Hei, turma, cand facem curat fara indemnul politicienilor?

Luam vaporul pe Dunare. Sambata. Tocika mai aproape de imbarcare a fost Bratislava. Asa s-a intamplat ca o portiune semnificativa de oras am trecut-o pe jos: de la gara de trenuri pana la port. Cam o luna in urma am facut acelas traseu cu alte scopuri. Diferenta a fost izbitor de vizibila. De data aceasta de la gara de trenuri pana in centrul orasului trona o curatenie ireprosabila. M-a mirat curatenia, intr-un oras de port, pe Dunare, estul Europei, aproape de Balcani, etc. Ce-i drept data trecuta nu m-am mirat sa vad mizerie, mai ales ca e vorba de imprejurimile de la gara de trenuri, ceva normal pentru zonele de gara din mai multe orase. Cine a fost in Bratislava a si observat stalpii plini cu anunturi suprapuse si hartii lipite zdrenturos de susul pana in josul stalpului si asa practic toti stalpii din oras. Primul lucru pe care mi l-a spus nepotelul de 7 ani cand am iesit din tren, aratand cu mana spre stalpii orasului a fost ca lui ii aduce aminte de Chisinau.

De data asta a fost altfel. Stalpii curati. Pe strazi maturat. Un grup de oameni luau sacii albastri aranjati simetric, plini de gunoi, si ii incarcau in masini particulare. Niste copii cu doi adulti vopseau in albastru urnele de gunoi din preajma. Mai multi tineri, parca studenti, erau cu niste vazoane de flori in mana. La prima vedere credeam ca vand ceva. Eram deja pregatita sa le spun ca ma grabesc daca se vor agata ca in marketingul-ui de strada. Surprinsa am fost la apropierea de ei sa constat ca nu au nici o treaba cu trecatorii si zumzaind asteptau ca ceilalti colegi din spatele lor sa termine saditul florilor pe marginea drumului si in vazoanele publice din piatra. Pentru ca asta a fost sambata, mi-am amintit subit de subotnik. Am zis, aaaaaa faceam si noi asa ceva, in timpul URSS, ieseam organizati: scolile, gradinitele, institutiile. Tot manati de Slava KPSS. Apoi mi-am amintit de asa zisele subotnice post-sovietice. Da, maaai greu, dar se mai organizeaza lumea. In mare parte continuam sa fim mobilizati de catre liderii politici, de partidele care vor sa castige credite electorale, sa-si ridice si mentina imaginea, de organizatii non-guvernamentale in spatele carora reflecteaza cate o caracatita. Mi-am zis constantand ca totul se face la noi ca la targ. Eu fac asta, in schimb voi primi aceea. Cu o tristete ascunsa si cu o convingere soldateasca mi-am zis ca aici e probabil ca si la noi, si peste tot e la fel.

Manata in ultima instanta de un instinct al curiozitatii, m-am apropiat de un grup mai maricel si am intrebat direct ce fel de actiune este asta si cine sta in spatele ei, ce formatiune politica, ce fractiune guvernamentala, ce lider, etc. Recunosc ca oamenii s-au uitat foarte suspect la mine. Reactiile au fost tare diferite: unul a ras simpatic, altul a dat din cap a intelegere si cu un suspin in privire a vrut parca sa spuna ca nu se mira de intrebare ca si la ei a fost asa ceva, celalalt mai tinerel nedumerit, probabil a vrut sa catalogheze intrebarea la capitolul penibilitate. Cel mai instarit, foarte "delavoi" lucrand mai departe mi-a spus cu multa amabilitate ca de fapt nu sta nimeni in spate. Mi-a spus ca e o actiune voluntara si absolut civica. Oamenii si-au scris prin internet, email, facebook si au vorbit de la bloc la bloc ca vor sa aiba un oras mai curat. Nici un politician, primar, sef, cantaret, formator de opinie nu a iesit cu vreun discurs, apel sau indemn, pentru ca in primul rand actiunea le apartine oamenilor simpli. Oamenii, ei insisi, constientizeaza ca nu un anume partid sau lider, vedeta sau ONG ii dirijeaza ca pe o turma sa faca ceva. Ei singuri, asumandu-si pasii cu cap pentru binele casei comune in care locuiesc, ii pot dirija pe politicieni ca pe o turma pentru ca acestia din urma sa dea din copite acolo unde e nevoie pentru cetateanul simplu. Mai recunosc ca dupa discutia cu ei am ramas si mai trista amintindu-mi de actiunile de ultima vreme din Chisinau si de aceasta falsa Hai, Moldova! care va fi valabila doar pentru cateva zile, poate luni si nu pentru o durabilitate continua. I-am rugat pe acesti oameni simpli sa-mi pozeze. Mi-au zis: "scuzati, noi nu avem timp, noi muncim pentru oras, prindeti-ne asa cum puteti". M-am multumit cu un blit spontan si am ramas cu multa admiratie fata de acesti locuitori bravi ai Bratislavei.

PS: Un oras curat este de o mie de ori mai frumos si nici fisurile drumurilor, nici saracia si "bezvkusita" nu se vad asa de tare. Imaginea este de la fata locului (o atasez mai tarziu cand gasesc cablu de la telefon) - done! si mai atasez una pentru dubla confirmare!

PPS: Nu erau echipati special, nu au avut timp sa dea interviuri si nu au pozat. Nu era pakazuha! Atat timp cat vom astepta altii sa ne spuna sa iesim la curatenie vom fi toti o turma!