Cu si fara job

Numaram in gandul de dimineata la frontiera dintre vis si trezire de cate ori pana acum si cat de lung am stat fara job. O fi vreo scena din vis neterminata ce m-a trezit sa ma gandesc aievea la lucrul asta. Sau poate e de vina ultima zi din vacanta. Si ce daca voi ramane iarasi fara job? Sunt calma si linistita. Contrar altor dati cand niste frici, frustrari sau emotii amare ma sfredeleau pe dinauntru in ritmul contractiilor de gravida. Nu neaparat in legatura cu vreun job, ci mai degraba in legatura cu ce surprize imi va aduce viata. Credeam ca mi se nazare aceasta stare de minta ce imi racorea necontrolat interiorul pana ma trezeam cu urmatoarea convulsie febrila a unui gand lunatic. Anxietatea devenea viata insasi. O acceptare. Experienta apoi m-a facut asimptomatica. Grijile vii de alta data mureau faraonic.

Cel mai mult am stat fara job un an si ceva. In ciuda asa zisului statut social, totusi aveam mult de lucru. In casa mereu este ceva de facut, iar a cauta de lucru tot e un lucru. Cu sau fara job, gaseam mereu ocupatii sau ele ma gaseau pe mine. Datorita unei increderi ne-explicabile sora cu nepasarea fata de ce-o sa zica lumea imi doream sa am mai mult o bucata de paine buna pe masa decat pozitie si faima cu pretul unei muscaturi de miez mucigait.

N-am cersit niciodata un job. Toate job-urile avute acasa si aici unde tot e acasa au fost obtinute prin 2-3 runde de interviuri, teste IQ si psihologice cu zeci de personalitati interogandu-ma. Stiu bine sa pretuiesc ceea ce am obtinut cu greu. Totodata, stiu bine cand si unde sa inchid usa dupa mine atunci cand inrobirea devine legitima in secolul 21. Asa am plecat de la un prestigios post independent de tv atunci cand i-am intrezarit zgarda metalica si cat de dependent este. Asa am plecat de la o corporatie internationala si tare faimoasa pe vremuri deoarece peste noapte a hotarat sa plateasca moldovenii cu mult mai putin pentru un efort mai mare ca totuna nu faceau galagie, iar multi cerseau si acceptau job-uri la un pret mizer si atunci de ce sa te cheltui pentru un profesionist si sa-l pretuiesti daca nu te costa mai nimic un pupancurist. Am plecat de la o transnationala cu saci de bani pentru un mediu academic cu o moneda in palma intr-o lume tare straina unde nici peretii nu te ajuta. Fara job am ramas cam de 3 ori si de fiecare data cel din urma a fost si cel mai bun. Am invatat sa stiu ce imi trebuie la fiecare etapa din viata reiesind din circumstante cam zgarcite. De fiecare data mai sigur si mai linistita. Nu astept de la nimeni nimic. Nu cer. Nu demonstrez. Nu pretind. Nu ma prefac. Etalandu-mi nedemonstrarile doar un singur om si ne-om a fost si este inca darnic cu mine - eu si Dumnezeu.