Evenimente cu emotii

Evenimente cu emotii
Pe dreapta si stanga gasesti de TOATE de la Multi si Diferiti, iar in mijloc IZIUMINCA mea modelata modest din PLASTILINA zilei cu experiente si experimente din tarile in care ma invart ca sa Te inspir si nu sa Te impresionez:

luni, 31 martie 2014

Ma tem de urmatoarele jocuri olimpice

Nu este intamplator ca Rusia agreseaza statele din fosta familie sovietica si anexeaza teritorii pe timpul Jocurilor Olimpice. Abhazia si Osetia au fost taiate de pe harta Gruziei in timpul Jocurilor Olimpice din China din vara lui 2008. Crimeea a fost taiata de pe harta Ucrainei in timpul Jocurilor Olimpice de iarna din Sochi in 2014. Se vede ca rusii se amuzeaza tare punand in practica niste strategii imperialiste pe o platforma contemporana si folosesc olimpiadele pentru a-si mari teritoriile. Cu fiecare joc olimpic un nou teritoriu. Ei stiu prea bine ca fanii din Apus sunt atat de atenti la competitiile sportive ca nu e usor sa le sustragi atentia de la activitatile ce le provoaca adrenalina, placere si mandrie. Vine apuseanul seara obosit de la servici, deschide o bere, doua, trei in fata LED-urilor Ultra High Deffinition si nu mai vrea sa auda si sa vada nimic altceva in jur. Cand este urmatoarea Olimpiada si unde? Mi-e frica nu stiu cum deja... Sa nu va aud ca spuneti ca-i bizar si ca-i doar coincidenta.

luni, 24 martie 2014

Europa Libera un post de cacat

Nu stiu cine conduce Europa Libera in Republica Moldova, insa pot sa dau garantie ca este un jurnalist de scoala sovietica si mai cu seama cineva care inca mai serveste puterea indiferent de culoarea politica, de fapt deserveste interesele straine - aici poate fi interesul rusului, sau al americanului, sau al mafiotului, sau al coruptului, numai nu al cetateanului simplu de rand, locuitor al Republicii Moldova. Sa nu dau eu aici lectii de jurnalism, doar ca tare ma doare sufletul sa aud cum oamenii de rand, precum si elita noastra sunt zi de zi informati necalitativ. Imaginati-va un produs lactat pe care il cumparati din supermarket si nu e de ajuns ca pe cutie este scris termen de valabilitate expirat, ci deschideti pachetul si vedeti acolo mucegai si bahlitura. Uite asa vad eu produsul mediatic, mai ales pe acel de la asa un post ce se vrea a fi un etalon. Imi permit sa fac aceasta apreciere dupa 8 ani de ascultare zi de zi a canalelor media europene si analizand calitatea mesajului si impactul lui asupra vietii civice. Ce am in vedere eu prin impact si calitate? Prin informatia primita eu, om de rand, aflu lucruri utile pentru mine, familia mea si mediul meu. Prin informatia primita eu, om de rand, gasesc utilitate pentru viata mea de zi cu zi. Eu, om de rand, avand ieri o intrebare in cap descoper azi raspunsul intr-un reportaj cu fir logic si factologic in intresul doar al unui singur om - omul simplu, omul de rand, omul important: drepturile, beneficiile, angajamentele, consecintele, multe de ce-uri si multe deoarece-uri. Ce am eu in cap ca om simplu au in cap si alte 15 milioane de oameni bunaoara, si atunci media lucreaza pentru cei 15 milioane de oameni, ci nu pentru un grup pseudo-elitar, auto-declarat important si auto-promovat in diverese topuri non-valorice, sa nu le zic de cacat.

