Visul devenit realitate, macar si un detaliu..

Azi am inceput ziua cu o discutie despre cum s-a format apa pe pamant. In minte imi trecea visul noptii ca un desen animat. In loc sa ma intreb ce semnificatie are cadrul cand o femeie necunoscuta alearga spre mine plangand de bucurie, imbratisandu-ma si cerandu-mi o bomboana "griliaj", pe mine ma preocupa discutia din familie despre aparitia apei si despre civilizatia inainte de omenire. Oare dinozaurii tot dintr-o celula acvatica au evoluat si s-au inmultit. Dar de ce tot? Ce stupid sa ma gandesc asa, eu - o credincioasa fidela.

In momentul acesta stau fata in fata cu lumina monitorului si inteleg ca ziua de azi (o sambata inca intre decizia Babei Dochia de a ne chinui nitel inainte de a ne putea lasa cu totul pardesiurile) se incheie cumva mai putin ciudat de cum a inceput. Sunt acum dupa o masa delicioasa la care am mancat calmari gatiti cu multa grija in morcov, praz, ciuperci si ulei amestecat cu unt. Ce bine ca vanzatorul de la sectia "peste proaspat" a hotarat sa ne intrebe ce fel de calmar vrem - curatat sau nu. Ma uitat cu pofta la molusca necuratata si ma gandeam la ce concluzii am ajuns totusi dimineata in discutia noastra despre prima apa de pe pamant. Ce pitic de viata deformat mai inota p-acolo p-atunci inainte de a ajunge la tam-tararamul civilizatiei de astazi. Am aratat cu degetul la calmarul necuratat, iar vanzatorul mi-a spus sa fiu atenta cand ii scot ochii caci in mijloc mai este un os pe care trebuie cu multa grija sa-l elimin. Ce bine ca vanzatorul a fost vorbaret. Ne-a impachetat demonstrativ intr-o punga lucioasa calmarul curatat asemanator cu un ardei galben ce si-a pierdut la soare culoarea. In drum spre a plati, trecand imensul magazin, am inhatat din drum niste dulciuri in forma de tuburi. Imi pareau la vedere apetizante. M-am holbat sa citesc eticheta. Nu cumva sa-mi bage astia prea multa chimie in nas. Sunt atenta la lucrurile ce arata bine in pachet. Nu-mi vine sa cred. Citesc - tuburi de ciocalata din "griliaj" (pentru cei care nu stiu ce-i asta griliaj - zahar caramelizat grilat in faina si/sau arahide acoperit cu glazura clasica de ciocolata). M-am mirat si m-am bucurat. Fiind intr-o tara departe de casa nici nu mi-a trecut prin cap ca pot gasi ceva asemanator bomboanelor preferate copilariei mele. Da, da, si tocmai despre griliaj era si visul noptii. In visul meu era si o hala mare cu multe produse. Griliajul era scump si eu am cerut macar trei bomboane sa le pot da femeii necunoscute care ma imbratisa si imi spunea pasional ca vrea "griliaj" si ma ruga sa i le cumpar. La casa, in cosul vecinului din fata am zarit impachetate niste gaini tare mici. Am dat cu ochiul si am citit infricosata - porumbel. M-am indignat. Cum poti sa vinzi porumbei fara pene? Cum poti sa mananci duhul sfant?

La cina, mancand calmarul taiat roticele ce-mi zambea ca niste dinti albi printre tocana de legume, ne-am gandit cu totii la natura vietuitoarelor din apa de a avea puterea de a se regenera. Cica exista in apele marii o stea care daca i se taie un capat ii creste altul, iar din bucata rupta apare viata altei stele de mare. De ce omul nu are nici-o magie in el? Mananc calmar si ma gandesc ca mananc steaua aia ca un ritual de a-i imprumuta puterea de auto-regenerare. Intr-un fel, foarte ciudat, anti-materia din vis a devenit spre seara materie. Un foarte mic si neimportant detaliu acolo - l-am avut in mana aici. Ziua intreaga mi s-a parut cu mare sens dupa un non-sens de amestecaturi obisnuite si asta ca am luat in calcul detaliul. Sambata asta a fost o zi magica in felul ei, o sambata auto-regeneratoare.