Emigrantul inca nu stie sa primeasca critica chiar daca declara ca stie

Nu inteleg de ce toti ar trebui sa fie de acord cu majoritatea? Daca macar unul zice ca vede violet si declara asta in fata zecilor ce zic ca vad rosu la fel sau in linie cu formatorul de opinie sau autorul, toti ii sar in cap? Nu e mai placut totusi sa te bucuri ca unul gandeste in sfarsit diferit? Esti de acord, nu esti de acord - asculta-l si da-i voie sa se exprime ca doar de asta esti autoare si cica vocea omului sau gresesec eu ceva? Stiu ce te incurca. 2 pitici pe cap - mandria si fudulia. Asta inca neamul nostru nu o poate depasi cu una cu doua. Cum draga, despre mine sa zica asa, cine el, da cine-i el, cine aia, prapadita aceea? Nu am invatat inca sa iesim in fata fara machiaj asa cum suntem: natural, naiv si neberberit. Trebuie sa fiu mai sus ca lumea si sa ma prefac, si sa ma justific, si sa dau despre mine informatii cool ca sa stie toata lumea ca eu nu sunt o simpla nuca - eu sunt o aluna!

Oamenii ce au stat cel putin 10 ani afara sunt totusi altfel - de nevoie ajung altfel: simpli, auto-critici, deschisi. Chiar daca declara ca sunt cu bratele deschise la orice feedback indraznesc sa intuiesc ca ar avea inca mult de muncit la eu-l interior pana a vedea cele declarate fapte. Si cel mai negru-gri poate fi ca omul intr-adevar vrea un feedback din care sa invete ceva, insa societatea inca nu il poate oferi pentru ca nu educa si cultiva metoda de a oferi feedback si de a nu i se sari nimanui in cap. Poate de asta e si mai usor sa te realizezi acasa si nu afara: oamenìi cu bani si/sau din sistem razbesc, iar ceilalti dau oieste in cor din cap a "da" si "ah, si meee", si "behee".

Facaturile astea de autoare, chipurile, formatori de literatura contemporana, au lins curul cat au lins si acum facaturile carui I-au lins curul, asa-zisii genii, autodeclaratii din jurmalism si literatura, tot ei pe ei se lauda, in sucul lor, dar daca cumva ceva cineva i-a suparat apar ca artileria grea de dupa click si comentarii si hai da-i cu mitraliera in toti care gandesc altfel. Asa avem ce avem. Avem turme. Avem toti ca unul, mai cool, mai prefacatori, mai falsi, dar nu cumva mai cool decat pizdosii de noi, liderii, cei care primii am fost si am contropit microfonul si ne-am dat meri cu sageti de cristal. Pute. Da pute tare deja. Tot ei pe ei si cu ei peste ei se fut in cur. Dar e plicticos singuri sa-si cante ode, hai sa mai extindem cercul si sa decidem cine e demn de futulaiul curului nostru. Spectatori doar trebuie la actul  sado-narcisiac. Nu simpli spectatori, lingai adevarti! din scoli, nasi si frati! Maestru! Vai Maiestre! Iata si audienta: ah! vai! extraordinar! numai tu! meeee si beeeheee!

Daca vrei impact pe adevaratelea si nu un joc de-a suprafata in care sa ogoiesti marea ta mandrie-fudulie, marele eu (desi vad ca vrei doar bani, normal) da-i omului sa se exprime si sa-ti spuna ce gandeste, chiar daca tonul nu e pe gustul tau. Or, ai optat sa fii o aparenta publica. Ai uitat? Altfel, pari ridicola..

Cercul patrat ( in foto: totul este facut din paharele de bere Starobrno)

Cum sa iasa ceva rotund din obiecte patrate? Cum sa iasa ceva altceva daca bagi cu totul ceva de altceva? In arta si geometrie totul e posibil. Si in politica maa totul e posibil. Si in Rusia mai totul e posibil. Eu reflectez insa la un destin biet de om care moare intr-o zi si gata. Negru. Ecran stins. Nu-i. Cat de rotunda i-a fost viata cu fel de fel de colturi coltoase si destabilizari petrecute stabil pe axa trairilor. Cati dintre oameni merg inainte ferm sau chiar cei cu anxietate spre moarte si neant, traind calitativ eu-ul rotund sau materialul patrat "da ce va zice lumea"? Cate citate, indemnuri, intelepciuni si iluzia ca noi suntem un cineva a careia opinie conteaza sau a careia ureche aude omul pe care tot noi il glorificam sau il ignoram. Ah si oh pe moment. Ah si oh nu traiesc prezentul. Ah-ul si oh-ul sunt doar tactici de a te pune bine cu lumea glorioasa pe moment, care iti pare tie glorioasa bineinteles, cu speranta ca te vei anina de coada gloriei lor si vei sari peste... inainte. In istorie raman oamenii cu povesti. Oamenii care au bagat mult eu in tot ce au facut si in toti cu care au interactionat. Oamenii care au povesti de spus, multe, calitative, dar nu au bagat eu-ul lor in sufletul altora raman pur si simplu niste... taceri. Istorii de oameni sau oameni de istorie. Toti vrem sa lasam ceva in urma noastra. Eu zic sa lasam memorii frumoase despre noi in oameni. Chiar daca toate vor fi intr-un final muribunde. In acelas cerc patrat si neaparat patat de cercuri.

