Evenimente cu emotii

Evenimente cu emotii
Pe dreapta si stanga gasesti de TOATE de la Multi si Diferiti, iar in mijloc IZIUMINCA mea modelata modest din PLASTILINA zilei cu experiente si experimente din tarile in care ma invart ca sa Te inspir si nu sa Te impresionez:

luni, 31 decembrie 2012

Cum arata un cadou pretios?

Altii stiind ca mor arata lumii ca traiesc. Iar altii traind nici nu le pasa de lume c-ar crede c-au murit.

Fericirea nu este victoria in sine si increderea c-ai castigat sau declaratia de victorie afisata public, fericirea este drumul parcurs tacit mana in mana cu emotiile celor foarte dragi si increderea ca o lupta castigata nu garanteaza inca o vitorie finala, ci doar e o sansa de a continua sa sprijini tacit emotiile celor foarte dragi si trairile tale.

Simplu de tot este sa intelegi sa te bucuri de micile neimportante evenimente victoriaose din jurul tau fara sa le afisezi sa le vada si altii pentru ca oricum niciodata nu vor intelege si nu ar fi trebuit sa inteleaga profunzimea superficialitatii unei simple vieti pe care o reprezinti tu.

Fiecare trecem printr-o olimpiada a vietii noastre, chiar daca vizibil nu concuram cu nimeni. Facem un mare efort pentru fericirea noastra si asta uneori ar insemna poate pentru nefericirea altora. Nici nu are sens sa aratam medalia noastra unora care nici nu stiu valoarea efortului. Cel mai greu lucru din lume este si cel mai bun lucru din lume. E suficient sa stim asta in interiorul nostru si sa ne bucuram tacit pentru a pastra magia fericirii pe mult timp in preajma noastra. La multi ani unici si tssssssssss numai voi sa-i stiti si sa-i traiti! La multi ani, mama!

duminică, 30 decembrie 2012

Opt femei secundare si un rol principal de-o secunda

O iarna. Un Craciun. Un barbat si opt femei. Doua morti. Una falsa si alta reala. Mii de incalcituri de povesti colorate, machiate, chiar si cantate. Un film francez cu 8 actrite tare potrivite, dupa o adaptare a nuvelei "8 femei" de Robert Thomas, m-a distrat si m-a intristat in acelas timp. Iarasi despre viata si moarte. Iarasi despre justificari si prostie. Iarasi despre profund si simplu intr-o viata de om efemera. Imagineaza-ti ca viata ta este intruchiparea rolului principal al barbatului din aceasta piesa (fara de care piesa n-ar avea sens), a unui rol principal, dar de fapt tare secundar, nici macar ochii eroului important nu se vad bine.

Asa e si viata. Cand, de fapt, ne credem tare importanti, suntem in esenta niste secundari, iar normalitatea vietii este s-o traim asa secundar pana la capat, si orice clipa din asta secundara sa ne para o importanta norma de viata.

Un fragmentel dintr-un cantec din film pentru cei ce se lenevesc sa-l caute integral:

sâmbătă, 29 decembrie 2012

Sfarsitul lumii a fost in 2012 pentru Ina. Ploaia londoneza m-a udat pe dinauntru.

…If I knew that this would be the last time you pass through this door, I’d embrace you, kiss you, and call you back for one more. If I knew that this would be the last time I would hear your voice, I’d take hold of each word to be able to hear it over and over again. If I knew this is the last time I see you, I’d tell you I love you, and would not just assume foolishly you know it already.” - Gabriel García Márquez

Cu acest citat se despartea anul trecut o fiinta de cineva care murise. Acum cu acest citat ma despart eu de aceasta fiinta care anul trecut se despartea de o alta fiinta care murea. Sunt muta, anonima, muritoare. Si eu o oarecare fiinta. O alta fiinta poate imi va dedica si mie odata aceste cuvinte. Desi nu as vrea, e, nu stiu cum, tare sfasiitoare emotia. As fi vrut sa aud aceste cuvinte cat sunt in viata. As fi vrut sa reuseasca sa ma vada, sa imi spuna, sa ma imbratiseze si sa nu mai existe acest "daca as..." Cu conditia ca sunt sincere aceste cuvinte. Cu condita ca le spune tot asa cum finta care a murit la sfarsitul lunii decembrie le spunea candva unei alte fiinte care a murit cu un an in urma si cu conditia ca le spune tot asa cum eu acum le spun acestei fiinte care numai e printre noi in acest sfarsit de decembrie. Le-am facut loc cu greu acestor cuvinte pe net pentru ca sunt foarte uscat de udata pe dinauntru sa mai pot iesi din anonimatul meu anonim. Stau ca o surdo-muta explicandu-mi semnele vorbirii ale celui mai neinteles interlocutor - destinul.

Sfarsitul lumii exista. Cei care radeau despre preziceri, degeaba o faceau. 2012 pentru mine a fost un fel de sfarsit, iar pentru multi a fost chiar un sfarsit al lumii lor. Deci, sfarsitul lumii nu va fi, ci exista. O data el vine neaparat. In viata fiecarui om. O data.

