Evenimente cu emotii

Evenimente cu emotii
Pe dreapta si stanga gasesti de TOATE de la Multi si Diferiti, iar in mijloc IZIUMINCA mea modelata modest din PLASTILINA zilei cu experiente si experimente din tarile in care ma invart ca sa Te inspir si nu sa Te impresionez:

vineri, 29 aprilie 2011

Cum schimbi lumea? Simplu



Scurt, clar si cuprinzator, cum spune editorcassh.

Traduc oricum pentru bunei

E scris: Sunt orb. Ajutati-ma va rog.
Dialog:
-Ce ai facut?
-Am scris acelas lucru, dar cu alte cuvinte.
E scris: Este o zi frumoasa si eu nu o pot vedea.
Final: Schimba-ti cuvintele! Schimba-ti lumea!

luni, 25 aprilie 2011

Moldova sucks! striga CIA. Intamplator?

Moldova sucks! Nici pe departe nu sunt eu care zic asa ceva. Cu exact cuvintele acestea se termina un film american produs in 2010 in care s-a filmat Bruce Willis, doar ca eu nu am inteles asta de la bun inceput. Stai sa-ti spun si contextul, si pe scurt totul cum a fost cu mine, ca poate tu stii poanta, dar o sa-ti fie interesant sa afli ce piruete mintale am facut eu.

Aveam pofta de un film in aceste zile de sarbatoare. Desi programul TV incerca sa-mi umple punga satisfactiilor, am ales totusi o ora de preview-uri de trailere de pe un site ca sa pot culege ceva nou, ceva ce nu se da azi pe sticla. M-a intrigat denumirea cu 3 litere a filmului. Intr-o juma de ora deja il vizionam. Surpriza serii nu a fost filmul in sine, ci ultimele scene si cuvinte ale eroilor americani care i-au jucat pe niste agenti CIA pensionati: "Moldova sucks!". Inca de 2 ori au zis, au strigat chiar.

Trasnit este filmul, ca si finalul neasteptat. De unde sa stiu ca urmarind o parodie artistica despre CIA, eu, un cetatean al Republicii Moldova stabilit in strainatate, voi vedea la sfarsitul filmului, deja dupa cuvantul traditional THE END, o ilustrata cu inscriptia "Salutari din Moldova! Sa ai o zi frumoasa!" (vezi imaginea cu aceleasi cuvinte in original) si inca pe fundal de bubuituri si explozii. Hopa-hopa, Amerika, Evropa! Primul gand de o secunda a fost ca post-cardul e un "intro" facut in gluma de hakerii generosi din Moldova care au plasat filmul pe internet. A doua secunda a clipei daca pot spune asa a fost gandul stupefiat despre modul cum a ajuns acest generic de final intr-un film cu Bruce Willis, observand ca parca e chiar vestitul actor in cadru, s-a incadrat organic in peisajul asa zis moldovenesc din film si impinge galopant o caruta, strigand "Moldova sucks!". Ei, urmatorul gand haios din categoria "the big brother is watching you", mai ales fiind sub proaspata influenta a subiectului despre serviciile secrete, a fost ca uite bre m-au prins si aici, "papalsia! kotoryi kusalsia!", stiu "ei" ca sunt din Moldova. Al treilea gand, ca dupa o ploita rece de revenire la realitate, a fost ca imaginea face totusi parte din filmul original si asa a vrut producatorul sa incununeze inedit opera. Am mai re-vazut finalul. Cam de inca 2 ori. In traducere actorii ziceau cam asa la sfarsit: "Ti-am zis eu ca ceva rau se va intampla. Moldova e cel mai rau lucru!..." (asa am tradus "Moldova sucks!", rusii au preferat traducerea "Moldova otstoi!"). Aceste cuvinte sunt spuse in alergare, pentru ca din urma eroilor se fugareste o armata numeroasa de soldati.

Vizionand filmul in engleza, ca la final de scena, nici nu am atras atentia la penultimele cuvinte spuse de un agent rus care, dupa conflictul propriu-zis al filmului cu un deznodamant asteptat de happy-end bineinteles, i-a cerut lui Bruce Willis sa-i faca un mic favor si sa-l ajute sa rezolve o tare minora problema din... Moldova. De obicei in filmele americane ai sa auzi despre Irac, Iran, Afganistan, Vietnam, Rusia, URSS, dar de Moldova inca nu auzisem! Asa ca pentru mine acest final a fost cu adevarat o surpriza a surprizelor.

