forte pentru a sustrage atentia de la acrod, lucru mult mai important decat niste adevaruri spuse din gura unui imigrant. Adevaruri, ce oricum vor ramane imperceptibile si doar o mica parte a populatiei, care il vor auzi pe net intamplator sau nu, se vor asocia acestui adevar, in liniste, tacit vor spune asa e si desigur vor ramen doar la acest pasiv "asa e". Ce sa faca? Asa-s cu indrumatorii de opinii. Trebuie sa existe de toate tipurile ca fiecare sa se poata asocia potrivit educatiei, modului de gandire si valorilor dobandite pe parcurs. Pentru ca intr-o democratie si pentru a accentua ca uite DA! e democratie, trebuie sa fie mereu cel putin 2 pareri. Asta vedem pe sticlele informationale. Asta am si vazut pe 22 noiembrie. Insa acele doua pareri oponente e mai bine sa fie controlate de acceas forta, fara macar ca purtatorii de pareri diferite sa cunoasca acest lucru. Asa ca sa nu dam voie veritabililor sa se evidentieze, hai fuga sa ridicam noi oamenii nostri cu pareri diferite. Forta e la curent, dirijeaza, controleaza totul in jur. Asta e tot democratie, n-ai ce-i face cu democratia post-sovietica. Sa invinuiesti ca nu este democratie, nici in Rusia, nici in RM, chiar nu poti, nu ai evidente.

In fine, despre intrebarile jurnalistilor acordate lui lavrov si leanca, doar doua posibile ca asa s-a dat voie, nu mai vreau sa comentez mult. Doar pe scurt - cand a vorbit tipul de la Komersant cu cuvinte bombastice gen "sondajul a SOCAT opinia publica", "un mare procent vrea uniunea vamala cu Rusia", "volea naroda", "isi va schimba cursul ministerul daca poporul nu vrea in EU", fata lui Lavrov stralucea. Leanca s-a balbait zdravan, am auzit doar niste sunete surde parca aduceau a limba rusa. Cand a vorbit tipa de la Publika, trebuie sa remarc ca mi-a placut intrebarea capcana desi ma gandesc ca poate si aceasta intrebare a fost coordonata ca sa para show-ul mai interesant chiar daca era de asteptat ca n-o sa avem nici un raspuns concret, fata lui Lavrov tot stralucea. Si-a batut joc de toti in jur cu raspunsul lui pentru ca la intrebarea capcana a raspuns smecher cu un non-raspuns. Iata aici da talent de diplomat. Talentul real insa al rusului se poate vedea citind acordul dintre Rusia si RM. Noua oamenilor simpli la ce bun sa apreciem talentul lui Lavrov.

E buna diplomatia asta, daca e si utila la ceva, as intelege balbaitul de leanca sa se comporte asa cand am fi avut si noi rezultate gen gazul ieftin, problema transnistriei abordata cu alte accente, totul in favoarea acestui teritoriu si in favoarea acestor cetateni, insa din ce am vazut balbaitul de leanca semana mai mult cu un elev in fata unui profesor care amus ne spune cum s-a format sovetskii soiuz si cat e de miraculos sa faci parte din casa, chiar daca pe alocuri te mai atrag si alte gradini. Streangul e destul de lung ca sa ajungi sa mirosi ce vrei si poti, insa streangul tot streang ramane si stapanul isi trage abil cainele in cusca cand vrea.

Acesti vaznici si nuznici ministri chiar au vorbit despre gresita abordare a unora care vasa-zica nu inteleg ca dreapta nu incurca stangii si invers. Adica casa sau cusca daca vreti nu incurca gradinii si gradina nu incurca casei, cuscai daca vreti. UE e UE, iar Rusia e Rusia. Moldova nu alege, Moldova are drumul ei - mir, drujba, zivacika cu toata lumea. Streangul e destul de flexibil.

De la lavrov aflu ca se mai pregatesc 3 intalniri publice, cu lupu, cu filat si cu - atentie - studentii universitatilor din chisinau. Stie omul ca animalele, cainii mai ales, se dreseaza de la o varsta frageda sa apuce deprinderile corecte si sa asculte stapanul, sa nu isi roada streangul si sa nu fuga.

Cum imi leg o esarfa - variat, repede, estetic

Am zeci de esarfe, fulare, batiste, dar am observat ca rareori am timp sa ma ocup de ele pe gatul meu. Sunt printre ultimele lucruri pe care le pun pe mine cand fuga ies din casa, bineinteles asortata. Imi scufund gatul in stofa si inainte. In mersul fugar pe strazile orasului realizez intre timp ca ceva nu-i bine, sau mai bine zis imi este tare incomod si observ un statornic disconfort. Data viitoare nu mai iau esarfa asta!

Aceste 25 de modalitati de a pune pe tine repede si estetic o esarfa prezentate in video de mai jos sunt o gaselnita mereu la tanc pentru orice femeie. Poti sa ai chiar putine esarfe in palmaresul tau vestimentar insa de fiecare data sa poti sa te descurci relaxant cu oricare din ele, sa-ti fie bine la gat si sa arati mereu cu ceva nou pe tine chiar daca iei pe tine aceeasi piesa. Ti le recomand si tie cu mare placere daca esti femeie, asa cum mi le-a recomandat si mie buna mea prietena care acum se afla la Ankara. Daca esti barbat, trimite link-ul Izium si Plastilina femeii la care te gandesti cel mai des fie iubita, sora, mama, fiica si cu siguranta ii vei face ziua mai stralucita!

Experiment privind ignoranta si lingusirea - dva v odnom intr-un om!

Dialog intre doi indivizi. Unul este angajat prin pile in diferite proiecte de asistenta internationala pe langa Guvernul RM timp de 15 ani. Altul este un fost angajat fara pile, fost coleg si fost locuitor al capitalei. Colegii nu s-au vazut de mult timp.

Angajatul prin pile (AP):
-O, noroc! ce faci, unde te-ai pierdut?
Fostul angajat (FA):
- Sunt bine, mersi. Tu?
AP:
- Eu sunt foarte bine, cum n-ai auzit la TV ce reforme facem? e tare bine, acum sunt chemat si la alte proiecte, ma tusui cu oamenii mari gen X si Y
FA:
- Da nu ai de lucru si pentru mine daca tot zici ca te tusui, stii doar ca sunt un profesionist bun si fac treaba buna?
AP:
- (pauza cu schimbare de pozitie spre ignoranta) stiu ca esti bun, dar nu am cu ce sa te ajut, hai ca eu ma grabesc. las'c-ai sa-ti gasesti tu de lucru...
FA:
- ei dar am glumit, nu caut de lucru, sunt angajat la o companie internationala din Germania si am venit acasa sa-mi vad rudele.
AP:
- (uita ca se grabeste si imediat cu o voce lingusitoare) Da cum ai ajuns in Germania? si iti place acolo? si cand ai plecat? ai timp amu pentru o cafea? vreau sa te mai intreb cate ceva...

In timpul acesta pe strada Stefan cel Mare din Chisinau il striga o alta cunostinta pe fostul angajat si acesta politicos zambeste luandu-si ramas bun de la angajatul prin pile si trece la alta discutie... cam de acelasi gen.

Morala?
Nu-i cazul sa canti cand altul striga :)

Deservirea sovietica la aeroport si noi experimente mergand pe jos prin Chisinau

Zece zile chisinauiene m-au calarit gospodaros de am ramas un pic garbovita pana la urmatorul calarit. Sentimentul de gantere pe spinare ramane omniprezent un timp. Asta nu zic nici de bine, nici de rau, zic si eu de niste zile insorite si ploiase petrecute la Chisinau pe care le-am simtit la greutate. Muschi la sira spinarii nu strica nimanui. Ghebusoarele insa nu sunt bune. Antrenamentul oricum continua in reprize pentru mine. Incerc sa tin piept pe hipodromul vietii. Muschi la sira spinarii nu strica nici unui oras. Sa traiesti intr-un oras atletic, energic si vioi este incantator. Dar daca in loc de muschi se dezvolta gheburi? Uf! Azi Chisinaul, orasul meu natal, se garboveste. Il calaresc cu hoarda, fara program si in continuu atatea centre comerciale, magazine, restaurante, frizerii, farmacii, birouri de stomatologi si notari. Il gasesc drept un spatiu negustoresc cu toti boieri mari calare la masa fara nici o grija sa bea, sa manance si sa faca siesta cand si cat doresc. La un metru patrat am numarat cu ochii cate buticuri comerciale vad in jur: vagonase alb-jegoase, tarabe diforme, casulene pestrit de deranjante. Fa si tu un experiment daca esti in Chisinau, ia orice zona. La Botanica de exemplu intr-un cartier locativ unde se afla deja un magazin destul de mare hop si co-exista 35 de buticuri comerciale unul langa altul pe care, daca ma rotesc intr-un loc la 360 de grade, le numar fara dificultate. Unul vinde legume, altul morojna, celalalt detergent, ala mai incolo tigari, hat colea bauturi alcoolice, inca unul cu biscuiti si bomboane, altul carne, aici pizza, iar dincolo bar si terasa, inca un bar, inca un restaurant cu teresa, pizza pentru copii, vizavi sunt tocmai 2 farmacii, etc, iar alaturi de ele din anexele caselor de locuit citesti inscriptii colorate - frizerie, mezeluri, salon de frumusete, centru de reabilitare, stomatolog, notar, masaj, inca o farmacie, etc. Asadar, orasul-cal contemporan Chisinau e generos. Am gasit si eu, privind asa in jur, langa un buticusor viz-a-vis de un restaurant un mic spatiu liber, strategic, si m-am gandit sa deschid o farmacie taman in locul ala ce inca spre marea mea mirare sta ne-explorat. Cred ca merge business-ul daca-s doua farmacii alaturi. Trebuie sa actionez rapid, de nu mi-o ia altcineva inainte. In acest oras calarit de-a binelea si lumea toata parca e calare peste toata lumea, casele sunt calare peste alte case, masinile peste alte masini, vorbele calaresc alte vorbe, stirile calaresc cinele si asa mai departe. Nu vreau sa scald postarea asta intr-o cada electorala si nu vreau sa ma avant in aprecieri ce a fost si ce este acum Chisinaul, orasul meu natal, vazut si trait zece zile, mai ales pentru faptul ca sunt des acasa si n-am venit sa pun plusuri si minusuri aratand cu degetul, vreau doar sa-ti mai povestesc ce s-a mai intamplat pe strada mea. E drept ca dintr-o parte se vede mai bine si cel ce poate profita din asta doar va castiga, dar povestea mea e despre altceva - o punctare la cateva situatii degradante din capitolul atitudine si mentalitate ce raman o neponeatka pentru mine. Nu ca m-as anina acum cu orice pret sa critic, nu asta mi-i intentia dupa cum simti, o sa spun laconic si despre lucruri frumoase. In orice caz, eu sunt cea care revin intruna foarte pozitiva acasa si de-acasa si stau mereu in mana, daca am un pahar semi-umplut, cu partea lui plina. Ei dar tot eu atunci cand frige nu tac, atunci cand se tace am opinie, atunci cand lumea vorbeste analizez.