Tare sunt dezamagita de Europa Libera si calitatea mesajelor de acolo. Nimic pentru oameni, pentru omul simplu, de rand si important. Totul pentru un auditoriu foarte ingust - sa va tot auto-ascultati si complaceti. Este o politica editoriala foarte plangaciosa si foarte declarativa. Eu zi ca jurnalistii din epoca sovietica nu mai trebuie sa conduca nici o organizatie media, nici in Moldova, nici in RRomana, nicaieri. Trebuie sa le spunem adio tuturor celor care au activat jurnalisti, sefi de redactie, fondatori in perioada socialista. Acestia sunt infectionisti. Poftim, nu va limitam drepturile, luati timp concret de emisie, pagina de la pana la, rubrica tematica, ca sa va vedem numele si sa ve evitam, insa va rog nu conduceti, nu formati tinerii, nu dirijati, nu traumati oamenii, nu zapaciti liberii ganditori aflati in serviciul tot al oamenilor de rand, oamenilor din strada, oamenilor simpli. Nu am incredere in jurnalistii care in timpul Partidului Comunist traiau bine, cica erau talentati, cu potential, ca sa ajunga si astazi acesti cica maiestri tot sa traiasca nu bine ci extrem de bine (ma irita inca pupancuristii care ii numesc maiestri si ei la randul lor foarte mari pupancuristi ai sistemului). Nu am incredere, NU am incredere pentru ca de 20 de ani societatea se putea re-forma, se putea civiliza si isi putea intari coloana vertebrala daca munceati, dragi maiestri papancuristi, calitativ si nu deserveati nostalgic clanurile rupte din inima PCUS (partidul comunist din URSS). Europa Libera este totusi o speranta, mai ales ca din strainatate mereu se vedeau altfel lucrurile, si in gunoiul acesta informational vrei si tu sa iti intorci antenele spre un canal mai credibil. Acum Europa Libera m-a dezamagit total pentru ca nu vede lucrurile clar, in general nu vede lucrurile, si ne hraneste cu putzoaice, unele stiri culmea! chiar traduse din presa rusa (si tocmai despre conflictul din Crimeea, de la rusi!), eventual pentru a manipula, fireste. Tipica spalare de creier.

Am noroc sa pot alege calitatea produsului. La primele 2 propozitii dintr-un reportaj din Gagauzia realizat de catre acest post de cacat chiar si daca o data prestigios am schimbat canalul. Te sfatui sa faci la fel. Alege produsul calitativ. Nu manca mucegai si baliga. Daca nu stii cum e la gustul produsul calitativ, doar se mai intampla sa mananc un fruct exotic si sa nu stiu de este alterat sau ba de exemplu liciile, atunci am, avem o singura cale - sa nu incetez, sa nu incetam sa exploram si sa nu cantam ode celor care si-au facut nume pe tradari, barfe si acuzatii false.

vineri, 21 martie 2014

7 pasi cum sa-mi majorez salariul

A cere marire de salariu nu este in nici un caz sinonim cu a cersi. Ai tot dreptul sa ceri o marire de salariu, mai ales dupa un an de munca asidua. Cum faci acest pas? Sunt de fapt 7 pasi considerati pasi clasici de succes:

1. Iti faci toate sarcinile la timp si adaugi un extra-efort pe o perioada determinata de timp de exemplu stai un over-time sau faci multi-tasking pentru un singur dead-line, mai faci un pas in plus la ceea ce poate nu intra tocmai in olbigatiile tale sau intra la nivel colateral.

2. Dai dovada de energie pozitiva, intergirtate si inteligenta in tot ce faci.

3. Nu combini profesionalul cu personalul.

4. Te interesezi de politicile de promovare, dezvoltare profesionala si crestere personala din cadrul companiei (fiecare companie este datoare sa aiba un astfel de program)

5. Intrebi seful despre politica de marire a salariilor din cadrul institutiei. Atentie! Toata informatia aceasta trebuie sa fie transparenta si oficiala. Abordezi tema deschis si fara ezitari. Tu ai tot dreptul si meriti pentru ca timpul tau costa bani.