Acum concluzia mea interogativa este fireasca: sa fie oare intamplator acest final sau e unul simbolic? Sa fie oare asta o fishka a producatorului pentru un final who cares, just it is fun! sau poate filmul vrea sa ne arate ca anul trecut pe limba agentilor CIA a stat mai des ca niciodata acest cuvant si pe coridoarele CIA-ului a rasunat intruna numele republicii noastre - MOLDOVA! Oricum ar fi, I strongly recommend you sa vezi aceasta pelicula - "RED"! Macar si pt acest final ce incununeaza opera.

vineri, 22 aprilie 2011

Experiment despre remedierea suferintei tale si a tarii

Generalizez ca exista 2 tipuri de suferinta in viata unui om si in viata unei tari. Prima suferinta e cea fizica: despre om - de la o migrena pana la grave accidente, iar despre un stat - de la pierderea unui teritoriu pana la vreo criza economica. A doua suferinta si de fapt cea mai cumplita este suferinta launtrica. Despre om - de la intamplari din viata nedorite si starea regasirii de sine pana la afectarea sau chiar pierderea unei fiinte dragi din viata. Despre un stat - de la pierderea identitatii pana la lipsa sau desertaciunea valorilor umane ce calauzesc per ansamblu o societate.

Multe s-au schimbat de la antichitate pana la modernizare, insa suferinta psihica, spirituala sau emotionala a ramas aceeasi. De ce? Pentru ca, indiferent daca vorbim de individualitate sau de o colectivitate, suferinta este ca o prapastie, un "gap" cum ar zice englezul, o discrepanta cum as zice eu intre ceea ce pretuim cu adevarat si ceea ce facem.

Ian fa si tu un experiment si vezi personal de la ce suferi si cat de mult suferi si apoi pe aceleasi criterii treci la suferinta tarii si observa cum se descurca statul in care locuiesti si statele din jur cu discrepanta dintre valori si actiuni/activitati intreprinse potrivit acelor valori conducatoare, fie Constitutie, legi, strategii de Guvern si Parlament, manifestele partidelor, etc. Ai inteles da? Cata diferenta este de la scris la facut, de la gandit la intreprins, de la declarat la crezut. Vei observa ca micsorarea sau largirea diametrului unei prapastii intre ceea ce pretuiesti ca om sau stat si ceea ce faci in realitate reprezinta gabaritul suferintei. Daca micsorezi aceasta prapastie, ceea ce gandesti este in concordanta cu ceea ce faci, e ca si cum cosi marginea unei rani ca ea sa se vindece mai repede.

Sa ma pun pe foc, am experimentat in primul rand cu mine si am vazut ca multe se trag din aceea ca nu imi fructific la maximum potentialul meu si ceea ce fac de multe ori nu este in concordanta cu valorile importante din viata mea. Am indraznit apoi sa experimentez si cu Republica Moldova. De unde se trage suferinta acestui drag teritoriu? Anume ca politicienii gandesc una si fac alta, sau se conduc dupa niste valori scrise insa faptele concrete arata altceva. Biserica, la fel, pretuieste una insa la confruntare cu realitatea nu se conduce dupa calauzirea sfintei scripturi, etc, etc. Poti si tu sa experimentezi mai departe si sa atribui aceasta legitate oricarei ramuri sau structuri ale societatii, precum si tie insuti. Am luat ca exemplu si tara in care locuiesc acum. Urmaresc demult miscarea masiva in capilarele acestei societati si constat ca ceea ce gandesc oamenii aici este si ceea ce fac. Inca nu pot sa pun semnul egal bineinteles, insa diametrul prapastiei intre ceea ce pretuieste societatea asta si ceea ce face este mult mai mic.