Ideea ca orasul s-a schimbat, nu conteaza spre bine sau spre rau, sub mandatul vreunui primar, este din start stearpa din cauza ca toate deciziile in oras nu le ia si nu le implementeaza singur primarul. Nu mai vorbesc de canale subterane sapate adanc prin oras de "fostii" in care patriotii Kremlinului tin bine inca sistemul vechi si putred in picioare si chiar daca cu ochiul liber astazi se vede ca fata acestui oras e imbujorata si nu uscativa, multe raman a fi impovarate. Asa ca din start ceea ce scriu nu e legat cu partidutele de box electoral.

Tot ce citesti aici e legat de spirit si observare. Un aer al petrecerilor domina molipsitor in atmosefara Chisinaului. Asta mai ales in week-endu-uri pe la iazuri. Am vazut acolo si hore moldovenesti dansandu-se, cumatrii mobile, nunta incinsa la un shashlyciok. Lumea se odihneste azi ca niciodata cu adevarat, pe bune, pe nisipul arat, langa dus-uri bine-amenanjate, spatii verzi reservate special pentru odihna, insulite racaritoare cu inghetata si bineinteles terenuri distractive pentru copii si adulti. Spatiile alea galbene cu aparate sportive sunt arhi-pline de oameni in varsta si copii in zilele cu soare. Exercitiile pe care le-am facut in decurs de cateva zile in parc chiar m-au ajutat sa dau jos vreo cateva kile. Chisinaul atletic il simt anume in aceste zone. Observ ochii oamenilor si imi dau seama ca astazi ca niciodata lumea cand se odihneste pai se odihneste cu adevarat. Nu mai are grijile de altadata si iese azi din gaoace ca nicicand sa simta viata, clipa, ca poate maine va fi mai rau. Nu stiu pe cat de buna este aceasta abordare pentru responsabilitatea sociala a fiecaruia, insa pentru inima de om e chiar foarte bine. Chisinaul garbovit revine imediat ce te trezesti la o realitate pragmatica.

Mergand pe jos in Chisinau din centru pana la Botanica prin parc am ascultat ciulind urechea in ce limba vorbesc trecatorii care imi veneau in intampinare. Pe alocuri ma opream sa ma odihnesc langa vreo familie, pereche, grup de oameni pe scaunele amplasate cu grija prin parc. In 45 de minute mi-au iesit in cale vreo 135 de oamenii, dintre care vreo 65 discutau intre ei, cate doi sau in grup cu copii. Pe cativa care erau singuri i-am intrebat cat e ceasul. Iti spun ce am constatat in urma acestui tip de experiment: dintre toti acei calatori-chisinauieni absolut toti vorbeau limba rusa. Toti! Iti imaginezi - toti!!! Cu ingrozire m-am simtit in minoritate. Iti imaginezi - in minoritate la tine acasa!!!

Iata neponeatka pe care chiar nu am inteles-o. E vorba despre o situatie din aeroportul international Chisinau. Am intrat in sala de asteptare. In boarding card-ul primit la check-in era scris clar gate-ul nr 1 spre Viena. M-am asezat si asteptam ora de invitatie spre poarta. Urmaream sa apara ceva scris pe ecran. Intre timp aud la microfon in limba rusa se anunta si se invita lumea spre gate-ul 2 unde se pregateste zborul spre Moscova. Din cele 4 gate-uri in total poarta spre Moscova este arhiplina. Daca as face un top al aglomeratiei spre gate, pai ar fi cam asa: nr 1 - Moscova, nr 2 - Verona, nr 3 - Budapesta, nr 4 - Viena. Acum poate gresesc daca, de exemplu, numarul locurilor dintr-un avion este identic cu nr locurilor din alt avion unde toate biletele sunt vandute, dar judecata mea se bazeaza pe un experiment ad-hoc vizual pentru ca aglomeratia de gara creata in fata portii spre Moscova nu o poti trece usor cu vederea intr-un aeroport international. Poanta culminanta insa urmeaza. Astept. Se apropie ora de imbarcare. Nimic. Astept. Nimic. Intre timp vocea brutala a doamnei care anunta in limba rusa ruta spre Moscova se aude in urmatoarele 10 minute de 7 ori (!!!) Obosesc. Deja ma enerveaza. Incepe urmatoarea runda de 10 minute cu cele 7 ori de cosmar la ureche. La microfon urla doamna ca pasagerii spre Moscova sunt invitati spre avion. Despre Viena - nimic. Ma uit inca o data la bilet, ma uit inca o data la boarding card si sincer ma gandesc "poate nu e azi zborul, doar nu am inebunit". Se trece de ora limita si urmaresc sagetos panourile, lumea din sala. Lumea sta calma in jur inafara de cardul galagios spre Moscova. La doar 4 gate-uri ale aeroportului vad la primul etaj, dar si la al doilea magazine Duty Free mai mari chiar decat sala de asteptare. Imi vine in gand o parafrazare pe care ne-ar spune-o acum multi probabil cei de casa, celor care pleaca, DUTE, frate, Liber, dute sanatos, Dute Free. Dar sa revin la grija mea. Nu ca m-as fi temut sa raman la Chisinau (dupa cum am zis vin des, e orasul meu natal, e porcaros dar imi place mult), nu ma dumeresc totusi ca asa deservire ar putea fi la un aeroport international. Inteleg sa vad asta la piata centrala, poate as intelege la posta, poate la vreun minister, insa tocmai la un aeroport international... Vad o doamna angajata a aeroportului cu o ratie in mana apropiindu-se de cativa pasageri. Le spune ceva, parca in soapta, aratandu-le cu mana spre poarta 4. Oamenii confuzi se ridica si pleaca intracolo. Eu sed. Astept. Doamna pleaca. Undeva ma pricep, dar sed si urmaresc. Doamna revine in preajma. Se uita la mine, ma analizeaza si merge spre alti pasageri spunandu-le acelasi lucru si aratandu-le spre poarta 4. Eu sed la poarta 1 si astept. Doamna pleaca. Langa mine mai sta lume si asteapta invitatia spre Viena. Intre timp cosmarul la ureche continua. Se invita in gura tare Moscova. La Viena se invita pe soptite. Revine doamna cu ratie care mai sopteste in mod aleatoriu in dreapta si stanga ca cei ce zboara la Viena sunt asteptati la poarta 1. Ii prind din zbor cuvintele si ma uit scrutator la ea. Doamna ma priveste, dar ma ocoleste un minut, dupa care revine si ma intreaba in soapta daca merg spre Viena. Atunci am zis aproape victorios un da eliberator la care ea cu acuzatie (!!!) imi spune ca poarta 1 deja se inchide si trebuie sa merg urgent la imbarcare. Am intrebat-o de ce nu se anunta la microfon, panou, de ce pe soptite si de ce aud Moscova a o mia oara. Nu am primit nici un raspuns...

Cand scriu ca zilele m-au calarit de-a binelea nu scriu pentru stil sau metafore, este exact cum am simtit, nu e nici de rau si nici de bine, e o stare si am inca multe alte exemple si experimente interesante (nici de rau, nici de bine, pur si simplu situatii) despre care am sa scriu neaparat. Nu te mai plictisesc cu randuri si randuri pentru ca stiu postarea e mai bine sa fie cat mai scurta pentru o sansa sigura ca va fi citita. Scriu aceste ultimele randuri dintr-un hipodrom real din Cehia si privesc cu admiratie caii zvelti cum sunt calariti abil de profesionisti. Banuiesc ca le place calaria asta daca galopeaza atat de energic inainte...

In poza de sus: Sacii Posta Moldovei incarcati spre zborul Chisinau-Viena

Aici in autocar spre avion unde am asteptat inca 30 de minute pana cand probabil doamna trecea pe la toti pasagerii sa-i intrebe pe soptite daca nu cumva zboara spre Viena. La ce bun tehnologii daca deservirea sovietica tot e mai dulcica.

PS: Nu am nimic impotriva frumoasei si bogatei limbi ruse la ea acasa :) precum si a prosperarii cu cap a micului business in Moldova la un metru patrat :)

Sindromul Accentului Strain? dar in RM?

Cine nu a visat dupa vreo nota rea inhatata la ora de engleza sau franceza sa se trezeasca intr-o buna dimineata printr-o magie vorbind limba straina cu un accent al unui nativ. In jurul meu am avut oameni foarte sarguinciosi care nu au ramas doar cu visatul, au muncit, au ascultat multe voci la "vidice", casete si iata ca intr-o buna dimineata cu adevarat au inceput sa vorbeasca limba straina exact ca din filmul original, dar dupa mari eforturi. Eu in schimb priveam accentul meu normal, de altfel si un accent dulceag chiar si in rusa (fiind chisinauiana din a treia generatie vecinii oricum ma numeau "nasha Latyshka" pentru felul in care vorbeam in rusa, limba ce trona in capitala RM), accentul era ca un atu al personalitatii mele si astfel imi permiteam sa nu visez ca intr-o buna zi voi vorbi engleza ca Audrey Hepburn, franceza ca Brigitte Bardot, sau rusa ca Ludmila Zykina, etc, etc.

