Mi-am amintit de primul sarut. Era al 14-lea mijloc de vara atunci cand de obicei parintii hotarau sa-si lase odraslele pe un timp limitat la tara. Satul avea un farmec specific pentru o adolescenta crescuta la oras intre vorba ruseasca si pereti de panel. Linistea satului in loc sa ma adoarma, ma inviora. Totul la fuguta prin gospodarie. Doar a venit ajutorul de la oras. Daca bunicuta nu are timp sa sada un pic sa se odihneasca, cum sa sed eu? Si totusi chiliungeam. Ne alunga bunelul la scoala de peste drum sa ne socializam cu varsnicii, cate unul zarindu-se in curtea scolii dupa iarba pentru iepuri. Eram 3 verisoare si 2 verisori cu sedere permanenta pe la bunei in bucata aceea de mijloc a verii. O alta verisoara, mai mica, chisinaueanca si ea, venea mai rar, iar un alt verisor, cel mai mare, era flacau la Ungheni si facea mai mult sa se auda de el decat sa fie vazut de noi. Aveam in sat doua prietene, Rodica si Inga. Una fata de tarani. Alta fata de profesori. Una cu note mai slabe la scoala. Alta termina cu medalie. Ma impacam de minune cu ambele. In prima zi cand soseam in sat eram deja la poarta Rodicai. Din drum ii strigam numele pe silabe si ma uitam peste gard daca se misca cineva prin curte. Apoi o vedeam pe mama ei care uneori cu bucurie, alteori cu indiferenta imi spunea ca Rodica e plecata cu vacile. In amiaza zilei ma intorceam cu capul in jos acasa pentru ca stiam ca nu are rost sa mai trec si pe la Inga care locuia la Poarta Tarnii, putin mai departe. Trista, dar cu un zambet triumfator, stiam ca prin aceasta iesire pe la poarta Rodicai, chiar daca esuata iesire, tot satul va sti ca eu am venit la bunei. Nu ma miram atunci cand seara, la poarta mea deja, eram strigata eu din drum de catre una din vocile acelea vesele si ragusite, deosebite de vocile de oras. Flacaii satului ajungeau sa se stranga la coltul nostru de mahala exact din seara aceea. Ghita era baiatul care nu umbla cu gasca in fiecare seara pe la portile fetelor venite pe vara sa se odihneasca la bunei. Despre Ghita se auzea ca era prieten bun cu totii, invata exemplar la scoala si inventa diverse smecherii pentru a face viata satenilor mai usoara, de exemplu un arc care prinde peste sub apa, un labirint din metal care aduna merele culese din copaci intr-un singur loc, un dispozitiv prin care de la distanta inchizi hambarul, etc, etc. Ghita era fratele Ingai. Pe Ghita il vedeam stand in cerc cu flacaii satului vizavi de poarta bunicai cam toata seara pana la miezul noptii cand ochii casei noastre se inchideau. Tineretul satului, spunea bunelul... Iaca, spunea, si-au ales de azi alt loc de taifas. Se prefacea ca nu exista nici o legatura intre venirea mea si aglomeratia din drum. Bunica insa era mai directa: iata-l si pe Ghita cu baietii, nu prea umbla el asa degeaba, mai mult pe-acasa cu cartea, ceva e la mijloc. Ma bucuram cand buneii imi spuneau ca un an intreg Inga tot ii intreba cand mai vin eu prin sat. Asta, de fapt, era intrebarea traditionala a multor fetiscane si flacai ca in loc de buna ziua. Ghita nu intreba niciodata cand vin eu. Pentru el tot facea sora-sa.
Prima data in viata mea a fost cand am nimerit la o nunta fara parinti. In vara acelui an. O nunta fara nimeni din apropiatii mei cu care sa stau oficial la masa. Prima data in viata mea am fost printre tineretul satului la o nunta. Tineretul satului e o casta speciala ce vine neinvitata, face chef si este foarte importanta. Prin urmare neprezenta acestei caste la nunta insemna un mare esec. Asa am ajuns eu la o nunta anonima unde nu stiam pe nimeni. Eram prea naiva sa inteleg ca de fapt eu nu stiu pe nimeni, insa toti cei prezenti acolo stiau prea bine nepoata ai cui sunt. Eram fetele si flacaii satului veniti sa facem chef. O nunta de tara cum n-am mai vazut. Noapte, cald, mese lumgi si pline, tantari nerusinati, muzica la moda cu stelele satului, maini cu bautura la gura si noi, tinerii, dansand. Aveam un trenci roz si credeam ca toti se uitau la mine, nu la miri. Ghita ma lua de mana, de talie si ma invartea dintr-un colt de cort in altul in ciuda faptului ca ii spuneam si dadeam din cap ca nu pot dansa in doi sub muzica populara. Il calcam pe degete. Degeaba. Si totusi satenii ne urmareau. Dupa ce s-a oprit muzica, la microfon a rasunat numele meu si a lui Ghita precum ca am venit ambii sa felicitam mirii, cam tot asa cum se anunta oaspetii veniti in pereche. Ghita m-a luat de mana, am mers spre miri, a luat microfonul a tras o cuvantare matura, a scos vreo cateva ruble din buzunarul din geaca de blugi si le-a intins pe talgerul unde se alfau mai multe hartii botite si 2 pahare cu vin rosu. Mirii m-au luat, m-au imbratisat, m-au pupat de parca am copilarit impreuna. Ma uitam la acest cavaler de langa mine care dintr-un dans asa spontat si grija mi-a si devenit pereche. Stralucea flacaul de fericire. Mi-a intins paharul. Am spus nu. Mi-a spus ca-i bun si sa bem ambii din unul ca asa trebuie. Asa si am facut. Straluceam si eu pana la urma de placerea unei nunti de sat traita ca o matura, departe de parinti. Imi parea ca acest Ghita este un regizor mult prea bun si poate ca trebuie sa-l apreciez si eu. Am inceput sa ma uit mai bine la el. In drum spre casa, aproape de gardul bunicai, undeva pe langa vecini, Ghita m-a imbratisat strans, m-a luat in brate inclinandu-ma spre gardul si asa inclinat si m-a sarutat: tutun sarat si apa dulce. Abia atunci m-am simtit vinovata. De-ar sti mama pe unde umblu la 3 dimineata si cu cine, si inca ce fac. M-a mai sarutat o data. De parca m-ar fi mancat cu tot cu noapte. Ma apasa necalculat de tandru in gard si eu incercam sa scap. Obrajii imi erau tutun sarat si apa dulce pana mi-a prins buzele. Credeam ca asta e sarutul. Ma bucurasem. Nici in cap sa-mi treaca ce erou principal isi face aparitia pe scena - limba. Mai sarata si mai dulce, mai apoasa si mai afectata de tutun era isteata, jucausa si speriata. Isi pierduse controlul si cauta cuvinte in alta gura. Daca asta e sarutul, atunci e pentru prima si ultima data, mi-am spus, inclestandu-mi dintii ca niste gratii in fata unui intemnitat. Apa sarata si tutun dulce m-au urmarit intr-o noapte dupa nunta. Limba lui Ghita zadarnic incerca sa caute cuvintele mele tinute in frau de o limba nu prea curioasa si alintata. Dintii tineau piept cu greu unei invazii amoroase de instincte. Ma uram iubindu-ma.