Klaus, cel mai roman neamt, versus Pontik, cea mai buna poanta romaneasca

De cand a aparut Ponta pe scena politica din tara, in familia mea a aparut un nou mod de a ne exprima nemultumirea unul fata de altul atunci cand ne pare ca cineva greseste sau ne greseste, un fel de sinonim cu "nesimtitule" sau "hai, lenesule", ne tachinam cam asa: ce esti Ponta sau ce ? ori hai ma nu fi Ponta! sau - esti un Ponta! (Asta deja cand e rau de tot). Si uite asa ne straduim sa fim cat mai buni si corecti sa nu cumva ne jignim in felul asta caci a devenit cea mai mare insulta si rusine daca o incasam.
Klaus. Exact e tipajul sotului meu - tace, face, intuieste in baza analizelor cognitive ce va fi si ii inspira pe altii sa ajunga mai sus ca el, mai utili ca el, mai buni ca el, mai realizati ca el. Neconditionat. Asa ii este misiunea, zic eu. Nu vrea mai mult pentru ca se multumeste cu ceea ce are, insa vrea mai mult pentru cei din jur, dragilor. Romania ii este tare draga lui Klaus (scuze ca vorbesc cu numele mic pentru ca imi place mult cum suna si se scrie mai repede). Deci, Klaus va avea grija de acea pe care o considera draga lui - Romania. Grija lui va fi grija fata de cineva cu care ai o relatie de lunga durata. As mai compara aici poate si un exemplu cu doi proprietari de case: unul - un proprietar de o casa care e ingrijita superficial, unde se face o reparatie pseudo-europeana pentru a o vinde de doua ori mai scump pe piata comerciala a imobilelor; altul - un proprietar de casa unde face reparatie capitala pentru el, calitativ, bine facut si nu are de gand sa-si vanda locul, va trai aici deci totul trebuie sa fie calitativ. Ghiciti care e Klaus si care e Pontik?
Si ultima idee - sensul comun, legea si faptele. Daca le suprapunem pe toate 3 si da un numitor comun atunci putem vorbi de o rezolutie si un management efectiv in toate situatiile. Klaus a punctat corect la inceputul si la urma primei dezbateri tv - in orice activitate de aceasta anvergura este un sistem si o procedura: formatul dezbaterii nu a fost transparent si nu i s-a comunicat, or toti au dreptul egal la informare, iar finalul dezbaterii nu poate fi decat cu un punct bold fara a-l mai retine in platou sau altul pe unul din candidati sa dea raspunsuri la intrebari. Klaus a punctat procedural corect! Daca are de gand sa fie corect in toate cum l-am vazut si auzit pai Romania are sanse mari sa fie inima Europei. Va spun eu un simplu cetatean care sunt in inima Europei si imi merge bine atat cat procedural corect am o relatie cu tara aceasta si tara aceasta are o relatie procedural corecta cu mine.
Un PS neimportant de important: In 2012 la presedentia Cehiei s-au batut un nobil neamt si un bolsevic ceh. Situatie cam similara. Multimea a preferat populismul cehului ca acum sa regrete, sa rada de propria alegere si sa planga de consecinte... Natiune scumpa, haideti sa invatam din greselile altora ca doar asa se spune ca vom progresa mai repede. Vad ca din greselile noastre tot invatam, invatam si invatam... si ce folos?

Interventie chirurgicala la un spital de stat si la unul privat fara sa dam un ban

Noiembrie a insemnat pentru familia mea 2 interventii chirurgicale. Doua recomandari de catre specialisti dezinteresati sa aiba ceva din asta. Specialisti care doar isi propun sa isi faca meseria de doctor in ajutorul omului care sufera sau ar putea suferi mai grav intr-o buna zi, iar prin interventia lor de sfatuitor si meserias-ingeras aratand evidente benefice le-ar facilita viata oamenilor din jur si ar elimina suferinta lor. Spitalele au la dispozitie suportul omului simplu, de aceea omul aici este foarte respectat. Institutiile medicale au experienta, resurse si capacitate de a cerceta, progresa in domeniu si ajuta pe bune de aceea omul respecta sistemul. Totul in jur pentru om, inclusiv in medicina: organizat, explicat, documentat tot electronic, centralizat cu transmitere de date de la spital la clinica si medic de familie. Doi oameni s-au dat cam usor intr-o tara straina pe mana bisturiului. Planificat. Fara griji. Un pic emotii. Totusi cu incredere admirand sistemul acestei tari. Apropos, tara limba careia a fost asimilata aici de la zero si inca nu putem declara ca parintii o vorbesc bine. Cu toate acestea sistemul nu ne-a exclus, ba ne-a inclus si ne trateaza ca de-ai lor chiar daca pe alocuri vocabularul nostru este ca unul de copil. Doua spitale diferite: unul de stat, altul privat. Nu am platit nimic, inafara de parcare. 3 zile de spitalizare intr-un caz si 4 zile in alt caz. In ambele cazuri - nici un ban platit nimanui inafara sau inauntru, dinainte sau dupa. Nimic. Totul doar pentru ca suntem platitori ca toti cetatenii acestei tari a pachetului obligatoriu de impozite sociale. La negru, la plic asa ceva nu exista sau mai bine zis nu am auzit. Am ajuns sa fiu o mare apreciatoare a acestei politici de impartire a profitului cu statul pentru ca pe pielea mea simt ce dau din salariu vad vizibil ca mi se intoarce: drumuri bune, trasport public la ora fara intraziere, sistem medical util si uman, consultatii civice, etc. Dar sa revenim la spitalele unde doi straini s-au dat pe mana medicilor. Ambele spitale (in imagine) sunt impecabil de organizate, social, tehnic si gospodareste dotate si totul pentru oameni simpli, toti la un loc fie fermierul din Mikulov sau presedintele din Malostranska. Un tratament egal fara divizare dupa gen, sex, banarit si nepotism, natie, limba, simpatie fizica si ochi cocheti. In ambele cazuri pacientii au avut parte de mancare si grija as zice chiar ca la hotel, iar cel mai important de o curatenie si structura organizationala interna de nereprosat.