"Mne by vashe zaboty, Maria Ivanovna", ar putea acum spune o americana din Oregon care astazi, in urma unei interventii chirurgicale in tratarea dintilor, vorbeste engleza, limba ei materna, nu cu accent tipic american pe care l-a avut mereu pana la operatie, ci cu unul tare "mumusel" dupa parerea mea - tipic britanic, chiar si daca nu a iesit deloc din spatiul SUA toata viata ei. Ei uite ca ea nu si-a dorit accentul, nu l-a visat si-l are... nefortat. Americanii din cartier o privesc cu admiratie, iar unii din cale o mai intreaba si din ce zona a Marii Britanii este. Medicii comenteaza ca e vorba de sindromul accentului strain si este o boala extrem de rara. Din 1900 s-au inregistat doar 100 de cazuri in toata lumea. Deobicei apare dupa vreo interventie medicala si se considera o afectiune neurologica ce cauzeaza deteriorarea centrilor vorbirii. Medicii spun ca nu e o boala grava si ca femeia poate trai mai departe linistit mult si bine. Doar daca o afecteaza starea depresiva in urma noului ei accent si a noii ei voci, atunci ar putea sa mai faca niste investigatii si sa se hotarasca la noi operatii chirurgicale deja nemijlocit pentru aceasta problema.

Ii zic prietenei mele amintindu-mi de copilarie, eh ce as vrea si eu sa ma trezesc intr-o zi vorbind nefortat engleza ca un american nativ, la care ea imi spune ok, ok engleza ca un american ar fi inca bine, dar imagineaza-ti sa te trezesti intr-o zi si sa vorbesti engleza ca un chinez! Despre cum s-ar putea manifesta acest sindrom in limba romana nici nu vreau sa ma gandesc, caci si asa tare multi chiar si fara interventii chirurgicale si sindroame rare, mai ales din acei care ne reprezinta in institutiile publice de acasa si de peste hotare, o vorbesc la noi atat de diferit! De'ar fi macar vorba de vreun sindrom al accentului strain, dar la noi mai grav - sindromul accentuat al lipsei de sens si continut in unele actiuni, discursuri, evenimente si aparitii. Asa ca n-au astia, politicienii nostri, accent cand vorbesc, deloc n-au accent... accent pe problemele stridente cu care se confrunta cetatenii din intregul stat si cei de-afara. Dar iata ce rol are adjectivul "strain" in toata kasha asta al lipsei de accent pe apararea intereselor statului in comportamentul politic al unora devine o tema tot mai curioasa de urmarit in Republica Moldova.

Dar sa ramanem la americani:

Creativi, idioti sau prosta tak?

Vara trecuta am mancat delicii si am baut vin spumant la o masa ce a fost agatata de o macara la 40 metri inaltime de pamant. Era un restaurant original pe malul marii de langa Roma. In mijloc chelnerul si bucatarul, echipati si asigurati bine, se miscau ca intr-un show sa ne deserveasca (clientii, si noi bine stransi cu centuri de asigurare de scaunele montate la masa). Senzatia era coplesitoare, insa sa zic acum ca m-as fi urcat sus pentru o cina si a doua oara nu pot. A, important, toata placerea asta a fost gratis pentru ca se facea o actiune promo la cateva produse italiene. (incerc sa caut mai tarziu in arhivele mele vreo poza caci am cu siguranta cateva)

Uite ca in SUA lumea a venit cu o idee si mai originala. Sase feluri de mancare la o singura cina sunt deservite intre statiile de tren in transportul subteran, adica in metrou, de catre un grup de chelneri super bine organizati. Doispreze norocosi au stat pe scaunele din metrou si au mancat exact ca intr-un restaurant de lux. Autoritatile de la metrou am inteles ca nu prea au ramas multumiti de astfel de clienti in shortzuri ambulanti cu tacamuri si mancare, insa nu au putut nimic sa le zica si nici nu s-a dat vreo amenda. Vezi si cum a fost organizata aceasta placere in filmuletul de mai jos, dar nu inainte sa-mi termin gandul.

In tara in care locuiesc a manca in transportul public este strict interzis. Lumea respecta si se respecta. Se mai intampla ca intra unul cu o bucata de pizza ascunsa ca sa nu vada soferul, insa nu stiu cum e monitorizat interiorul masinii ca indata se aude vocea soferului care politicos roaga pasagerul sa paraseasca cabina. Totul se soldeaza pasnic, fara replici si priviri urate.

Imi plac ideile trasnite si originale. In acelas timp imi place si ratiunea sanatoasa cu puterea de a crea, produce valori. Mi-ar placea acasa (in tara) sa se ia mereu ca exemplu de implementare DOAR ideile chibzuite si corespunzatoare situatiei, doar acele idei intalnite in strainatate ce genereaza progres in societate (doar nu esti naiv sa crezi ca tot ce vezi la noi in campanii electorale, PR, afaceri, la TV e original) si nu ideile bizare, ridicole, socante ce aduc profit pe moment vreunui buzunar, vreunui "ambit", vreunui geniu rau sau prosta tak. Nu tot ce ne pare noua ca e bine afara e bun si pentru noi. Pe de alta parte, activitati cu adevarat sanatoase societatii, ce pot sa ne inspire de-afara, nu prea dam fuga sa realizam. Tot asa traditiilor bune de acasa, chiar si de pe timpurile URSS gen cercurile de tanar naturalist in scoli bunaoara, le-am dat ignorant cu piciorul, ceea ce n-au facut tarile Baltice, Cehia sau Ungaria spre exemplu. In conditiile, maaai ales, societatii vulnerabile oamenii trebuie deprinsi cu reguli/roluri bine puse pe hartie, explicate si respectate, apoi cu dezlantuiri de fantezii si socuri. Intai ratiunea sanatoasa, apoi ideile trasnite. Prosta tak nebyvaet! De altfel, riscam sa contribuim cu iscusinta la o IDIOcratie in lume.

Jocurile Olimpice, Kinect si politica moldoveneasca

Daca inainte in URSS era greu sa-mi imaginez c-o s-ajung un simplu spectator la jocurile olimpice de vara sau de iarna, acum nu numai ca s-a realizat imposibilul, dar mai recent ceva cu totul imposibil a devenit tare posibil. Acum nu sunt doar un spectator la jocurile olimpice, acum sunt un participant inrait, concurez cu americanii, fac recorduri mondiale si ma urc solemn pe piedestal. Numai ca diferenta este ca asta o pot face in fiecare zi, cand am pofta. Chiar azi, URA, am batut cateva recorduri mondiale la sarituri si alergare, am obtinut de doua ori victorie la box, am castigat la fotbal, la volei, la bowling si am avut un succes la tenis-ul de masa. Dupa o ora de miscare, zgomot, rasete si mult efort, eram super transpirata, dar si super emotionata. Si toate acestea doar intr-o zi, intr-o singura ora, stand in casa in fata televizorului. O placere copilareasca sincera, voie buna, energie, efort rasplatit, tumult si potolire, intensitate fara stres si oceane de zambete - cam asa pot sa descriu efectul revolutionar, cu adevarat revolutionar produs in domeniu (incearca si te vei convinge), adus in casele oamenilor de Microsoft prin atasarea la x-box a unei interfete inteligente - un dispozitiv de citire a gesturilor, o videocamera performanta KINECT, care te scaneaza si practic iti da posibilitate sa devii tu telecomandata! Intre tine, televizor si soft (jocul) nu exista nici un intermediar. Nimic fizic. Cu mana, cu tot corpul, cu picioarele si cu capul misti actiunea inainte, dinamizezi cum vrei, te vezi ce faci pe sticla si devii real parte a jocului. Pe concurenti ii poti alege online, oameni reali, sau fie computerul, fie sotul, fiica, mama, prietena din preajma ta. Mai poti dansa Zumba. Mai poti face fitness. Mai poti shofa si multe de toate mai poti face. Mai pe scurt distractie pe nota 20 cu +++ (cine nu are KINECT poate comanda de la Izium si Plastilina aceasta distractie). Dar eu de fapt la ce vreau sa adii, povestindu-ti toate acestea?

Asa cum aici americanii au dezvoltat o tehnologie inteleapta si ne-au dat posibilitate, omului simplu, sa dirijam cu mana noastra, noi insine, programul, fara unelte, intermediari, joystick-uri, instrumente adiacente, fara sa stam cu poponeata pe canapea sa facem "ghemaroi", simuland doar ca alergam dupa dusmani sau construim imperii, asa si in politica moldoveneasca cetatenii trebuie (e obligatoriu) sa primeasca reala posibilitate sa dirijeze ei insisi papusarii, fara a li se impune pe gat unelte de PR, propaganda si intimidari corporatiste. Asa e in Germania, Austria, Franta si mai recent in tarile din Europa Centrala. Asa ca ar fi bine sa avem acest "kinect" ca simbol in cap sa ne aminteasca ca participarea activa, directa, adevarata in punerea la covor a politicienilor (nu prin comentarii anonime online doar), chiar si daca nu-i parte componenta a vietii noastre, este foarte si foarte vitala. Noi inca nu am primit aceasta posibilitate!

Lumea se dezvolta, creaza si perfectioneaza infrastructuri de-amu nu ca reale, da virtuale de neimaginat, combina si imbina imposibilul cu posibilul spre a imbunatati conditia omului simplu, dar noi tot cu de-ale noastre... tot in baltoaca noastra ne balacim...



Photo: Familia vesela participanta la Jocurile Olimpice, fara vreun obiect ajutator intre ecran, joc si om.

Fat Frumos lucreaza la Microsoft, Ileana Cosanzeana preda la Sorbona, Prichindel isi face planuri de viitor

Am avut un coleg care facea teste online vreo 17 ani in urma pentru Microsoft si se semna mereu ca Fat Frumos. Atat de bine le facea, cel mai bun rezultat posibil din toti aplicantii, ca americanii au inceput sa-l caute, au facut o investigatie cine-i asta Fat Frumos, de unde-i si ce face, iar cand au dat de el negresit l-au invitat sa lucreze pentru Microsoft. Acum acest brav Fat Frumos, care a dus faima Moldovei inca atuni in America, lucreaza pentru cea mai cunoscuta companie din lume.

