Deservirea sovietica la aeroport si noi experimente mergand pe jos prin Chisinau

Zece zile chisinauiene m-au calarit gospodaros de am ramas un pic garbovita pana la urmatorul calarit. Sentimentul de gantere pe spinare ramane omniprezent un timp. Asta nu zic nici de bine, nici de rau, zic si eu de niste zile insorite si ploiase petrecute la Chisinau pe care le-am simtit la greutate. Muschi la sira spinarii nu strica nimanui. Ghebusoarele insa nu sunt bune. Antrenamentul oricum continua in reprize pentru mine. Incerc sa tin piept pe hipodromul vietii. Muschi la sira spinarii nu strica nici unui oras. Sa traiesti intr-un oras atletic, energic si vioi este incantator. Dar daca in loc de muschi se dezvolta gheburi? Uf! Azi Chisinaul, orasul meu natal, se garboveste. Il calaresc cu hoarda, fara program si in continuu atatea centre comerciale, magazine, restaurante, frizerii, farmacii, birouri de stomatologi si notari. Il gasesc drept un spatiu negustoresc cu toti boieri mari calare la masa fara nici o grija sa bea, sa manance si sa faca siesta cand si cat doresc. La un metru patrat am numarat cu ochii cate buticuri comerciale vad in jur: vagonase alb-jegoase, tarabe diforme, casulene pestrit de deranjante. Fa si tu un experiment daca esti in Chisinau, ia orice zona. La Botanica de exemplu intr-un cartier locativ unde se afla deja un magazin destul de mare hop si co-exista 35 de buticuri comerciale unul langa altul pe care, daca ma rotesc intr-un loc la 360 de grade, le numar fara dificultate. Unul vinde legume, altul morojna, celalalt detergent, ala mai incolo tigari, hat colea bauturi alcoolice, inca unul cu biscuiti si bomboane, altul carne, aici pizza, iar dincolo bar si terasa, inca un bar, inca un restaurant cu teresa, pizza pentru copii, vizavi sunt tocmai 2 farmacii, etc, iar alaturi de ele din anexele caselor de locuit citesti inscriptii colorate - frizerie, mezeluri, salon de frumusete, centru de reabilitare, stomatolog, notar, masaj, inca o farmacie, etc. Asadar, orasul-cal contemporan Chisinau e generos. Am gasit si eu, privind asa in jur, langa un buticusor viz-a-vis de un restaurant un mic spatiu liber, strategic, si m-am gandit sa deschid o farmacie taman in locul ala ce inca spre marea mea mirare sta ne-explorat. Cred ca merge business-ul daca-s doua farmacii alaturi. Trebuie sa actionez rapid, de nu mi-o ia altcineva inainte. In acest oras calarit de-a binelea si lumea toata parca e calare peste toata lumea, casele sunt calare peste alte case, masinile peste alte masini, vorbele calaresc alte vorbe, stirile calaresc cinele si asa mai departe. Nu vreau sa scald postarea asta intr-o cada electorala si nu vreau sa ma avant in aprecieri ce a fost si ce este acum Chisinaul, orasul meu natal, vazut si trait zece zile, mai ales pentru faptul ca sunt des acasa si n-am venit sa pun plusuri si minusuri aratand cu degetul, vreau doar sa-ti mai povestesc ce s-a mai intamplat pe strada mea. E drept ca dintr-o parte se vede mai bine si cel ce poate profita din asta doar va castiga, dar povestea mea e despre altceva - o punctare la cateva situatii degradante din capitolul atitudine si mentalitate ce raman o neponeatka pentru mine. Nu ca m-as anina acum cu orice pret sa critic, nu asta mi-i intentia dupa cum simti, o sa spun laconic si despre lucruri frumoase. In orice caz, eu sunt cea care revin intruna foarte pozitiva acasa si de-acasa si stau mereu in mana, daca am un pahar semi-umplut, cu partea lui plina. Ei dar tot eu atunci cand frige nu tac, atunci cand se tace am opinie, atunci cand lumea vorbeste analizez.