Pista rotunda din imagine de pe bloc ce se vede de la jumatatea cladirii este locul pentru elecopterele spitalului republican de urgenta care aduc si duc pacientii. Ca in filme. Foarte efectiv lucreaza sistemul medical in aceasta a doua mea patrie ce e doar la cateva tari distanta de noi. La fel a fost socialista candva. Tara asta a putut si poate face diferenta. De ce noi nu am putea? Pentru asta trebuie sa fim intai de toate martorii condamnarilor in masa a coruptilor care de 25 de ani se tin in scaune si in sistem. Ieri parintii lor, azi fiii. Ieri nasii, azi finii si tot asa. Nu cred ca nu avem parghii legale sa-i bagam la rece si sa inceapa sa infloreasca totul in jur si sa profite din asta nu cei de sus care sunt in slujba noastra ci toti noi - oamenii simpli si ordinari, onesti si muncitori, integri si iubitori de tara care prin votul nostru i-am angajat sa ne faca conditii de trai si tratament bune. Cat despre pacientii din luna noiembrie din familia mea - sunt sanatosi, zburda, muncesc si se bucura de viata si tratament bun.

Orasele rusesti iti amintesc cat de bine iti este acasa in Europa

Titlul este exact gandul dupa ce am vizitat 2 capitale rusesti: una actuala si alta cea istorica. Nu am nimic impotriva oamenilor de aici care par ca s-au straduit sa ma faca sa ma simt bine in deplasarea mea de lucru. Si totusi cu tot efortul lor pot sa spun sigur ca ceva nu-i asa cum pare a fi sau cum vor ei sa se arate. Ceva e stricat la mijlocul tortului fanfaros. Si asta vezi cu ochiul liber, cu urechea destupata si cu tot organismul. Un contrast mare intre lumea mea si lumea rusilor este ca ei nu isi dau seama ce e rau si ce e bine. Ceea ce pare normal pentru ei asta e anormal pentru mine. Imi venea mai mult sa rad isteric (chiar radeam cand ii auzeam cum se adresau unul la altul) decat sa plang. Plansul m-a apucat in ultima seara cand am vazut ca rusului pur si simplu nu-i place sa lucreze si nu-i suficient ca nu-i place da te incurca si pe tine sa lucrezi. Chiar se supara ca vrei sa lucrezi si sa nu mergi dupa planul lor de a te duce de nas si a umbla cu fofarlica. Am impresia ca am nimerit intr-o piesa cu un singur decor in care se schimba abil doar elocinta sau peste acelas decor obositor se adauga straturi de make-up kitchos pentru a fura atentia de la un discurs prea prefacator si fake.

Dintre lucrurile pe care le-as putea enumara scurt si clar despre cum e rusul si casa rusului fac parte urmatoarele: mare si urata daca nu e centrul orasului, murdara si galagioasa chiar si in centrul orasului, mai putin pe Krasnaya Ploshiad', rusii nu se tin de cuvant, vorbesc despre ei mult, nu-i intereseaza altii nici macar din politete, le lipseste spiritul auto-reflectiei, au conditii stranii in hotele de 5 stele, gen mini-barul incuiat sau trebuie sa lasi arvona, micul dejun nici nu ti-l propun pana nu intrebi, stai la coada in aceste locuri de lux, hotele de genul asta fara parcari, evacuari de masini la tone pentru ca nu este asigurata parcarea, in oras e chiar o mare problema cu parcarea, drumuri proaste, mancare fara prea bun gust ca sa zici asta e neam-neam, magazine imense prea multe, telefonia mobila si internetul controlat de autoritati se pare pentru ca prea vadit intarzie mesajele si accesul este prea restrictionat, oamenilor le place sa se jeluie, se scapa cu vorba afisand o ura fata de negri, fata de alte natiuni mai putin fata de cei de care depind financiar, te indeamna sa vezi stirile lor cand te roaga sa te informezi despre ceva, profita la maximum de om si/sau situatie fara pic de soveste parca sufera de un infantilism civic devotat, isi etaleaza puterea prin excursii pe la locurile de care se mandresc, dau multi bani pentru un ghid care sa-ti povesteasca cat e de mare si tare Nasha Russia cu istoriile ei mitomane grandioase, insa le e jale sau nu ii duce capul sa-ti ofere o sticla de apa in caldura de 36 de grade, daca stii rusa iti povestesc despre istoria lor de parca ar fi si istoria ta la mod firesc, la hotel auzin ca vorbesc rusa te tratau fara respect ca intre semeni iar vazand ca sunt cetatean roman imediat isi puneau o masca respectuoasa de servilism, etc

Stiu ca nu e bine sa faci concluzii si sa creezi stereotipuri despre intreaga natiune prin prisma situatiilor individuale si eu chiar nu fac stereotipuri si nu m-am grabit sa trag linie. Pur si simplu asta e si stiu ca nu am gresit cu aceasta descriere spontana esenta lucrurilor si a oamenilor din mama Rusiei masii lor..