Am un prieten din Gura Galbena care vreo 7 ani in urma a invatat la o universitate din Boston si a dat examenul final la engleza mai bine decat toti americanii din universitate. Scorul era cotat ca cel mai bun din istoria universitatii. Nu era limba lui materna, dar el a excelat mai bine decat un nativ. Acum acest super-prieten lucreaza pentru o companie japoneza.

Despre Fat Frumosii calificati de-afara si banii lor

Lista poate continua pentru ca avem moldoveni peste hotare foarte talentati care inca nu si-au schimbat pasaportul albastru (predau la universitati europene, sunt manageri la companii IT, promovati ofiteri in institutiile publice, directori de firme) si, nu stiu de ce, sunt apreciati intotdeauna de altii, nu si de ai nostri. Moldovenii stabiliti peste hotare, clasati in programe privind specialisti inalt calificati, isi fac meseria constiincios, duc faima Moldovei de o suta de ori mai bine decat oricare ambasador platit din buzunarul cetatenilor RM si trec cu succes peste peretii aceea de care se spune ca acasa i-ar fi ajutat. (un mic apropo aici despre diplomatii nostri, acestia sau sunt soarici de birou, sau stau pe facebook si se fac de rusine cu niste afirmatii ieftine, pierzand efectiv timpul si banii poporului)

Se intampla si printre moldovenii stabiliti peste hotare sa intalnim cazuri diferite, uscaturi, etc, dar eu cunosc si vorbesc acum de multe cazuri cand moldovenii sunt foarte apreciati si s-au stabilit peste hotare nu pentru bani, nu pentru a reveni acasa cu BMW sau sa-si construiasca case cu 3 etaje ca sa nu ramana in urma de lume, ci s-au stabilit peste hotare pentru mediu, realizare profesionala, fara miros de coruptie si injosire, cu un salariu decent si cu un gust sublim de viata, pentru ca din acest salariul decent le ajunge sa traisca frumos, sa calatoreasca fara limite, sa aiba hobby-uri de la crearea unui robot pana la condus de avioane, cu cheltuieli modeste ce nu ustura pentru ca preturile corespund realitatii si la servicii, si la produse. S-au mai stabilit pentru copiii lor care merg la o scoala obisnuita de cartier unde fiecare pe langa materia scolara invata sa patineze, sa inoate in bazinul scolii, sa picteze in ulei si sa mestereasca ingerasi din ceramica.

Moldovenii inalt calificati, stabiliti peste hotare, nu sunt platiti de RM pentru ca-i fac imagine, o fac dintr-un patriotism inexplicabil, chiar daca pasaportul albastru i-a facut de multe ori sa sufere, sa planga si sa cheltuiasca multi bani pentru traduceri, notrificari, viza, etc. Moldovenii calificati stabiliti peste hotare, atunci cand au lucrat in republica, au platit constiincios impozitele din salariul lor modest de programator, jurnalist, coordonator, director, consultant. Acum ei platesc impozitele in alta tara. Din cand in cand mai trimit si bani acasa, insa banii ajunsi in circuitul RM imbogatesc anumite clanuri si nu economia RM. De aceea sunt grupuri de interese in RM ce cu siguranta doresc si contribuie sa fie cat mai multi moldoveni afara, mai ales din astia care sa trimita bani acasa. Insa moldovenii calificati nu trimit multi bani acasa, iar degraba ei n-o sa mai trimita nimic. In schimb moldovenii calificati fac imagine frumoasa Moldovei gratis. Nimeni nu stie de ei si pe nimeni nu intereseaza. Pe majoritatea din ei cu precadere ii intereseaza teritoriul natal. Cu toate acestea, moldovenii calificati stabiliti peste hotare sunt constienti ca a lupta cu morile de vant este ca si cum a pierde timpul, sanatatea si speranta.... Fat Frumos continua sa lucreze la Microsoft, Ileana Consanzeana continua sa dea prelegeri la Sorbona, iar Prichindel continua sa-si faca planuri de viitor.

Despre Prichindelul de-afara si planurile lui

Astazi a doua oara in viata mea am plans de bucurie (prima oara a fost cand am nascut). Lacrimi adevarate. Saream in sus. Fericirea erupea. E greu sa descriu ceea ce am simtit. Astazi printr-un concurs de stat foarte dificil, in urma unor teste din toate domeniile, intr-o limba straina, din 380 de persoane, unde concurau 15 pe un loc, cu o identitate a fiecarui copil ascunsa sub un numar, codificata, feciorul meu a fost admis nu la unul, dar tocmai la 2 licee elitare dintr-o tara europeana. Numarul ce il reprezenta a fost in primele 10 locuri de pe lista admisilor. Listele sunt afisata pe usa liceelor, unde foarte multi nativi nu se regaseau pentru ca sansa-i deobicei foarte mica. Plangeam si radeam pentru ca nu imi venea sa cred, participarea lui era doar una de incercare, desi la scoala de cartier este cel mai bun din clasa. Sefa de studii care ne-a dat actele cu rezultatele detaliate de la primul liceu il felicita neoprit si il ruga gospodaros sa nu se mai uite la rezultatele din celalat liceu si sa depuna chiar astazi actele la director. Pe de alta parte, la celalat liceu, insusi directorul saluta invingatorii care se adunau la lista afisata pe usa si le comenta rezultatele, laudandu-i si salutandu-i drept viitori gimnazisti.

Copiii de la scoala generala au dreptul, la un anumit nivel de exemplu dupa 7 ani de studii, sa depuna actele de participare la concurs doar la 2 licee/gimnazii, si atunci nu toti copiii, ci doar acei cu rezultate foarte bune care primesc cate 2 recomandari oficiale pentru a depune actele la liceu, una de la profesorul de clasa si a doua de la director. Cu alta ocazie am sa descriu mai detaliat sistemul de invatamant de aici. Insa in doua cuvinte vreau sa spun ca aici liceele (gimnaziile) de stat sunt cele mai populare si de 1000 de ori mai bune decat cele private. La private concursul este foarte mic, la cele de stat concursul este nebun. Multi copii talentati nu reusesc sa devina studenti de liceu/gimnaziu pentru ca au o concurenta sfasietoare, dar sanatoasa. Castiga cel mai bun, dupa merite, de aceea viitorul tarii este in maini sigure. Aici liceele elitare nu sunt acelea unde invata fii de ministri, politicieni sau jurnalisti. Aici liceele elitare sunt acelea unde invata cei mai buni copii din cei mai buni, apreciati dupa minte si nu dupa buzunarul tatalui. Copiii care nu au reusit la liceu, mai degraba continua la o scoala generala sau profesionala decat la un liceu privat. Inca o scurta remarca despre scoala de aici: timp de 5 ani NU am platit nimic nimanui, nici macar pentru reparatie sau mese noi, asa cum plateam pe timpuri la liceul Gheorghe Asachi pe cand studia Prichindelul sau la Mircea Eliade pe cand studiam eu. Sa nu mai deschid larg parantezele ca la Asachi doamna invatatoare chiar din clasa intai critica copiii si ii batjocorea, apreciind cu note inalte doar copii de businessmani si nepoti de directori. Aici scoala e scoala atat pentru intelepciuni de carte, cat si intelepciuni de viata. Invatatorul are treaba doar cu copiii, nu cu parintii. De ce este important sa subliniez pe scurt ce reprezinta sistemul de invatamant de aici, pentru ca este vorba de un sistem foarte bine pus la punct si necorupt.

Fiind cetatean al RM, cu pasaport albastru, Prichindelul meu a luat cateva locuri importante la olimpiadele pe oras, iar acum un lucru exceptional si pentru localnici, a fost admis in urma unei competitii dure la 2 cele mai bune licee din tara. Concursul la ei e concurs. Iar liceele sunt licee. Acum intrebarea pentru care, de fapt, am si scris postarea aceasta, - oare acest Prichindel are sanse de realizare profesionala in Republica Moldova? Cel putin eu personal cunosc 7 Prichindei din astia! Ma indoiesc ca inafara de rambursarea de credite si datorii, coruptie si nepotism, conflicte inghetate si micoza politica statul acesta post-sovietic le mai poate lasa ceva ca mostenire!

Foto: intrarea in liceu si listele afisate pe usa cu cifrele elevilor care au reusit pe prima pagina si acelor care n-au reusit pe urmatoarele pagini

Cum schimbi lumea? Simplu

Scurt, clar si cuprinzator, cum spune editorcassh.

Traduc oricum pentru bunei
E scris: Sunt orb. Ajutati-ma va rog.
Dialog:
-Ce ai facut?
-Am scris acelas lucru, dar cu alte cuvinte.
E scris: Este o zi frumoasa si eu nu o pot vedea.
Final: Schimba-ti cuvintele! Schimba-ti lumea!

Moldova sucks! striga CIA. Intamplator?

Moldova sucks! Nici pe departe nu sunt eu care zic asa ceva. Cu exact cuvintele acestea se termina un film american produs in 2010 in care s-a filmat Bruce Willis, doar ca eu nu am inteles asta de la bun inceput. Stai sa-ti spun si contextul, si pe scurt totul cum a fost cu mine, ca poate tu stii poanta, dar o sa-ti fie interesant sa afli ce piruete mintale am facut eu.

Aveam pofta de un film in aceste zile de sarbatoare. Desi programul TV incerca sa-mi umple punga satisfactiilor, am ales totusi o ora de preview-uri de trailere de pe un site ca sa pot culege ceva nou, ceva ce nu se da azi pe sticla. M-a intrigat denumirea cu 3 litere a filmului. Intr-o juma de ora deja il vizionam. Surpriza serii nu a fost filmul in sine, ci ultimele scene si cuvinte ale eroilor americani care i-au jucat pe niste agenti CIA pensionati: "Moldova sucks!". Inca de 2 ori au zis, au strigat chiar.