Ideea ca orasul s-a schimbat, nu conteaza spre bine sau spre rau, sub mandatul vreunui primar, este din start stearpa din cauza ca toate deciziile in oras nu le ia si nu le implementeaza singur primarul. Nu mai vorbesc de canale subterane sapate adanc prin oras de "fostii" in care patriotii Kremlinului tin bine inca sistemul vechi si putred in picioare si chiar daca cu ochiul liber astazi se vede ca fata acestui oras e imbujorata si nu uscativa, multe raman a fi impovarate. Asa ca din start ceea ce scriu nu e legat cu partidutele de box electoral.

Tot ce citesti aici e legat de spirit si observare. Un aer al petrecerilor domina molipsitor in atmosefara Chisinaului. Asta mai ales in week-endu-uri pe la iazuri. Am vazut acolo si hore moldovenesti dansandu-se, cumatrii mobile, nunta incinsa la un shashlyciok. Lumea se odihneste azi ca niciodata cu adevarat, pe bune, pe nisipul arat, langa dus-uri bine-amenanjate, spatii verzi reservate special pentru odihna, insulite racaritoare cu inghetata si bineinteles terenuri distractive pentru copii si adulti. Spatiile alea galbene cu aparate sportive sunt arhi-pline de oameni in varsta si copii in zilele cu soare. Exercitiile pe care le-am facut in decurs de cateva zile in parc chiar m-au ajutat sa dau jos vreo cateva kile. Chisinaul atletic il simt anume in aceste zone. Observ ochii oamenilor si imi dau seama ca astazi ca niciodata lumea cand se odihneste pai se odihneste cu adevarat. Nu mai are grijile de altadata si iese azi din gaoace ca nicicand sa simta viata, clipa, ca poate maine va fi mai rau. Nu stiu pe cat de buna este aceasta abordare pentru responsabilitatea sociala a fiecaruia, insa pentru inima de om e chiar foarte bine. Chisinaul garbovit revine imediat ce te trezesti la o realitate pragmatica.

Mergand pe jos in Chisinau din centru pana la Botanica prin parc am ascultat ciulind urechea in ce limba vorbesc trecatorii care imi veneau in intampinare. Pe alocuri ma opream sa ma odihnesc langa vreo familie, pereche, grup de oameni pe scaunele amplasate cu grija prin parc. In 45 de minute mi-au iesit in cale vreo 135 de oamenii, dintre care vreo 65 discutau intre ei, cate doi sau in grup cu copii. Pe cativa care erau singuri i-am intrebat cat e ceasul. Iti spun ce am constatat in urma acestui tip de experiment: dintre toti acei calatori-chisinauieni absolut toti vorbeau limba rusa. Toti! Iti imaginezi - toti!!! Cu ingrozire m-am simtit in minoritate. Iti imaginezi - in minoritate la tine acasa!!!