Nu este ideala Europa dar tot e mai bine, cu mult mai bine in Europa. Ma intorc acasa si de asta nici nu iti imaginezi ce fericita sunt ca ma intorc in inima ta, draga mea Europa.

Optimizarea de pe masa odata cu cresterea numarului gadget-urilor in casa

Odata cu dezvoltarea gadget-urilor apare nevoia de a face un modest update si in mobilier. Dezordonat lasate pe masa, ba la incarcat, ba la simpla lasare din mana, iti da un usor sentiment de discomfort, mai ales cand sunt multe si diverse de la kindle, tablet mini, maxi pana la smart phone. Cand ai o familie numeroasa si fiecare are cate cel putin doua tipuri de astfel de jucarii inteligente nevoia de re-organizare devine nu stiu cum mai acuta. E acceptabil sa le adaptam mobilierului pe care il avem deja, cu toate ca nu ajuta, insa perfect este cand ne gandim la o imbunatatire, la una rezonabila. Da, parca e curat in casa, pe masa insa vad mereu un dute-incoace al acestor micute si dragute dispozitive super-ajutatoare. Cat nu le-am aranja, dezordine. Recunosc nici praful nu-ti a sterge sambetele uneori.

Am cautat prin magazine si pe internet ceva ce ar imbunatati calitatea stocarii lor avand in mintea mea deja un concept de cum mi-as dori sa fie acest multi suport si ce ar face viata familiei mai comfortabila. Nu mi-a fost mare mirarea, dupa indelungate cautari, sa gasesc fix conceptul inchipuit insa la un pret de 120 de euro pe amazon. Iata! S-a m-ai gandit cineva! Nu-s eu prima si ciudata! Dar de ce asa scump? Lasa ca mesteresc eu singura cu mana mea ce-mi trebuie. Avand asta in cap, intr-adevar mi-am vazut micul meu vis realizat. Solutia pe care am adaptat-o, dupa alte prompte si hotaratoare cercetari, costa doar 3 euro. Este o solutie ieftina si eficienta. Mi-am organizat perfect masa cu toate gadget-urile din casa, aranjandu-le unul cate unul ca niste soldatei cu suficient loc si pentru cabluri la o eventuala incarcare pe acest suport din imaginea de mai jos, de fapt un suport menit pentru... farfurii. Daca te intereseaza aceasta solutie, scrie-mi emailul tau pe care te voi contacta pentru a-ti trimite "inventia" prin posta - 3 euro plus serviciul postal in schimbul unei ordini pe masa ta dupa invazia de tablete si mobile. Daca ai gasit o alta solutie la fel de estetica si ieftina, te rog mult impartaseste-ne experienta ta aici. Daca inca nu ai gasit nici o solutie sau poate crezi ca nu e timpul pentru acest nou management al lucrurilor hi-tech din casa ta, sper cel putin ca ti-am dat un hint, inspirandu-te pentru alte re-organizari din casa ta sau oferindu-ti un impuls de a anticipa.

Ma tem de urmatoarele jocuri olimpice

Nu este intamplator ca Rusia agreseaza statele din fosta familie sovietica si anexeaza teritorii pe timpul Jocurilor Olimpice. Abhazia si Osetia au fost taiate de pe harta Gruziei in timpul Jocurilor Olimpice din China din vara lui 2008. Crimeea a fost taiata de pe harta Ucrainei in timpul Jocurilor Olimpice de iarna din Sochi in 2014. Se vede ca rusii se amuzeaza tare punand in practica niste strategii imperialiste pe o platforma contemporana si folosesc olimpiadele pentru a-si mari teritoriile. Cu fiecare joc olimpic un nou teritoriu. Ei stiu prea bine ca fanii din Apus sunt atat de atenti la competitiile sportive ca nu e usor sa le sustragi atentia de la activitatile ce le provoaca adrenalina, placere si mandrie. Vine apuseanul seara obosit de la servici, deschide o bere, doua, trei in fata LED-urilor Ultra High Deffinition si nu mai vrea sa auda si sa vada nimic altceva in jur. Cand este urmatoarea Olimpiada si unde? Mi-e frica nu stiu cum deja... Sa nu va aud ca spuneti ca-i bizar si ca-i doar coincidenta.