Trasnit este filmul, ca si finalul neasteptat. De unde sa stiu ca urmarind o parodie artistica despre CIA, eu, un cetatean al Republicii Moldova stabilit in strainatate, voi vedea la sfarsitul filmului, deja dupa cuvantul traditional THE END, o ilustrata cu inscriptia "Salutari din Moldova! Sa ai o zi frumoasa!" (vezi imaginea cu aceleasi cuvinte in original) si inca pe fundal de bubuituri si explozii. Hopa-hopa, Amerika, Evropa! Primul gand de o secunda a fost ca post-cardul e un "intro" facut in gluma de hakerii generosi din Moldova care au plasat filmul pe internet. A doua secunda a clipei daca pot spune asa a fost gandul stupefiat despre modul cum a ajuns acest generic de final intr-un film cu Bruce Willis, observand ca parca e chiar vestitul actor in cadru, s-a incadrat organic in peisajul asa zis moldovenesc din film si impinge galopant o caruta, strigand "Moldova sucks!". Ei, urmatorul gand haios din categoria "the big brother is watching you", mai ales fiind sub proaspata influenta a subiectului despre serviciile secrete, a fost ca uite bre m-au prins si aici, "papalsia! kotoryi kusalsia!", stiu "ei" ca sunt din Moldova. Al treilea gand, ca dupa o ploita rece de revenire la realitate, a fost ca imaginea face totusi parte din filmul original si asa a vrut producatorul sa incununeze inedit opera. Am mai re-vazut finalul. Cam de inca 2 ori. In traducere actorii ziceau cam asa la sfarsit: "Ti-am zis eu ca ceva rau se va intampla. Moldova e cel mai rau lucru!..." (asa am tradus "Moldova sucks!", rusii au preferat traducerea "Moldova otstoi!"). Aceste cuvinte sunt spuse in alergare, pentru ca din urma eroilor se fugareste o armata numeroasa de soldati.

Vizionand filmul in engleza, ca la final de scena, nici nu am atras atentia la penultimele cuvinte spuse de un agent rus care, dupa conflictul propriu-zis al filmului cu un deznodamant asteptat de happy-end bineinteles, i-a cerut lui Bruce Willis sa-i faca un mic favor si sa-l ajute sa rezolve o tare minora problema din... Moldova. De obicei in filmele americane ai sa auzi despre Irac, Iran, Afganistan, Vietnam, Rusia, URSS, dar de Moldova inca nu auzisem! Asa ca pentru mine acest final a fost cu adevarat o surpriza a surprizelor.

Acum concluzia mea interogativa este fireasca: sa fie oare intamplator acest final sau e unul simbolic? Sa fie oare asta o fishka a producatorului pentru un final who cares, just it is fun! sau poate filmul vrea sa ne arate ca anul trecut pe limba agentilor CIA a stat mai des ca niciodata acest cuvant si pe coridoarele CIA-ului a rasunat intruna numele republicii noastre - MOLDOVA! Oricum ar fi, I strongly recommend you sa vezi aceasta pelicula - "RED"! Macar si pt acest final ce incununeaza opera.

Experiment despre remedierea suferintei tale si a tarii

Generalizez ca exista 2 tipuri de suferinta in viata unui om si in viata unei tari. Prima suferinta e cea fizica: despre om - de la o migrena pana la grave accidente, iar despre un stat - de la pierderea unui teritoriu pana la vreo criza economica. A doua suferinta si de fapt cea mai cumplita este suferinta launtrica. Despre om - de la intamplari din viata nedorite si starea regasirii de sine pana la afectarea sau chiar pierderea unei fiinte dragi din viata. Despre un stat - de la pierderea identitatii pana la lipsa sau desertaciunea valorilor umane ce calauzesc per ansamblu o societate.

Multe s-au schimbat de la antichitate pana la modernizare, insa suferinta psihica, spirituala sau emotionala a ramas aceeasi. De ce? Pentru ca, indiferent daca vorbim de individualitate sau de o colectivitate, suferinta este ca o prapastie, un "gap" cum ar zice englezul, o discrepanta cum as zice eu intre ceea ce pretuim cu adevarat si ceea ce facem.

Ian fa si tu un experiment si vezi personal de la ce suferi si cat de mult suferi si apoi pe aceleasi criterii treci la suferinta tarii si observa cum se descurca statul in care locuiesti si statele din jur cu discrepanta dintre valori si actiuni/activitati intreprinse potrivit acelor valori conducatoare, fie Constitutie, legi, strategii de Guvern si Parlament, manifestele partidelor, etc. Ai inteles da? Cata diferenta este de la scris la facut, de la gandit la intreprins, de la declarat la crezut. Vei observa ca micsorarea sau largirea diametrului unei prapastii intre ceea ce pretuiesti ca om sau stat si ceea ce faci in realitate reprezinta gabaritul suferintei. Daca micsorezi aceasta prapastie, ceea ce gandesti este in concordanta cu ceea ce faci, e ca si cum cosi marginea unei rani ca ea sa se vindece mai repede.

Sa ma pun pe foc, am experimentat in primul rand cu mine si am vazut ca multe se trag din aceea ca nu imi fructific la maximum potentialul meu si ceea ce fac de multe ori nu este in concordanta cu valorile importante din viata mea. Am indraznit apoi sa experimentez si cu Republica Moldova. De unde se trage suferinta acestui drag teritoriu? Anume ca politicienii gandesc una si fac alta, sau se conduc dupa niste valori scrise insa faptele concrete arata altceva. Biserica, la fel, pretuieste una insa la confruntare cu realitatea nu se conduce dupa calauzirea sfintei scripturi, etc, etc. Poti si tu sa experimentezi mai departe si sa atribui aceasta legitate oricarei ramuri sau structuri ale societatii, precum si tie insuti. Am luat ca exemplu si tara in care locuiesc acum. Urmaresc demult miscarea masiva in capilarele acestei societati si constat ca ceea ce gandesc oamenii aici este si ceea ce fac. Inca nu pot sa pun semnul egal bineinteles, insa diametrul prapastiei intre ceea ce pretuieste societatea asta si ceea ce face este mult mai mic.

Perioada in ajun de Pasti si in timpul sfintelor sarbatori este poate cea mai elocventa perioada pentru metoda de observare. Aici oamenii nu alearga la Piata Centrala sa se calce in picioare pentru un kilogram de branza proaspata. Aici oamenii au o piata aranjata si curata in orice perioada a vremii, cu produse mereu proaspete in care chiar daca merg in ajun de Pasti deloc nu se simte ca e ajunul unei sarbatori. Deloc nu se vede aglomeratie in care sa te avanti ca intr-o lupta disperata dorindu-ti in gand mult succes si curaj sa-ti mearga azi la cumparaturi si in care sa-ti strici neaparat dispozitia ca cineva te trimite obligatoriu cu multa insistenta in Petrea Marinescu. Aici oamenii nu sunt religiosi tare, insa in transportul public ai sa vezi anunturi peste anunturi de la diferite lacase sfinte/biserici/ catedrale invitandu-te la slujba de Pasti, indicand ora si programul. Pot continua lista, insa nu imi propun asta acum. Am scris exemplele care mi-au venit la foc automat in gand. Ceea ce vreau este doar ca prin acest amatoresc si fulger experiment, mai ales la Pasti, sa ne punem pe ganduri in privinta prapastiei launtrice intre ceea ce pretuim, ceea ce declaram, si ceea ce intreprindem cu adevarat, fapt care ne intensifica suferinta, ca om si ca stat. Poate pentru asta si exista asa sarbatoare? Poate simbolismul sarbatorii, pe langa incontestabila tratare biblica, este si unul de remediere, drept leac, de a ne ajuta sa micsoram prapastia...

Ma plimb acum prin orasul insorit si vad in jur doar zambete trecande pe langa mine.

Vad panglici colorate pe copaci, vad oua de Pasti agatate si vad iepurasi dragalasi pe care omul i-a creat sa-si faca clipa mai fericita lui si celui din jur, cetateanului si tarii intregi, pentru ca omul face exact ceea ce gandeste, iar tara reprezinta ceea ce gandeste omul.

Aceste imagini sunt de la iarmarocul de Pasti dintr-un oras din Centrul Europei.

Paste Fericit iti doresc Tie, om drag, cu pasi tenaci inainte ca sa-ti micsoreze prapastia intre ceea ce gandesti si ceea ce faci! Paste Fericit, draga tara!

Am luat si eu in serios legea alaturi de cei 15 milioane de oameni

Azi am alergat cu limba scoasa la posta sa fiu un cetatean responsabil si fara datorii fata de statul ce deocamdata are grija de mine. Azi au alergat asa ca mine aproape toti vecinii, prietenii si colegii. Azi am vazut ca toata populatia este nu foarte, dar extrem de responsabila si a luat chiar in serios legea.

Sa nu te tin prea tare in suspans, azi a fost ultima zi a unui proiect mare in care a participat fiecare om - recensamantul general al populatiei. Hai sa-ti povestesc pe scurt cum si de ce s-au mobilizat cei mai mult de 15 milioane de oameni spre binele unei simple statistici.

Despre recensamant s-a vorbit in mass-media cu cap: s-a amintit cand a fost facut ultima data, de ce e nevoie de actualizat, care sunt consecintele unui astfel de proiect si ce instructiuni trebuie urmate.

Timp de o luna populatia a fost acostata cochet, aproape neobservabil, de cate un anunt nepretentios, video-clip foarte scurt aratand oameni pe care ii intalnesti zilnic pe strada spunand ca uite ei asteapta sa fie numarati, precum si emisiuni radio de discutii si iluminare.

Timp de 2 saptamani s-au distribuit formularele de catre comisarii proeictului. Fiecare locuitor a primit in posta o scrisoare in care a fost informat cand si la ce ora va batea la usa comisarul cu pricina. Daca urma sa nu fii acasa, formularul te astepta online sau la oficiul postal de langa casa. Din momentul in care comisarul ti-a lasat formularul, ce a constat in vreo 6 pagini de indeplinit, o instructie explicita cum sa faci formularul si un plic cu timbrul si adresa destinatara deja incluse, urmau inca 2 saptamani la dispozitie pentru gestionarea timpului tau astfel ca sa reusesti in una din orele tale sa te ocupi si de asta. Daca nu era clar, mai exista si linia fierbite pusa la dispozitie. Hai sa socotim impreuna cat a durat procesul: o luna + 2 saptamani + inca doua, deci fix doua luni exemplare. Nimeni nicaieri nu s-a grabit, nu s-a panicat, chiar daca cu trimisul am lasat mai toti pe ultima zi. Statul a avut rabdare, nu si-a dorit sa castige totul doar intr-o zi. A muncit mult inainte acelor doua luni vizibile, in timpul si dupa sa-si adune roadele dorite.