Perioada in ajun de Pasti si in timpul sfintelor sarbatori este poate cea mai elocventa perioada pentru metoda de observare. Aici oamenii nu alearga la Piata Centrala sa se calce in picioare pentru un kilogram de branza proaspata. Aici oamenii au o piata aranjata si curata in orice perioada a vremii, cu produse mereu proaspete in care chiar daca merg in ajun de Pasti deloc nu se simte ca e ajunul unei sarbatori. Deloc nu se vede aglomeratie in care sa te avanti ca intr-o lupta disperata dorindu-ti in gand mult succes si curaj sa-ti mearga azi la cumparaturi si in care sa-ti strici neaparat dispozitia ca cineva te trimite obligatoriu cu multa insistenta in Petrea Marinescu. Aici oamenii nu sunt religiosi tare, insa in transportul public ai sa vezi anunturi peste anunturi de la diferite lacase sfinte/biserici/ catedrale invitandu-te la slujba de Pasti, indicand ora si programul. Pot continua lista, insa nu imi propun asta acum. Am scris exemplele care mi-au venit la foc automat in gand. Ceea ce vreau este doar ca prin acest amatoresc si fulger experiment, mai ales la Pasti, sa ne punem pe ganduri in privinta prapastiei launtrice intre ceea ce pretuim, ceea ce declaram, si ceea ce intreprindem cu adevarat, fapt care ne intensifica suferinta, ca om si ca stat. Poate pentru asta si exista asa sarbatoare? Poate simbolismul sarbatorii, pe langa incontestabila tratare biblica, este si unul de remediere, drept leac, de a ne ajuta sa micsoram prapastia...
Ma plimb acum prin orasul insorit si vad in jur doar zambete trecande pe langa mine.
Vad panglici colorate pe copaci, vad oua de Pasti agatate si vad iepurasi dragalasi pe care omul i-a creat sa-si faca clipa mai fericita lui si celui din jur, cetateanului si tarii intregi, pentru ca omul face exact ceea ce gandeste, iar tara reprezinta ceea ce gandeste omul.
Aceste imagini sunt de la iarmarocul de Pasti dintr-un oras din Centrul Europei.
Paste Fericit iti doresc Tie, om drag, cu pasi tenaci inainte ca sa-ti micsoreze prapastia intre ceea ce gandesti si ceea ce faci! Paste Fericit, draga tara!

luni, 18 aprilie 2011

Am luat si eu in serios legea alaturi de cei 15 milioane de oameni

Azi am alergat cu limba scoasa la posta sa fiu un cetatean responsabil si fara datorii fata de statul ce deocamdata are grija de mine. Azi au alergat asa ca mine aproape toti vecinii, prietenii si colegii. Azi am vazut ca toata populatia este nu foarte, dar extrem de responsabila si a luat chiar in serios legea.

Sa nu te tin prea tare in suspans, azi a fost ultima zi a unui proiect mare in care a participat fiecare om - recensamantul general al populatiei. Hai sa-ti povestesc pe scurt cum si de ce s-au mobilizat cei mai mult de 15 milioane de oameni spre binele unei simple statistici.

Despre recensamant s-a vorbit in mass-media cu cap: s-a amintit cand a fost facut ultima data, de ce e nevoie de actualizat, care sunt consecintele unui astfel de proiect si ce instructiuni trebuie urmate.

Timp de o luna populatia a fost acostata cochet, aproape neobservabil, de cate un anunt nepretentios, video-clip foarte scurt aratand oameni pe care ii intalnesti zilnic pe strada spunand ca uite ei asteapta sa fie numarati, precum si emisiuni radio de discutii si iluminare.

Timp de 2 saptamani s-au distribuit formularele de catre comisarii proeictului. Fiecare locuitor a primit in posta o scrisoare in care a fost informat cand si la ce ora va batea la usa comisarul cu pricina. Daca urma sa nu fii acasa, formularul te astepta online sau la oficiul postal de langa casa. Din momentul in care comisarul ti-a lasat formularul, ce a constat in vreo 6 pagini de indeplinit, o instructie explicita cum sa faci formularul si un plic cu timbrul si adresa destinatara deja incluse, urmau inca 2 saptamani la dispozitie pentru gestionarea timpului tau astfel ca sa reusesti in una din orele tale sa te ocupi si de asta. Daca nu era clar, mai exista si linia fierbite pusa la dispozitie. Hai sa socotim impreuna cat a durat procesul: o luna + 2 saptamani + inca doua, deci fix doua luni exemplare. Nimeni nicaieri nu s-a grabit, nu s-a panicat, chiar daca cu trimisul am lasat mai toti pe ultima zi. Statul a avut rabdare, nu si-a dorit sa castige totul doar intr-o zi. A muncit mult inainte acelor doua luni vizibile, in timpul si dupa sa-si adune roadele dorite.