6. In paralel, participi la cateva interviuri si te stradui sa primesti o oferta reala de lucru.

7. Te duci cu aceasta oferta la managerul tau si ii spui urmatoarele idei-cheie: "A trecut xxx ani/luni si ai vazut bine cum muncesc eu, uite aici sunt contributiile mele si imbunatatirile pe care le-am adus departamentului (enumeri cateva fapte din arsenalul tau profesional), imi place ceea ce fac si imi place compania, uite aici am o alta oferta de munca, nu sunt inclinat sa las totul ce am construit impreuna cu tine/echipa si sa ma duc sa incep dinnou dedicand energia mea unei alte companii, cu toate acestea oferta este tentanta (o orati dar spui ca este confindentiala), de aceea iata-ma aici sa te rog sa ma ajuti sa fac decizia corecta cat mai usor si mai repede posibil."

Daca te limitezi doar la primii 5 pasi si nu iti iese sa aduci oferta, insista la un dialog direct pe subiectul dat si spune parerea deschis ca vrei de exemplu cu 300 de euro mai mult motivand cu cap aceasta suma. Un alt succes in privinta majorarii este sa ceri de la companie anumite cursuri de perfectionare si conditii de serviciu in valoarea sumei pe care vrei sa o ceri: tichete de masa, transport, abonament la masaj, sport sau alte activitati ajutatoare.

luni, 17 martie 2014

Oare cate tratate secrete se semneaza in clipa asta in lume?

Cinci ani in urma i-am pus aceasta intrebare unui autor american de zeci de carti in domeniul relatiilor internationale. Multe, mi-a spus, nici cat iti inchipui. M-a pus pe ganduri, desi paream ca aproape l-am convins ca e un pic demodat si greu afectat de perioada rece, iar lumea generatiei internetului e cu totul alta - mai progresista, transparenta, integra. Totusi, m-a pus pe ganduri. Eram suspecta la fiecare partz informational venit de la diverse surse.

Raspunsul la intrebarea "de ce" al unui eveniment controversat petrecut azi il gasim abia la evenimentul produs peste ani. In analiza mea interioara trebuie sa am rabdare si suspiciune, incredere si opinie (nu neaparat expusa). Asa abordare m-a ajutat sa nu devin admiratoare oarba a niciunui om, curent, star, etc si de fapt sa nu fiu admiratoare, ci sa-mi caut de viata mea. Viata mea este o viata simpla, dar cu aceleasi necesitati fiziologice ca si ale celor care incheie tratate internationale secrete si atunci, si astazi. Pe langa faptul ca avem in comun necesitatea dusului afara, toti ca unul mai si visam noptile ceva ce nu tinem minte. Sau ceva ce tinem minte si uitam. Sau ceva ce visam si ne inspaimantam.

Dupa discutia cu autorul american care parca se juca pe adevaratelea de-a razboiul cand imi povestea ce crede el ca se intampla in lumea asta bi-polara, eu am visat pe bune in acea noapte ca SUA si Russia nu mai fac de mult targ, ci bat palma si umarul pentru noua impartire din estul europei, fiecare cu ce poate - unul cu argumente, altul cu pusca. Am visat si am uitat. Tot asa am visat ca Ucraina se destrama. Tot asa am visat ca Rusia se cioparteste in mici republici independente. Am visat si am uitat. Pentru cineva evenimentele de ultima ora par ceva de necrezut, iar pentru altii - o re-confirmare a unor fapte ce pur si simplu nu vor disparea niciodata. Sunt chestii care nu pot sa dispara niciodata la fel ca si dormitul cu visatul si mancatul cu pisatul. Sa ma scuzati..

duminică, 16 martie 2014

Ucraina a pierdut Crimeea, Rusia a pierdut Ucraina - cine si ce castiga?