In formular erau fel de fel de intrebari, de la nume, nationalitate, ocupatie pana la cate minute iti ia ca sa ajungi pana la scoala sau servici. Intrebarile gen cate televizoare sau frigidere ai in casa au lipsit. La indeplinirea formularului nu s-au auzit cazuri de neintelegeri. O singura locuitoare din cei mai mult de 15 milioane a protestat, dar oricum a semnat formualrul si l-a trimis.

Biroul de statistica a anuntat ieri, cu o zi inainte de incheiere, ca deja o treime din populatie au preferat sa indeplineasca formularele pe internet. Altii, aproximativ un milion si jumatate, au avut posibilitatea sa le scaneze si sa le trimita mai departe online. Statistica a mai declarat ca deocamdata este foarte multumita de procesul de reintoarcere ale celor mai mult de 15 milioane de formulare distribuite. Toata lumea a indeplinit si a trimis constiincios formularele si asta pentru ca - atentie aici este esenta (!) - amenda de boicotare a recensamantului a fost stabilita, potrivit legii, de 500 euro.

Asadar, implicarea tuturor a fost motivata in primul rand de un scurt articol din lege cu privire la recensamantul populatiei pe care totusi nu stiu de ce toti l-au luat in serios :)

Photo: Comisarul responsabil pentru distribuirea formularelor pe la case, zambetul si badge-ul erau obligatorii.

Morala: Pentru a cere ceva unui cetatean si a-l obliga la ceva, statul trebuie sa-i ofere intai si intai toate conditiile favorabile pentru realizare.

Hei, turma, cand facem curat fara indemnul politicienilor?

Luam vaporul pe Dunare. Sambata. Tocika mai aproape de imbarcare a fost Bratislava. Asa s-a intamplat ca o portiune semnificativa de oras am trecut-o pe jos: de la gara de trenuri pana la port. Cam o luna in urma am facut acelas traseu cu alte scopuri. Diferenta a fost izbitor de vizibila. De data aceasta de la gara de trenuri pana in centrul orasului trona o curatenie ireprosabila. M-a mirat curatenia, intr-un oras de port, pe Dunare, estul Europei, aproape de Balcani, etc. Ce-i drept data trecuta nu m-am mirat sa vad mizerie, mai ales ca e vorba de imprejurimile de la gara de trenuri, ceva normal pentru zonele de gara din mai multe orase. Cine a fost in Bratislava a si observat stalpii plini cu anunturi suprapuse si hartii lipite zdrenturos de susul pana in josul stalpului si asa practic toti stalpii din oras. Primul lucru pe care mi l-a spus nepotelul de 7 ani cand am iesit din tren, aratand cu mana spre stalpii orasului a fost ca lui ii aduce aminte de Chisinau.

De data asta a fost altfel. Stalpii curati. Pe strazi maturat. Un grup de oameni luau sacii albastri aranjati simetric, plini de gunoi, si ii incarcau in masini particulare. Niste copii cu doi adulti vopseau in albastru urnele de gunoi din preajma. Mai multi tineri, parca studenti, erau cu niste vazoane de flori in mana. La prima vedere credeam ca vand ceva. Eram deja pregatita sa le spun ca ma grabesc daca se vor agata ca in marketingul-ui de strada. Surprinsa am fost la apropierea de ei sa constat ca nu au nici o treaba cu trecatorii si zumzaind asteptau ca ceilalti colegi din spatele lor sa termine saditul florilor pe marginea drumului si in vazoanele publice din piatra. Pentru ca asta a fost sambata, mi-am amintit subit de subotnik. Am zis, aaaaaa faceam si noi asa ceva, in timpul URSS, ieseam organizati: scolile, gradinitele, institutiile. Tot manati de Slava KPSS. Apoi mi-am amintit de asa zisele subotnice post-sovietice. Da, maaai greu, dar se mai organizeaza lumea. In mare parte continuam sa fim mobilizati de catre liderii politici, de partidele care vor sa castige credite electorale, sa-si ridice si mentina imaginea, de organizatii non-guvernamentale in spatele carora reflecteaza cate o caracatita. Mi-am zis constantand ca totul se face la noi ca la targ. Eu fac asta, in schimb voi primi aceea. Cu o tristete ascunsa si cu o convingere soldateasca mi-am zis ca aici e probabil ca si la noi, si peste tot e la fel.

Manata in ultima instanta de un instinct al curiozitatii, m-am apropiat de un grup mai maricel si am intrebat direct ce fel de actiune este asta si cine sta in spatele ei, ce formatiune politica, ce fractiune guvernamentala, ce lider, etc. Recunosc ca oamenii s-au uitat foarte suspect la mine. Reactiile au fost tare diferite: unul a ras simpatic, altul a dat din cap a intelegere si cu un suspin in privire a vrut parca sa spuna ca nu se mira de intrebare ca si la ei a fost asa ceva, celalalt mai tinerel nedumerit, probabil a vrut sa catalogheze intrebarea la capitolul penibilitate. Cel mai instarit, foarte "delavoi" lucrand mai departe mi-a spus cu multa amabilitate ca de fapt nu sta nimeni in spate. Mi-a spus ca e o actiune voluntara si absolut civica. Oamenii si-au scris prin internet, email, facebook si au vorbit de la bloc la bloc ca vor sa aiba un oras mai curat. Nici un politician, primar, sef, cantaret, formator de opinie nu a iesit cu vreun discurs, apel sau indemn, pentru ca in primul rand actiunea le apartine oamenilor simpli. Oamenii, ei insisi, constientizeaza ca nu un anume partid sau lider, vedeta sau ONG ii dirijeaza ca pe o turma sa faca ceva. Ei singuri, asumandu-si pasii cu cap pentru binele casei comune in care locuiesc, ii pot dirija pe politicieni ca pe o turma pentru ca acestia din urma sa dea din copite acolo unde e nevoie pentru cetateanul simplu. Mai recunosc ca dupa discutia cu ei am ramas si mai trista amintindu-mi de actiunile de ultima vreme din Chisinau si de aceasta falsa Hai, Moldova! care va fi valabila doar pentru cateva zile, poate luni si nu pentru o durabilitate continua. I-am rugat pe acesti oameni simpli sa-mi pozeze. Mi-au zis: "scuzati, noi nu avem timp, noi muncim pentru oras, prindeti-ne asa cum puteti". M-am multumit cu un blit spontan si am ramas cu multa admiratie fata de acesti locuitori bravi ai Bratislavei.

PS: Un oras curat este de o mie de ori mai frumos si nici fisurile drumurilor, nici saracia si "bezvkusita" nu se vad asa de tare. Imaginea este de la fata locului (o atasez mai tarziu cand gasesc cablu de la telefon) - done! si mai atasez una pentru dubla confirmare!

PPS: Nu erau echipati special, nu au avut timp sa dea interviuri si nu au pozat. Nu era pakazuha! Atat timp cat vom astepta altii sa ne spuna sa iesim la curatenie vom fi toti o turma!

Cum Vaclav Klaus fura un pix din Chile, arata Televiziunea de Stat din Cehia

Prezentatoarea spune ca in calatoria oficiala prin America de Sud, presedintele Cehiei Klaus a trecut si prin Chile unde printre altele i-a placut foarte tare un pix. Vezi video mai jos cum presedintele Cehiei actioneaza ca un copilas caruia i-a placut o jucarie si nestingherit o pune in buzunar, crezand ca nu-l observa nimeni :)

Este un pix protocolar si bineinteles ca i-a apartinut in ultima instanta, dar vezi bine si tu cum Televiziunea de Stat face haz si nu-i linge curul, chiar daca e vorba de un presedinte de tara. Or, televiziunea, de stat sau privata, este cu adevarat in serviciul publicului, si nu in serviciul presedintelui.

Indiferent de ce functie au oamenii in aparatul de stat, mass media de aici este cu ochiul mereu critic pe politicieni, iar acestia din urma la randul lor vin mereu cu darea de seama in fata cetateanului si stau la televiziuni ca la covor in fata celui mai tiran sef - cetateanul. Aceasta concluzie am indraznit s-o fac in urma observarilor mele zilnice timp de 5 ani ale comportamentului mass-media din mai multe tari din Vest.

Azi fara politica, in schimb cu o reteta mmmmmmmmmm sa le fie ciuda la politicieni

Poate e un fel de boikot. Poate chiar mi-i in cot de ce se va vorbi azi la tv, radio, presa. Presedinti, premieri, primari, ministri, sefi, consultanti, analisti, fosti sau actuali - nu ma intereseaza. Azi, 7 aprilie, sunteti 0. Asa cum am hotarat ca macar azi sa nu-i aud si sa nu-i vad, vreau sa-ti dezvalui "o istorie de succes" (imbinare de cuvinte tare generoasa acum din gura multora adresata Republicii Moldova) a unei bucate populare in Republica Ceha. E mmmmmmmm si se pregateste simplu. Imi place ca am decis cu ce ma voi ocupa azi. Gatesc aceasta mancarica buna, nu o servesc pentru ca e buna abia peste o saptamana, mananc ce gasesc in frigider, deschid un vin bun in pomenirea celor morti si spre seara ies la o bere cu oameni carora le dedic prea putin timp.

"Nakladani Hermelin" sau cum as traduce eu "Cascavalul Murat/Maturat" sau poate e mai bine "branza speciala marinata" se pregateste dupa mai multe retete. Una este insa traditionala. Important sa merg acum la supermarket pentru asa zisa branza cu mucegai. Daca esti in Europa, SUA, Canada ia un "hermelin" produs local. Pentru RM, il gasesti in forma de roata in cutie sub denumirea de Camenbert sau chiar Brie, fara extra gusturi sau condimente. Deci oricare ar fi denumirea e musai sa fie din categoria branzeturilor clasice, necondimentate cu mucegai :) Simbolica alegere pentru ziua de azi!

