Oare cate tratate secrete se semneaza in clipa asta in lume?

Cinci ani in urma i-am pus aceasta intrebare unui autor american de zeci de carti in domeniul relatiilor internationale. Multe, mi-a spus, nici cat iti inchipui. M-a pus pe ganduri, desi paream ca aproape l-am convins ca e un pic demodat si greu afectat de perioada rece, iar lumea generatiei internetului e cu totul alta - mai progresista, transparenta, integra. Totusi, m-a pus pe ganduri. Eram suspecta la fiecare partz informational venit de la diverse surse.

Raspunsul la intrebarea "de ce" al unui eveniment controversat petrecut azi il gasim abia la evenimentul produs peste ani. In analiza mea interioara trebuie sa am rabdare si suspiciune, incredere si opinie (nu neaparat expusa). Asa abordare m-a ajutat sa nu devin admiratoare oarba a niciunui om, curent, star, etc si de fapt sa nu fiu admiratoare, ci sa-mi caut de viata mea. Viata mea este o viata simpla, dar cu aceleasi necesitati fiziologice ca si ale celor care incheie tratate internationale secrete si atunci, si astazi. Pe langa faptul ca avem in comun necesitatea dusului afara, toti ca unul mai si visam noptile ceva ce nu tinem minte. Sau ceva ce tinem minte si uitam. Sau ceva ce visam si ne inspaimantam.

Dupa discutia cu autorul american care parca se juca pe adevaratelea de-a razboiul cand imi povestea ce crede el ca se intampla in lumea asta bi-polara, eu am visat pe bune in acea noapte ca SUA si Russia nu mai fac de mult targ, ci bat palma si umarul pentru noua impartire din estul europei, fiecare cu ce poate - unul cu argumente, altul cu pusca. Am visat si am uitat. Tot asa am visat ca Ucraina se destrama. Tot asa am visat ca Rusia se cioparteste in mici republici independente. Am visat si am uitat. Pentru cineva evenimentele de ultima ora par ceva de necrezut, iar pentru altii - o re-confirmare a unor fapte ce pur si simplu nu vor disparea niciodata. Sunt chestii care nu pot sa dispara niciodata la fel ca si dormitul cu visatul si mancatul cu pisatul. Sa ma scuzati..