Cat nu ne-am civiliza, omenirea va concepe viata ca un camp de lupta, iar intr-o lupta fericirea apartine doar celui care ia trofeul. Ceilalti vor suferi. Fascinant este cu omenirea asta ca nimic nu-i batut in cuie. Aici vreau sa amintesc despre cele 2 rezultate ale bataliilor noastre din viata: atunci cand castigi ceva, numaidecat pierzi altceva si atunci cand pierzi ceva, numaidecat castigi altceva. Sa nu ne inchipuim cumva ca exista un pierdant absolut sau un invingator absolut. Cine crede asa si-a pierdut mintile. Cine crede asa e un mare frustrat si va muri fara sa inteleaga vreun rost, chiar daca numele ii va fi gravat pe vreun monument. Faima nu inseamna si maturitate. Da, inclin spre cei care ajung la varf folosind orice mijloc pentru a-si atinge scopul, uitand ca fundamentul pe care si-au cladit existenta e un fundament ce apartine si va apartine oricum altcuiva pana la urma (si acela avand aceeasi soarta). Cate povesti populare ne invata ca atunci cand faci o capcana cuiva pana la urma singur nimeresti in ea. Ah, ce copilarism! Pai voi face tot cu multa migaleala si voi tine totul sub control. Numai ca omul este om, nu super-om si cat de imbibat cu aur, diamante si bani nu ar fi nu poate controla chiar si propriul control. Sa fie clar - gaseti ceva, pierzi altceva. Si chiar daca te-ai pazi cand castigi, fii sigur vei ajunge numaidecat sa pierzi.

Eu cred ca disparitia avionului din Malazia este legata cu evenimentele din Ucraina/Crimeea, iar evenimentele din Crimeea cu Siria. Nu am dovezi, dar am sfanta intuitie. Am un motiv beton - sustragerea atentiei opiniei publice internationale pentru ca prea s-a ridicat pe neasteptate pe urechi sa inteleaga neinsemnata mica cearta interna dintre doi frati, dintre doua familii crestin-slavone. Trebuia un bum. Mai ales dupa o stirica printre altele precum ca China, alaturi de UE si SUA, se ridica in sustinerea impaciurii dintre 2 frati. Dupa evenimentul cu avionul in care erau in jur de 160 din 230 pasageri chinezi, China a disparut din stirile legate cu Ucraina si Rusia. Ulterior, China s-a abtinut de la votul care condamna referendumul din Crimeea din cadrul Consiliului de Securitate al ONU. Toti - pai da normal s-a abtinut, mai ales ca mai tot timpul China este aliatul Rusiei. Asta e stereotip deja, dragii mei. China este o mare putere, iar ezitarea ei vine exact din motivele acelea din care un om cu personalitate, putere si curajos este brusc otravit de vecinul sau si devine la un moment dat docil, absent, anonim. Multe smecherii se intampla in lumea asta. Nu sunt o adepta a teoriilor conspiratiei, insa cred cu inversunare in puterea copilarismelor si a complexelir oamenilor de la putere care se vad mari si se arata tari, insa in interior sunt niste pitici (si ei asta o stiu bine, nu si cei din jur), si cei ce ii analizeaza vorbesc de niste chestii prea inalte, prea sofisticate, insa in realitate totul din jurul acestor pitici este mult prea banal si mai blatant.

Ce mai cred eu? Cred ca Rusia nu se va opri aici, asta daca nu o oprim noi cu totii ca sa-i aratam foarte clar degetul - "stanga imprejur!". Cred ca in Europa si peste tot in lume muncesc de cu zor furnicute mutante ai coloanei a cincea pentru a castiga ceva ce singuri nu prea stiu ce anume pentru ca ulterior mai devreme sau mai tarziu sa piarda, fiecare dintre ei ca om pur si simplu sa piarda ca nu a trait viata sa ci viata altuia. Cred ca Putin este homosexual, iar pentru ca e un mare frustrat (domnisoara aceea tanara sportiva este de uns ochii nostri) si se teme de o condamnare masiva a unei societati patriarhale, a hotarat sa lupte cu propriul sau viciu maltratand si umilind pe altii. Egoist si ipocrit. De altfel ca majoritatea. Deci, Putin este gay. Nu am dovezi, dar am sfanta intuitie. Ce castiga si ce pierde un mincinos? Castiga totul, pierde cel mai important - se pierde pe el. Si inca ce mai cred eu? Stai cu mine la taifas din cand in cand si vei mai afla ce mai cred.