Ingredientele necesare la prima mana:

- branza cu mucegai, atatea roti cate persoane doresti sa serveasca
- maximum 2 cepe mari (mai bine rosii)
- 2 catei de usturoi
- la ochi ardei rosu sau asa zisa paprika pe care o gasesti in borcanase sau cutii in supermarket, poate fi sub denumirea de feferoni (daca nu ai, poti folosi ardei rosu gras)
- si/sau ardei verde murat, zis si ardei peperoni
- piper negru, de obicei in boabe intregi
- frunze de dafin
- cca un pahar de ulei vegetal la o roata de branza
- 1 borcan (mare sau mic), poate fi si un pahar in care se va pune roata sau rotile daca sunt mai multe, in asa mod ca sa incapa total scufundat in ulei.

Iata procesul de pregatire:

- Se curata ceapa si se taie in inele
- Se taie o jumatate de usturoi in felii
- Se taie branza orizontal in 2 "reprize"
- Se presara in interiorul celor doua jumatati ardei rosu (se pot pune fel de fel de condimente ce mai ai prin bucatarie, nu doar legumele enumarate mai sus)
- Se pune apoi pe fiecare jumatate din exterior unele inele de ceapa, unele felii de usturoi, si, in functie de gustul tau, il mai netezesti cu cateva boabe de piper
- Aduna la loc cele doua bucati taiate si le perforezi cu 3 scobitori de dinti ca sa le fixezi bine una de alta
- dupa aia (daca sunt mai multe roti, repeti procesul la fiecare cu multa rabdare si grija) pui rotile de branza intr-un pahar sau borcanas, ajustandu-le uniform in straturi.
- In timp ce ajustezi branza in pahar/borcan, adaugi peste fiecare inelele de usturoi ramase, ceapa, frunze de dafin, boabe de piper, ardei iute verde, si tii mortis sa acoperi treptat borcanul cu ulei, putin cate putin, sa se umple.

Atentie: Rezultatul nu ar trebui sa aiba numai un gust bun, dar si un aspect decorativ pe masura, asa cum vezi si pe fotografie. O sa incerc spre sfarsit sa gasesc si un link.

Spre sfarsit, dupa ce branza e imbracata bine cu tot ce ai mai bun din legumele prezentate mai sus si condimentele din bucatarie, poti sa adaugi si un miez de nuca de-asupra, iar un ultim pas e sa adaugi ulei pana la refuz in vasul de sticla. Apoi inchide-l. Bine inchide-l.

Acum incepe procesul de maturizare, cum imi place mie sa-l numesc. Se lasa borcanasul in frigider timp de o saptamana. Daca e gata sau nu se cunoaste dupa ceapa - ar trebuie sa fie moale. De regula, daca iti place mai "copt" cascavalul/branza murata poate sta si 14 zile in frigider. Am intalnit oameni care tin bunatatea asta si 3 saptamani pana o consuma. Zic ca e mai coapta.

Ei si acum procesul de servire:

"Nakladni Hermelin" este de obicei servit cu paine, cel mai bine paine neagra, cu legume murate si... bere desigur!

Ce e important sa stii ca uleiul din sticla poate fi folosit inca o data dupa ce termini branza. Uleiul va transmite mai departe proaspatului nou venit zeama savuroasa si gustul picant.

Dupa cum am promis, iata si un link la o poza si la o poezie dedicata acestei bucate atat de populare in spatiul morav si ceh: http://www.nakladanyhermelin.cz

A da sa nu uit, ia-ti astazi neaparat doza de izium, bun pentru sanatate! Da plastilina, da plastilina, mai e si maine o zi!

PS: daca inca nu stii ce parere am eu despre 7 aprilie, vezi meditatia zilei din 31 martie si o sa-ti fie clar.

Un 7 aprilie ce frige cu multi Pacala care rad

Vine luna ce frige. Frige latent mintea si sufletul. Frige nepermis si bagaret. Frige nu iulie sau august, da frige anume luna asta. Pana mai daunazi era o luna care glumeste, face satira si pacaleste (frumos, nu cu intentii rele). O luna de primavara ordinara. O luna in care ne aduceam aminte involuntar, generatiile nascute in URSS, ca nasterile lui Lenin si Hitler sunt la cateva zile distanta. Cand eram copil ma tot speria luna asta pentru ca undeva pe la mijlocul ei bantuiau prin Chisinau zvonuri oculte ca a re-nascut Hitler si o sa vina sa ne dea la bot sau ca urmasii lui Lenin fac inspectie prin casele oamenilor si pedepsesc lumea luminoasa care are icoane in case si se roaga lui Dumnezeu. Apropos de Dumnezeu, tot undeva prin aceasta luna care frige ne aducem, ca dupa o hibernare, aminte sa tinem post ca e bine pentru sanatate, sa mergem pe la biserica ca ne vede lumea (e o traditie deja pentru politicieni prezenta lor publica la slujba sf. Pasti), sa mai facem din cand in cand o pomana ca daca dai ai, sau daca o mai faci si public poftim reclama ieftina. Deci, scriind asa constat si eu ca e foarte bogata de la cap la coada aceasta luna care frige. Numai ca bogatia evenimentelor e foarte contrasta. Numarul norocos "7" in luna care frige tine norocul in bratele doar celora care au mai adaugat obraznic inca o pagina absolut goala in istoria RM. Si este pagina, si nu-i. E de vorbit despre asta, dar ce sa vorbim. E o pagina absolut goala. Norocosii! Au scapat si de data asta!

Cate pagini goale avem in istoria RM? Incearca si tu un experiment. Daca ai in jurul tau copii care deja inteleg istoria, fiica, fecior, nepotei, frati mai mari de 13 ani, povesteste-le in limbajul educativ lantul evenimentelor-cheie din 1989 incoace ce s-a produs in RM, gen sistarea de gaz in Chisinau, razboiul din Transnistria, caderea guvernului Sturza, schimbarea republicii din prezidentiala in parlamentara, alianta Rosca-Voronin, incendierea Parlamentului, etc. Iti spun ce va iesi din asta: relatare reportericeasca si nu expunerea unei istorii cu cauze si premise. De ce? Anume asta, ai ghicit, prea multe pagini goale, pagini misterioase, despre care nu stim oficial nimic, doar interpretam, doar presupunem, doar speculam, doar facem populisme si emotionalisme firesti, dar absolut firesti. Imaginati-va fiecare parinte (cetatean al RM fie el ucrainean, rus, bulgar, gagauz, roman, tigan, evreu) ii spune copilului varianta lui a paginii goale! Asta fara un fundament oficial si academic recunoscut. Nu-l avem. Noi avem ba o istorie, ba alta, in dependenta de cine vine la putere. Stim cu totii intre noi vorbind, soptind, comentand cine cu cine s-a batut in razboiul din Transnistria, iar la scoala ce se invata, se spune oare pe sleau ca s-au batut 2 state, Rusia cu Republica Moldova, se invata scurt si clar despre cauze si premize? Daca rezultatul experimentului tau e diferit, te rog sa nu taci, scrie mai jos. Trebuie sa adaug neaparat aici ca am fost anul trecut prezenta la cateva lectii de istorie in clasele a 7-a in Germania si m-am convins ca ei nu au pagini goale.

Vrem sa avem o noua generatie mandra si plina de sine, vrem sa se identifice cu demnele valori ale istoriei si sa-si asume istoria cu binele si relele din ea, vrem sa mearga justificati inainte si sa ramana fideli acestui stat. Pai vrem imposibilul, pentru ca pagini goale nu se lasa ca mostenire, alaturi de datorii si credite. Cum sa avem o noua generatie verticala daca avem atatea istorii contemporane interpretate si nici o pozitie oficiala consecventa, matura si asumata? Ca de, zice Ghimpu ca armata rusa e ocupanta, ii sar toti in cap. Parca nu sunt documente istorice atestate si fapte confirmate. Ca de, se duce Voronin sa depuna flori la Lenin, ii sar toti in cap. Parca am astepta de la un slujitor cu mai bine de 40 de ani experienta in ideologia spalarii de creier sa se duca la monumentul lui George Washington. Zicala pestele de la cap se impute e foarte potrivita in cazul luarii de atitudine pana acum a oricarei forte politice venite la guvernare, fie democrata sau autoritara in RM. Pagina se umple fortat chiar daca nu iti place ceea ce scrii, scrii pentru ca generatia care vine merita sa tine piept oricarui adevar. Pagina nu o pot umple eu, nici tu, nici altii, doar ei, capitanii Titanicului moldovenesc, ei stiu unde-s barcile de rezerva, ei stiu capacitatea mororului, ei stiu temperatura oceanului si asa mai deaprte. Ei stiu si tac vorbind. Noi toti vorbim si strigam tacand.

Cu precadere, luna care frige va da prilej inca o data zecilor de "mari lideri politici" (tare se mai reproduce bine rasa asta in RM) sa deplanga situatia, sa se arate empatici fata de ceea ce a fost si sa fie cu cerinte declarative fata de ceea ce asteapta toti, dar pagina oricum va fi goala, sifonata si albicios-murdara, cu pete aparent accidentale. Ma frige pe mine aceasta stare periculoasa, acest foc ascuns si vesnic arzand in aragazul istoriei. S-au ratacit printre noi prea multi Pacala astazi care aprind chibritul acolo unde vor mai tare sa ne friga si rad cu pofta, mai in toate lunile, nu doar in luna asta care frige...

Fiecare in parte desCURcaret, iar tara intreaga saraca (diagnoza societatii dupa copii)

Imi propun sa scriu scurt, doar 3 paragrafe. Stiu ca te grabesti, stiu ca ai milioane de alte pagini web curioase sau utile si de ce ma rog ai sta mai mult de un minut pe aceasta pagina. Desigur ca as dori sa fie invers si poate as insira o lista de argumente acum ca sa ramai la "strelka" asta un pic mai mult, dar pentru ca nu suntem la un randevu (scriu asa cum se pronunta) nici nu incerc sa te conving sa stai mai mult, pur si simplu iti stimez alegere si de la aceasta introducere trec imediat la subiect. Hai ca tine numai un pic...