Europa Libera un post de cacat

Nu stiu cine conduce Europa Libera in Republica Moldova, insa pot sa dau garantie ca este un jurnalist de scoala sovietica si mai cu seama cineva care inca mai serveste puterea indiferent de culoarea politica, de fapt deserveste interesele straine - aici poate fi interesul rusului, sau al americanului, sau al mafiotului, sau al coruptului, numai nu al cetateanului simplu de rand, locuitor al Republicii Moldova. Sa nu dau eu aici lectii de jurnalism, doar ca tare ma doare sufletul sa aud cum oamenii de rand, precum si elita noastra sunt zi de zi informati necalitativ. Imaginati-va un produs lactat pe care il cumparati din supermarket si nu e de ajuns ca pe cutie este scris termen de valabilitate expirat, ci deschideti pachetul si vedeti acolo mucegai si bahlitura. Uite asa vad eu produsul mediatic, mai ales pe acel de la asa un post ce se vrea a fi un etalon. Imi permit sa fac aceasta apreciere dupa 8 ani de ascultare zi de zi a canalelor media europene si analizand calitatea mesajului si impactul lui asupra vietii civice. Ce am in vedere eu prin impact si calitate? Prin informatia primita eu, om de rand, aflu lucruri utile pentru mine, familia mea si mediul meu. Prin informatia primita eu, om de rand, gasesc utilitate pentru viata mea de zi cu zi. Eu, om de rand, avand ieri o intrebare in cap descoper azi raspunsul intr-un reportaj cu fir logic si factologic in intresul doar al unui singur om - omul simplu, omul de rand, omul important: drepturile, beneficiile, angajamentele, consecintele, multe de ce-uri si multe deoarece-uri. Ce am eu in cap ca om simplu au in cap si alte 15 milioane de oameni bunaoara, si atunci media lucreaza pentru cei 15 milioane de oameni, ci nu pentru un grup pseudo-elitar, auto-declarat important si auto-promovat in diverese topuri non-valorice, sa nu le zic de cacat.

Tare sunt dezamagita de Europa Libera si calitatea mesajelor de acolo. Nimic pentru oameni, pentru omul simplu, de rand si important. Totul pentru un auditoriu foarte ingust - sa va tot auto-ascultati si complaceti. Este o politica editoriala foarte plangaciosa si foarte declarativa. Eu zi ca jurnalistii din epoca sovietica nu mai trebuie sa conduca nici o organizatie media, nici in Moldova, nici in RRomana, nicaieri. Trebuie sa le spunem adio tuturor celor care au activat jurnalisti, sefi de redactie, fondatori in perioada socialista. Acestia sunt infectionisti. Poftim, nu va limitam drepturile, luati timp concret de emisie, pagina de la pana la, rubrica tematica, ca sa va vedem numele si sa ve evitam, insa va rog nu conduceti, nu formati tinerii, nu dirijati, nu traumati oamenii, nu zapaciti liberii ganditori aflati in serviciul tot al oamenilor de rand, oamenilor din strada, oamenilor simpli. Nu am incredere in jurnalistii care in timpul Partidului Comunist traiau bine, cica erau talentati, cu potential, ca sa ajunga si astazi acesti cica maiestri tot sa traiasca nu bine ci extrem de bine (ma irita inca pupancuristii care ii numesc maiestri si ei la randul lor foarte mari pupancuristi ai sistemului). Nu am incredere, NU am incredere pentru ca de 20 de ani societatea se putea re-forma, se putea civiliza si isi putea intari coloana vertebrala daca munceati, dragi maiestri papancuristi, calitativ si nu deserveati nostalgic clanurile rupte din inima PCUS (partidul comunist din URSS). Europa Libera este totusi o speranta, mai ales ca din strainatate mereu se vedeau altfel lucrurile, si in gunoiul acesta informational vrei si tu sa iti intorci antenele spre un canal mai credibil. Acum Europa Libera m-a dezamagit total pentru ca nu vede lucrurile clar, in general nu vede lucrurile, si ne hraneste cu putzoaice, unele stiri culmea! chiar traduse din presa rusa (si tocmai despre conflictul din Crimeea, de la rusi!), eventual pentru a manipula, fireste. Tipica spalare de creier.

Am noroc sa pot alege calitatea produsului. La primele 2 propozitii dintr-un reportaj din Gagauzia realizat de catre acest post de cacat chiar si daca o data prestigios am schimbat canalul. Te sfatui sa faci la fel. Alege produsul calitativ. Nu manca mucegai si baliga. Daca nu stii cum e la gustul produsul calitativ, doar se mai intampla sa mananc un fruct exotic si sa nu stiu de este alterat sau ba de exemplu liciile, atunci am, avem o singura cale - sa nu incetez, sa nu incetam sa exploram si sa nu cantam ode celor care si-au facut nume pe tradari, barfe si acuzatii false.

7 pasi cum sa-mi majorez salariul

A cere marire de salariu nu este in nici un caz sinonim cu a cersi. Ai tot dreptul sa ceri o marire de salariu, mai ales dupa un an de munca asidua. Cum faci acest pas? Sunt de fapt 7 pasi considerati pasi clasici de succes:

1. Iti faci toate sarcinile la timp si adaugi un extra-efort pe o perioada determinata de timp de exemplu stai un over-time sau faci multi-tasking pentru un singur dead-line, mai faci un pas in plus la ceea ce poate nu intra tocmai in olbigatiile tale sau intra la nivel colateral.

2. Dai dovada de energie pozitiva, intergirtate si inteligenta in tot ce faci.

3. Nu combini profesionalul cu personalul.

4. Te interesezi de politicile de promovare, dezvoltare profesionala si crestere personala din cadrul companiei (fiecare companie este datoare sa aiba un astfel de program)

5. Intrebi seful despre politica de marire a salariilor din cadrul institutiei. Atentie! Toata informatia aceasta trebuie sa fie transparenta si oficiala. Abordezi tema deschis si fara ezitari. Tu ai tot dreptul si meriti pentru ca timpul tau costa bani.