Iata neponeatka pe care chiar nu am inteles-o. E vorba despre o situatie din aeroportul international Chisinau. Am intrat in sala de asteptare. In boarding card-ul primit la check-in era scris clar gate-ul nr 1 spre Viena. M-am asezat si asteptam ora de invitatie spre poarta. Urmaream sa apara ceva scris pe ecran. Intre timp aud la microfon in limba rusa se anunta si se invita lumea spre gate-ul 2 unde se pregateste zborul spre Moscova. Din cele 4 gate-uri in total poarta spre Moscova este arhiplina. Daca as face un top al aglomeratiei spre gate, pai ar fi cam asa: nr 1 - Moscova, nr 2 - Verona, nr 3 - Budapesta, nr 4 - Viena. Acum poate gresesc daca, de exemplu, numarul locurilor dintr-un avion este identic cu nr locurilor din alt avion unde toate biletele sunt vandute, dar judecata mea se bazeaza pe un experiment ad-hoc vizual pentru ca aglomeratia de gara creata in fata portii spre Moscova nu o poti trece usor cu vederea intr-un aeroport international. Poanta culminanta insa urmeaza. Astept. Se apropie ora de imbarcare. Nimic. Astept. Nimic. Intre timp vocea brutala a doamnei care anunta in limba rusa ruta spre Moscova se aude in urmatoarele 10 minute de 7 ori (!!!) Obosesc. Deja ma enerveaza. Incepe urmatoarea runda de 10 minute cu cele 7 ori de cosmar la ureche. La microfon urla doamna ca pasagerii spre Moscova sunt invitati spre avion. Despre Viena - nimic. Ma uit inca o data la bilet, ma uit inca o data la boarding card si sincer ma gandesc "poate nu e azi zborul, doar nu am inebunit". Se trece de ora limita si urmaresc sagetos panourile, lumea din sala. Lumea sta calma in jur inafara de cardul galagios spre Moscova. La doar 4 gate-uri ale aeroportului vad la primul etaj, dar si la al doilea magazine Duty Free mai mari chiar decat sala de asteptare. Imi vine in gand o parafrazare pe care ne-ar spune-o acum multi probabil cei de casa, celor care pleaca, DUTE, frate, Liber, dute sanatos, Dute Free. Dar sa revin la grija mea. Nu ca m-as fi temut sa raman la Chisinau (dupa cum am zis vin des, e orasul meu natal, e porcaros dar imi place mult), nu ma dumeresc totusi ca asa deservire ar putea fi la un aeroport international. Inteleg sa vad asta la piata centrala, poate as intelege la posta, poate la vreun minister, insa tocmai la un aeroport international... Vad o doamna angajata a aeroportului cu o ratie in mana apropiindu-se de cativa pasageri. Le spune ceva, parca in soapta, aratandu-le cu mana spre poarta 4. Oamenii confuzi se ridica si pleaca intracolo. Eu sed. Astept. Doamna pleaca. Undeva ma pricep, dar sed si urmaresc. Doamna revine in preajma. Se uita la mine, ma analizeaza si merge spre alti pasageri spunandu-le acelasi lucru si aratandu-le spre poarta 4. Eu sed la poarta 1 si astept. Doamna pleaca. Langa mine mai sta lume si asteapta invitatia spre Viena. Intre timp cosmarul la ureche continua. Se invita in gura tare Moscova. La Viena se invita pe soptite. Revine doamna cu ratie care mai sopteste in mod aleatoriu in dreapta si stanga ca cei ce zboara la Viena sunt asteptati la poarta 1. Ii prind din zbor cuvintele si ma uit scrutator la ea. Doamna ma priveste, dar ma ocoleste un minut, dupa care revine si ma intreaba in soapta daca merg spre Viena. Atunci am zis aproape victorios un da eliberator la care ea cu acuzatie (!!!) imi spune ca poarta 1 deja se inchide si trebuie sa merg urgent la imbarcare. Am intrebat-o de ce nu se anunta la microfon, panou, de ce pe soptite si de ce aud Moscova a o mia oara. Nu am primit nici un raspuns...

Cand scriu ca zilele m-au calarit de-a binelea nu scriu pentru stil sau metafore, este exact cum am simtit, nu e nici de rau si nici de bine, e o stare si am inca multe alte exemple si experimente interesante (nici de rau, nici de bine, pur si simplu situatii) despre care am sa scriu neaparat. Nu te mai plictisesc cu randuri si randuri pentru ca stiu postarea e mai bine sa fie cat mai scurta pentru o sansa sigura ca va fi citita. Scriu aceste ultimele randuri dintr-un hipodrom real din Cehia si privesc cu admiratie caii zvelti cum sunt calariti abil de profesionisti. Banuiesc ca le place calaria asta daca galopeaza atat de energic inainte...

In poza de sus: Sacii Posta Moldovei incarcati spre zborul Chisinau-Viena

Aici in autocar spre avion unde am asteptat inca 30 de minute pana cand probabil doamna trecea pe la toti pasagerii sa-i intrebe pe soptite daca nu cumva zboara spre Viena. La ce bun tehnologii daca deservirea sovietica tot e mai dulcica.

PS: Nu am nimic impotriva frumoasei si bogatei limbi ruse la ea acasa :) precum si a prosperarii cu cap a micului business in Moldova la un metru patrat :)