Am scris in articolul din septembrie, printre altele, despre niste raspunsuri primite de la copii incepand cu varsta de 12 ani in sus la intrebarea "ce vrei sa devii in viata, ce meserie iti doresti sa faci?". Ah, da, sa specific - am intrebat copiii din Franta si Cehia. Un fel de sondaj personal, in jur de 30 de baieti si fete. Raspunsurile pe care le primeam erau total diferite de ceea ce ne doream noi, copii din Chisinau, de la un prestigios liceu, sa devenim in viata sau ceea ce spun acum copiii. Chiar va rog testati(!) In comparatie cu noi care spuneam ca vrem sa devenim parlamentari, brokeri, manageri, directori de banca, proprietari, presedinti, avocati, fotomodele, etc, noua generatie din UE (desigur nu generalizez) opteaza pentru - atentie (!): politist, pompier, sofer de tramvai, mecanic, zidar, operator, programator, spalatoreasa, invatatoare de muzica, sora medicala, stewardesa, postarita, botanist, arheolog, antropolog, constructor de avioane, etc. Aparent parca tabloul acesta nu zice nimic, ma rog, fiecare cu aptitudinea lui si cu alegerea lui in viata. Pe mine insa m-a pus rau pe ganduri. Cum se face asa ca societatea noastra din clasa intai, poate chiar de la gradinita educa in noi valoarea titlului, a functiei: uite am sa fiu director, vreau deodata sa fiu stapan pe toti ca lumea sa se linguseasca la mine, sa aiba nevoie de mine, ca lumea sa ma respecte, sa-mi aduca cadouri si flori la zile de nastere,etc, etc, si nu valoarea mestesugaritului, a profesionalismului intr-un domeniu, mai ales cel social unde omul primeste doar rasplata spirituala si gratitudinea autentica din jur. Copiii participanti la sondajul meu au note foarte bune si sunt exemplari. Aspiratiile lor sunt insa nu atat de exemplare dupa standardul judecatii din RM. Dorintele lor sunt sincere, nobile si deloc mercantile. Si important ca ei pot sa le realizeze fara sa se gandeasca la un viitor negru. Societatea le permite asta. La ai lor 12-15 ani, pot doar sa zic ferm, au un sistem de valori de invidiat care poate si sta la baza unei societati sanatoase si asta si face o tara mai competenta si mai atenta fata de cetatenii ei.

Acest tablou e doar unul dintr-o suta care se poate lua aparte si analizat secvential asa cum analizeaza vizitatorii El Prado fiecare tablou aparte dintr-un etaj ce este dedicat unei tematici mai largi. Asta nu inseamna ca peste tot e asa sau fiecare va raspunde in felul asta, bineinteles ca dupa un 17 ani incolo mai apar si crapaturile personalitatii, si repsectiv ale societatii. Nu pot sa afirm ca aici copii sunt mai destepti decat la noi, in nici un caz. Noi avem niste copiii exceptionali, ce nu avem noi e poligonul sanatos de edificare a individualitatii si a fortificarii capacitatii umaniste pe care genetic cu totii o purtam in noi. Era chiar un banc la tema: cum se intampla ca in Vest, in Austria bunaoara, fiecare om in parte parca nu straluceste, dar uite ca tara straluceste si e bogata, iar la noi fiecare om in parte e asa de destept si descurcaret, insa Republica Moldova nu se descurca si e saraca.

Vizitele oficiale trec, pietrele tarii raman

De cate ori am meditat, am analizat si am insistat la un follow-up dupa o anumita vizita oficiala sau eveniment, mai ales din asta cum ziceau toti "istoric"? Mda, dar nu de foarte multe ori, ati zice, am fost vizitati de inaltii oaspeti din lume astfel ca sa ne punem pe ganduri. Poate. Dar poate nu. Tocmai din cazua ca asta se intampla asa de rar e si cazul sa ne punem serios pe ganduri.

Doar nu putem sa nu observam fosneala excesiva pe care o facem inaintea vizitei unei inalte oficialitati si fosneala pe care mai nu o facem deloc dupa implinirea evenimentului. De altfel, guvernele intelepte fosnesc mai mult dupa vizita pentru a urmari profund consecintele. La noi totul se uita, s-au mai degraba totul trece ca apa, fara sa se mai faca o analiza de lesson learnt sau sa se mentina relatia consecvent cu aduceri aminte si sincera curtoazie. Asa cum a trecut si vizita lui James Baker, Secretarul de Stat al SUA in 1992 si cea a lui Donald Rumsfeld, Secretar al Apararii al SUA in 2004, asa a trecut si asta din 2011. Totusi, sper ca cel putin despre trecerea lui Biden se va mai vorbi la noi, liderii, guvernantii vor mai vocifera, nu doar atunci cand peste ani va mai trece cineva important prin Republica Moldova, iar lumea isi va aminti dulce-amar de fosneala excesiva ce nu a meritat efortul.

Dragul Biden a trecut ca apa, iar pietrele locale au ramas. Unele mai cu multe saruri pe ele. Asa cum s-a mai constatat, au fost cheltuieli enorme, scuipat fiziologic in sufletul oamenilor de dragul "pakazuhai", dar in schimb chisinauienii au avut parte de curatenie generala pe unele portiuni ale orasului. Cata constiinta civica au avut marii demnitari ai statului. Cata unire si pregatiri masive. Si acum intrebarea fundamentala - de ce nu asa si cu alte ocazii? Ocazii ordinare, cotidiene, ce tin de cetatenii acestui stat, care sufera mereu si in republica si in afara republicii pentru simplu fapt ca detin pasaportul acestui stat. De ce nu astfel de sacrificii masive si pregatiri pentru evenimente legate de ordinea simpla de zi a guvernantului si a politicianului fata de cetateanul care l-a desemnat indirect in functie. Iata Obama, presedintele SUA, a fost la Praga in 2009, deci nu un secretar de stat sau vice-presedinte, ci chiar presedintele marii puteri si Praga a avut fata unui oras obisnuit asa cum este vazut zilnic de milioane de locuitori, fara make-up sau dare la dos a mizeriei. Orasul a fost vazut asa cum este zi de zi. Alt exemplu. Presedintele rus Dimitry Medvedev in 2010 la Paris a trecut desigur observabil strazile metropolei, insa tarabele cu inghetata si crêpe-uri au ramas locului pentru a deservi linistit turistii, cersetorii si-au continuat rutina ca in orice zi, locuitorii au mers intr-un ritm grabit si aproape indiferent in drumul lor, fara tam-ta-ra-ram ca uite draga doamne cine e la noi in vizita. clar ca mi-ati reprosa ca nu se compara. si atunci eu am raspunsul pregatit - se compara! oricine cine ar veni la noi, intai sa ne aratam stima si dragostea fata de noi insine si mai apoi ne va stima si ne va iubi si altul, in cazul RM ne va trata la egal si alt stat. Cu siguranta daca ne vom trata anume asa cum se trateaza pe ei cehii, francezii, lituanienii, pai avem sanse sa fim vazuti si ascultati si nu invers cum facem acum - vedem, privim si ascultam doar pe altii!

Acum la final vreau sa mai adaug o idee: ati stiu ca Biden si sotia sa, de fapt toata familia, promoveaza activ si public un mod de viata fara alcool? Biden s-a declarat de mai multe ori oficial abstinent, asa zis teetotaler, persoana care practica teetotalismul - curent ce promoveaza abstinenta totala fata de bauturile alcoolice. Sunt convinsa ca specialistii in protocol au tinut cont ca Filat sa nu-i ofere cumva inaltului oaspete un paharel delicos de vin moldovenesc, dar vizita publica la Cricova m-a lasat fara replica. Sa fie doar asta locul de mandrie al Republicii Moldova cu orice pret si indiferent de circumstante?

trivial despre viata, chiar daca s-a scris mult

dimineata, seara... dimineata, seara... dimineata, seara... ca intre parantezele de dimineata si seara domina viata noastra plina sau desarta de (ne)sensuri. acum e dimineata, acum iata e si seara, paranteze ce vor sa fie cat mai aproape una de alta, tuguiate si perfecte strivesc dinamic viata din ambele parti. viata e doar un cuvant scurt intre paranteze - (viata) si gata nu mai stiu cand se pune punct la viata de aceea n-o sa-l pun nici eu dupa cuvantul gata de mai sus. Viata intre paranteze are farmecul ei pentru ca fiecare zi chiar daca incerci s-o dai prin indigo e totusi altfel. norii se aranjeaza altfel dupa vantul adus astazi de altfel de ciclon, soarele se joaca des de-a ascunselea, pana si cafeaua de dimineata are mai putina spuma decat ieri. Lista poate continua. gasiti si voi diferentele intre zilele, bunaoara, de marti obisnuite traite hai sa zicem in ultimul an. e diferita martea asta de martea trecuta si mai-trecuta, dar de cea de 4 saptamani in urma. Mai stiti? Dar ce sa zicem de 20 sau 50 de ani la rand de analiza a martilor, daca de exemplu nu ai avut parte de mari schimbari de trai sau serviciu in viata, ori daca ai avut parte de grand miscari, rezultatul se va reduce va asigur nu la cum au fost martile sau vinerile din viata mea.

ideea cumplita de fapt e ca viata intre paranteze, dimineata-seara, dimineata-seara, paranteze monolite, fara sanse de strecurare, devine impotenta, chiar daca ambitioasa, ramane oricum impotent de ambitioasa. sau ambitioasa pana la impotenta. n-are sens! la asta te-ai gandit acum. ba da, are sens! vrem multe obtinem putin. vrem putin obtinem si mai putin. nu vrem nimic, e un fel de a ne multumi cu putinul pe care il avem si daca starea asta o raportam la realizarile celor din jur pai se egaleaza tot cu impotenta de care vorbeam. iata cum ambitioasa noastra viata intre parantezele de dimineata-seara, dimineata-seara se ramoleste treptat in impotenta de a sari peste caligrafia parantezilor.

Pentru ca sa nu ne accentuam pe o realitate atat de banala, suntem in cautare de proiecte, ah ce cuvant la moda "proiecte". pana si un prozaic imprumut de bani a deveni proiect. parantezele ne asupresc oricum. ziua e diferita, cu tot cu nopatea ei. "viata" e un cuvant doar. il rostim doar noi pentru noi insine. traind. intre paranteze.