6. In paralel, participi la cateva interviuri si te stradui sa primesti o oferta reala de lucru.

7. Te duci cu aceasta oferta la managerul tau si ii spui urmatoarele idei-cheie: "A trecut xxx ani/luni si ai vazut bine cum muncesc eu, uite aici sunt contributiile mele si imbunatatirile pe care le-am adus departamentului (enumeri cateva fapte din arsenalul tau profesional), imi place ceea ce fac si imi place compania, uite aici am o alta oferta de munca, nu sunt inclinat sa las totul ce am construit impreuna cu tine/echipa si sa ma duc sa incep dinnou dedicand energia mea unei alte companii, cu toate acestea oferta este tentanta (o orati dar spui ca este confindentiala), de aceea iata-ma aici sa te rog sa ma ajuti sa fac decizia corecta cat mai usor si mai repede posibil."

Daca te limitezi doar la primii 5 pasi si nu iti iese sa aduci oferta, insista la un dialog direct pe subiectul dat si spune parerea deschis ca vrei de exemplu cu 300 de euro mai mult motivand cu cap aceasta suma. Un alt succes in privinta majorarii este sa ceri de la companie anumite cursuri de perfectionare si conditii de serviciu in valoarea sumei pe care vrei sa o ceri: tichete de masa, transport, abonament la masaj, sport sau alte activitati ajutatoare.

Oare cate tratate secrete se semneaza in clipa asta in lume?

Cinci ani in urma i-am pus aceasta intrebare unui autor american de zeci de carti in domeniul relatiilor internationale. Multe, mi-a spus, nici cat iti inchipui. M-a pus pe ganduri, desi paream ca aproape l-am convins ca e un pic demodat si greu afectat de perioada rece, iar lumea generatiei internetului e cu totul alta - mai progresista, transparenta, integra. Totusi, m-a pus pe ganduri. Eram suspecta la fiecare partz informational venit de la diverse surse.

Raspunsul la intrebarea "de ce" al unui eveniment controversat petrecut azi il gasim abia la evenimentul produs peste ani. In analiza mea interioara trebuie sa am rabdare si suspiciune, incredere si opinie (nu neaparat expusa). Asa abordare m-a ajutat sa nu devin admiratoare oarba a niciunui om, curent, star, etc si de fapt sa nu fiu admiratoare, ci sa-mi caut de viata mea. Viata mea este o viata simpla, dar cu aceleasi necesitati fiziologice ca si ale celor care incheie tratate internationale secrete si atunci, si astazi. Pe langa faptul ca avem in comun necesitatea dusului afara, toti ca unul mai si visam noptile ceva ce nu tinem minte. Sau ceva ce tinem minte si uitam. Sau ceva ce visam si ne inspaimantam.

Dupa discutia cu autorul american care parca se juca pe adevaratelea de-a razboiul cand imi povestea ce crede el ca se intampla in lumea asta bi-polara, eu am visat pe bune in acea noapte ca SUA si Russia nu mai fac de mult targ, ci bat palma si umarul pentru noua impartire din estul europei, fiecare cu ce poate - unul cu argumente, altul cu pusca. Am visat si am uitat. Tot asa am visat ca Ucraina se destrama. Tot asa am visat ca Rusia se cioparteste in mici republici independente. Am visat si am uitat. Pentru cineva evenimentele de ultima ora par ceva de necrezut, iar pentru altii - o re-confirmare a unor fapte ce pur si simplu nu vor disparea niciodata. Sunt chestii care nu pot sa dispara niciodata la fel ca si dormitul cu visatul si mancatul cu pisatul. Sa ma scuzati..

Ucraina a pierdut Crimeea, Rusia a pierdut Ucraina - cine si ce castiga?

Cat nu ne-am civiliza, omenirea va concepe viata ca un camp de lupta, iar intr-o lupta fericirea apartine doar celui care ia trofeul. Ceilalti vor suferi. Fascinant este cu omenirea asta ca nimic nu-i batut in cuie. Aici vreau sa amintesc despre cele 2 rezultate ale bataliilor noastre din viata: atunci cand castigi ceva, numaidecat pierzi altceva si atunci cand pierzi ceva, numaidecat castigi altceva. Sa nu ne inchipuim cumva ca exista un pierdant absolut sau un invingator absolut. Cine crede asa si-a pierdut mintile. Cine crede asa e un mare frustrat si va muri fara sa inteleaga vreun rost, chiar daca numele ii va fi gravat pe vreun monument. Faima nu inseamna si maturitate. Da, inclin spre cei care ajung la varf folosind orice mijloc pentru a-si atinge scopul, uitand ca fundamentul pe care si-au cladit existenta e un fundament ce apartine si va apartine oricum altcuiva pana la urma (si acela avand aceeasi soarta). Cate povesti populare ne invata ca atunci cand faci o capcana cuiva pana la urma singur nimeresti in ea. Ah, ce copilarism! Pai voi face tot cu multa migaleala si voi tine totul sub control. Numai ca omul este om, nu super-om si cat de imbibat cu aur, diamante si bani nu ar fi nu poate controla chiar si propriul control. Sa fie clar - gaseti ceva, pierzi altceva. Si chiar daca te-ai pazi cand castigi, fii sigur vei ajunge numaidecat sa pierzi.