In ziua cand a murit EA, luptand cu boala (daca as fi stiut), la televizor s-a dat un reportaj despre un tanar vestit fotbalist ceh, chiar de varsta ei, care a murit intr-un accident banal - dandu-se la vale pe sanie a derapat intr-un copac. In acest sfarsit de decembrie a fost sfarsitul lumii pentru ea. In acest sfarsit de decembrie a fost sfarsitul lumii pentru el. Si inca poate pentru cateva fiinte. Si inca poate pentru multe altele de care nu am auzit sau nu s-a spus la televizor, pe internet.

Daca as fi stiut... Acest afurisit verb la conditional, aceasta stare ipotetica a carei realizare depinde de realizarea altei intamplari, aceasta ipoteza nerealizata in trecut as fi vrut sa fie pur si simplu prezentul prezent. Fara sa fi stiut macar, tocmai in acest decembrie, umblam brambura pe strazile impodobite ale unei Londre ploioase cu gandul naiv ca poate o voi zari-o intamplator pe strada, doar minuni se intampla, si mai ales in decembrie. Daca as fi stiut ca viitorul ei este sfarsitul lumii despre care toti faceau atata publicitate sau haz... poate as fi putut sa o ajut si eu cu ceva, poate as fi putut fi de folos pur si simplu asa muta, anonima si muritoare cum sunt. Nu am reusit. Iarta-ma Doamne. Cat de pacatoasa sunt!

M-am gandit sa gasesc citatul de despartire si in romana, un citat azi fara sens, si totusi - "Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune "te iubesc" şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii."
***
Asa de tare as vrea sa apara o noua postare, inca o rasuflare verbala, pe blogul fiintei cu care ma despart azi indurerata prin acest citat fara sens cu care se despartea ea candva de o alta fiinta care a murit si se despartea anume prin blogul ei de care eu habar nu aveam ca exista atunci pe net - http://caramelbonbonetchocolat.wordpress.com

Te-am descoperit prea devreme, Ina, in prima noastra calatorie la Londra si apoi cand mi-ai scris in loc de raspuns la un test o frumoasa marturisire; te-am descoperit prea tarziu, Ina, in sinceritatea ta virtuala cand n-am mai avut sansa sa-ti spun simplu ca Dumnezeu te iubeste. Insa acum tu stii...

duminică, 2 decembrie 2012

E prea kitchios in centrul Chisinaului de sarbatorile de iarna. Imagini din alte orase europene.

In 2009 m-am speriat cand am ajuns in centrul Chisinaului de sarbatorile de iarna - lumintie si decoratii de Craciun prea kitchioase, fara stil, amalgam de culori si figuri, prea multe si izbitor de dezgustatoare. Ma uit anul asta pe Unimedia la pozele inaugurarii bradului si cu tristete constat ca nimic nu s-a schimbat. Frumusete si delicatete, gust si stil - nu inseamna mult si bogat, pompos si tipator. Anume ultimile adjective carcterizeaza Chisinaul, si ziua, si noaptea in ajunul sarbatorilor de iarna si tocmai pana pe 14 ianuarie. Un mare kitch si batjocura decorativa.

Da, clar ca bucura ochiul, pentru ca lumineaza orasul, dar si deranjeaza ochiul foarte mult pentru ca e lipsa de gust de prea mult, pompos, fala si tiganism.

Ornamentarea orasului il vad exact ca pe o femeie stilata care isi pune briliantul potrivit la sarbatoarea potrivita si nu face abuz de bijuterii ieftine si lanturi mari cu cruci stralucitoare pe piept. Incercam sa fim un oras european, nu? Pai ce ne incurca? Banii cheltuiti pe aceste zorzoane mai bine se duceau pentru ajutorarea, de exemplu, a constructiilor de lifturi si scari pentru invalizi in locuri publice, scaune si urne de gunoi, havuzuri si zone pietonale placute. Nu critic primarul, critic abuzul celor care astazi stau cu mana pe bugete publice. O sarbatoare pentru oameni inseamna stil, modestie si multa organizare, precum si incredere ca ceea ce vei consuma alimentar in centrul orasului nu iti va otravi ficatul.

Iata cateva imagini ale decoratiilor de Craciun din orasele care ma inconjoara.
- Viena
- Brno
- Praga
- Bratislava
- Munchen
- Budapesta

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Prima zi de iarna si primii 4 presedinti romani ai RM

Ma gandeam astazi la numele de familii ai presedintilor republicii Moldova cat de romanesti sunt: Snegur, Lucinschi, Voronin, Timofti.

Astazi intr-un reportaj televizat din Romania s-a vorbit despre un oarecare Timofti care intr-un sat a facut ceva, in fine a fost personajul principal al reportajului. In clipa aceea m-am gandit ca uite numele de familie Timofti e un nume intalnit des intre romani. Oare cati de Voronin, Snegur si Lucinschi intalnim in Romania Mare?

Mergeam pe strada si brusc mi-am amintit ca ieri a fost ultima zi de toamna. Cercetam schimbarea de natura dintre ieri si azi. In contextul reflectiei mele de astazi asupra numelor primelor presedinti ai Republicii Moldova si in contextul fenomenului de trecere intre anotimpuri, observand primele semne ale iernii ce a pasit astazi cu dispozitie insorita, am indraznit sa poreclesc un pic natura: iata zboara deja "voroninii" deasupra capului, soarele nu mai "lucinscheste" asa de tare, iar degraba va veni primul "snegur" peste pamanturile noastre. Va felicit, dragii mei, cu prima zi de iarna si cu 1 decembrie, ziua romanilor de pretutindeni!