Eu cred ca disparitia avionului din Malazia este legata cu evenimentele din Ucraina/Crimeea, iar evenimentele din Crimeea cu Siria. Nu am dovezi, dar am sfanta intuitie. Am un motiv beton - sustragerea atentiei opiniei publice internationale pentru ca prea s-a ridicat pe neasteptate pe urechi sa inteleaga neinsemnata mica cearta interna dintre doi frati, dintre doua familii crestin-slavone. Trebuia un bum. Mai ales dupa o stirica printre altele precum ca China, alaturi de UE si SUA, se ridica in sustinerea impaciurii dintre 2 frati. Dupa evenimentul cu avionul in care erau in jur de 160 din 230 pasageri chinezi, China a disparut din stirile legate cu Ucraina si Rusia. Ulterior, China s-a abtinut de la votul care condamna referendumul din Crimeea din cadrul Consiliului de Securitate al ONU. Toti - pai da normal s-a abtinut, mai ales ca mai tot timpul China este aliatul Rusiei. Asta e stereotip deja, dragii mei. China este o mare putere, iar ezitarea ei vine exact din motivele acelea din care un om cu personalitate, putere si curajos este brusc otravit de vecinul sau si devine la un moment dat docil, absent, anonim. Multe smecherii se intampla in lumea asta. Nu sunt o adepta a teoriilor conspiratiei, insa cred cu inversunare in puterea copilarismelor si a complexelir oamenilor de la putere care se vad mari si se arata tari, insa in interior sunt niste pitici (si ei asta o stiu bine, nu si cei din jur), si cei ce ii analizeaza vorbesc de niste chestii prea inalte, prea sofisticate, insa in realitate totul din jurul acestor pitici este mult prea banal si mai blatant.

Ce mai cred eu? Cred ca Rusia nu se va opri aici, asta daca nu o oprim noi cu totii ca sa-i aratam foarte clar degetul - "stanga imprejur!". Cred ca in Europa si peste tot in lume muncesc de cu zor furnicute mutante ai coloanei a cincea pentru a castiga ceva ce singuri nu prea stiu ce anume pentru ca ulterior mai devreme sau mai tarziu sa piarda, fiecare dintre ei ca om pur si simplu sa piarda ca nu a trait viata sa ci viata altuia. Cred ca Putin este homosexual, iar pentru ca e un mare frustrat (domnisoara aceea tanara sportiva este de uns ochii nostri) si se teme de o condamnare masiva a unei societati patriarhale, a hotarat sa lupte cu propriul sau viciu maltratand si umilind pe altii. Egoist si ipocrit. De altfel ca majoritatea. Deci, Putin este gay. Nu am dovezi, dar am sfanta intuitie. Ce castiga si ce pierde un mincinos? Castiga totul, pierde cel mai important - se pierde pe el. Si inca ce mai cred eu? Stai cu mine la taifas din cand in cand si vei mai afla ce mai cred.

Limba germana suna sexy si chiar arata sexy, vezi video

Uite ca limba germana poate fi si dulce, nu doar agresiva, cu cele mai lungi cuvinte posibile si inconstient de respingatoare. Dupa ce incepi sa dai din coate si ajungi sa decodifici singurica un text greu despre, bunaoara, copiii- genii sau batranii longivivi, intelegi ca tot ce se spune, se crede, se simte despre germana este un mit. Vreau sa multumesc pe aceasta cale profesorilor mei Radim si Barbora de la Institutul Austriac (chiar daca ei habar nu au de acest blog) pentru ca m-au facut sa indragesc ceva "neindragibil" - limba germana. Fetele sexy rup!

Maturatorii, servitorii, gardienii si oamenii intamplatori devin intr-o clipa artisti, nu despre talent e vorba (video)

Am fost surprinsa si lasata fara grai cand intr-un centru comercial langa gara, ce imi serveste ca un punct de trecere zilnic de la o statie de transport la alta, am inmarmurit vazand un spectacol fara precedent si auzind o piesa de zile mari. Artistii filarmonicii nationale din Brno s-au deghizat in maturatori, gardieni, consumatori, vizitatori, iar la o reactie de suparare a unui tanar lasandu-si prietena singura, om cu om, artist cu artist isi scoteau instrumentul ascuns si se alaturau parca ad-hoc nota cu nota concertului-surpriza de pe o scena parca a vietii. Sa las insa cuvintele la o parte pentru a-ti face loc sa vezi si tu ceea ce am trait si eu fiind acolo intamplator printre oamenii parca grabiti prin timp:

Fa cunostina - asta e super ceasul meu!

In colectia mea de ceasuri, de 4 luni incoace nu are concurenta un super ceas - Galaxy Gear. Ce sa-ti spun... daca ma intrebi la ce bun mi-a trebuit pot sa-ti spun sigur - nu, nu mi-a trebuit - cadou. Daca ma intrebi cu cata usurinta as putea sa-l las de pe mana sau sa ti-l ofer de exemplu tie, pot sa-ti spun sigur - no way! Am simtit diferenta calitatii vietii pana la ceas si dupa ceas. Sunt in bratele timpului si a ceasului, desi fizic e invers el e in bratele mele. Parca e un nimic, sincer, iata inca o jucarie trecatoare, fara el viata si asa e super. Totusi, cu acest Gear, asa nimic cum e, (nu ma refer aici la valoare) viata e muuult mai super. Am reusit sa identific o groaza de beneficii de cand e pe mana mea si am inteles dupa spusele flacailor din casa ca nu l-am explorat inca suficient. Calitatea cea mai utilizata de mine este, bineinteles, asortarea zilnica a culorii de pe ecran cu outfit-ul, iar dupa dispozitie sau invers cand tocmai nu o am la un rang prea dispus, super ceasul meu imi face mutrisoare dulci anuntandu-ma ora: flori, ciocolata, diamante, tablouri din Luvru, poze din albumul meu, mai pe scurt de toate din cate inca nu am visat intr-un ciob inteligent. In timp ce eu ma rasfat cu floricele pe campii, prietenii imi arata cu degetul si imi spun ca eu deja nu mai am nici o scuza, nici un drept, nici o replica sa nu raspund la vreun apel sau sa uit ceva, sau sa intarzii undeva, sau sa ma prefac ca ploua. Inca nu imi dau seama, dar cand ma uit la aceste 2 videoclip-uri ma vad si eu un pic dintr-o parte. Intotdeauna mi-au placut istorioarele si filmele cu smecherii inteligente din viitor ce imi alimentau imaginatia. Melafon-ul inca nu-i inventat, insa realitatea mea din trecutul meu despre viitor este aceasta bucata super de ceas. Ma simt eroul principal din opera mea. I am on my way!

Tocmai in locul unde se ofera gratis cate un trandafir

Nu te mai plange. Nu te mai cheltui de ziua ta, de ziua indragostitilor, in genere de zilele simbolice. Nu mai astepta de la omul iubit flori, bomboane, cadou... Nu te mai chiti. Nu te mai pregati pentru o zi frumoasa. Nu te mai... pur si simplu traieste si ceva cu adevarat neasteptat de frumos se va intampla in viata ta. Fie chiar si un trandafir banal dar mandru de proaspat te va gasi intr-un magazin de cartier, intins nevinovat de un flacau simpatic ce iti va zambi la comanda, dar dulce. Cu-i pasa ca la comanda, important ca dulce. Si asa trei ani la rand. Si trei ani inainte poate.. Pentru ca de fiecare data nu te-ai mai plans, nu te-ai chitit, nu ai asteptat. Traiesc pentru mine! Nu am nevoie de flori, florile au nevoie de mine!

Invat inca o limba la 40 de ani

Nu ma consider inca o baba, dar totusi sunt la o varsta de care limbile straine nu se mai lipesc. De fapt, niciodata nu am fost talentata in limbi straine, nu le-am prins nici melodia si nici frazele alea care se invata pe de rost si nu se cauta traducerea cuvant cu cuvant. Mereu am intrebat de ce asa in gramatica asta si mi-am pastrat un stil de a vorbi al meu, fie ca vorbesc azi in engleza, spaniola, rusa sau ceha. Azi invat o limba noua! Nu imi vine sa cred ca deja am reusit sa scriu primul meu email business in limba germana unui partner din Austria. Ei bine, cu putin ajutor de la nenea Google. Asadar, germana este astazi ultima mea "pasiune" lingvistica. Pasiune este in ghilimele deoarece sinonimul aici, pentru situatia mea, ar fi mai degraba cuvantul "necesitate". Nu am simtit niciodata pasiune pentru simplu fapt ca as sti limba unui om de pe meleaguri straine. Totusi, faptul ca ma inteleg cu omul in limba lui imi placea la nebunie, dar asta am inteles deja in circumstante mai fine si mult mai tarziu. Am folosit oricum cuvantul "pasiune" pentru germana nu intamplator. Germana, cu toate stranietatile ei, iti trezeste oarecum o pasiune. In opinia mea, limba germana ar fi trebuit invatata prima ca limba straina - e vorba de o structura si o logica despre care daca esti familiarizata iti vine mai usor apoi sa inveti alte limbi straine. Asta e concluzia mea dupa ce printr-o necesitate de business am descoperit aceasta limba deloc prietenoasa

Cum se invata mai usor o limba straina? Iata secretul -la televizor, vizionand un program documentar interesant sau un film pe care il cunosti bine. Doua ore pe zi. In plus, o portie importanta este lucru cu dictionarul atunci cand citesti o revista saptamanal. Limbajul din revista e unul colocvial si invatarea expresiilor de acolo iti va intari vocabularul modern si astfel nimeni nu va chicoti cochet cand vei folosi un arhaism, pentru ca nu il vei folosi.

Dragi copii, daca cumva dati de aceasta postare, sau daca parintii au hotarat sa va arate exemplu unei babe care invata cea de-a 5-ea limba straina in viata ei, va rog sa nu uitati ca la varsta voastra e mult mai usor sa prindeti ceva nou si ca o limba noua este un instrument important de comunicare ca si pixul si telefonul mobil care la un moment dat o sa va trebuiasca, exact ca si pixul, ca si mobilul. Dragi adulti, atunci cand veti ajunge la un moment dat la o stare cand credeti ca nu aveti ce face, nu trebuiti la nimeni si unica voastra ocupatie va fi tristeatea, irosirea de emotii si dezorientarea, cea mai buna solutie - incepeti sa invatati o limba straina, iar mai cu seama chineza si veti vedea atunci cat costa cu adevarat o viata de om.