In formular erau fel de fel de intrebari, de la nume, nationalitate, ocupatie pana la cate minute iti ia ca sa ajungi pana la scoala sau servici. Intrebarile gen cate televizoare sau frigidere ai in casa au lipsit. La indeplinirea formularului nu s-au auzit cazuri de neintelegeri. O singura locuitoare din cei mai mult de 15 milioane a protestat, dar oricum a semnat formualrul si l-a trimis.

Biroul de statistica a anuntat ieri, cu o zi inainte de incheiere, ca deja o treime din populatie au preferat sa indeplineasca formularele pe internet. Altii, aproximativ un milion si jumatate, au avut posibilitatea sa le scaneze si sa le trimita mai departe online. Statistica a mai declarat ca deocamdata este foarte multumita de procesul de reintoarcere ale celor mai mult de 15 milioane de formulare distribuite. Toata lumea a indeplinit si a trimis constiincios formularele si asta pentru ca - atentie aici este esenta (!) - amenda de boicotare a recensamantului a fost stabilita, potrivit legii, de 500 euro.

Asadar, implicarea tuturor a fost motivata in primul rand de un scurt articol din lege cu privire la recensamantul populatiei pe care totusi nu stiu de ce toti l-au luat in serios :)

Photo: Comisarul responsabil pentru distribuirea formularelor pe la case, zambetul si badge-ul erau obligatorii.

Morala: Pentru a cere ceva unui cetatean si a-l obliga la ceva, statul trebuie sa-i ofere intai si intai toate conditiile favorabile pentru realizare.

miercuri, 13 aprilie 2011

Hei, turma, cand facem curat fara indemnul politicienilor?

Luam vaporul pe Dunare. Sambata. Tocika mai aproape de imbarcare a fost Bratislava. Asa s-a intamplat ca o portiune semnificativa de oras am trecut-o pe jos: de la gara de trenuri pana la port. Cam o luna in urma am facut acelas traseu cu alte scopuri. Diferenta a fost izbitor de vizibila. De data aceasta de la gara de trenuri pana in centrul orasului trona o curatenie ireprosabila. M-a mirat curatenia, intr-un oras de port, pe Dunare, estul Europei, aproape de Balcani, etc. Ce-i drept data trecuta nu m-am mirat sa vad mizerie, mai ales ca e vorba de imprejurimile de la gara de trenuri, ceva normal pentru zonele de gara din mai multe orase. Cine a fost in Bratislava a si observat stalpii plini cu anunturi suprapuse si hartii lipite zdrenturos de susul pana in josul stalpului si asa practic toti stalpii din oras. Primul lucru pe care mi l-a spus nepotelul de 7 ani cand am iesit din tren, aratand cu mana spre stalpii orasului a fost ca lui ii aduce aminte de Chisinau.

De data asta a fost altfel. Stalpii curati. Pe strazi maturat. Un grup de oameni luau sacii albastri aranjati simetric, plini de gunoi, si ii incarcau in masini particulare. Niste copii cu doi adulti vopseau in albastru urnele de gunoi din preajma. Mai multi tineri, parca studenti, erau cu niste vazoane de flori in mana. La prima vedere credeam ca vand ceva. Eram deja pregatita sa le spun ca ma grabesc daca se vor agata ca in marketingul-ui de strada. Surprinsa am fost la apropierea de ei sa constat ca nu au nici o treaba cu trecatorii si zumzaind asteptau ca ceilalti colegi din spatele lor sa termine saditul florilor pe marginea drumului si in vazoanele publice din piatra. Pentru ca asta a fost sambata, mi-am amintit subit de subotnik. Am zis, aaaaaa faceam si noi asa ceva, in timpul URSS, ieseam organizati: scolile, gradinitele, institutiile. Tot manati de Slava KPSS. Apoi mi-am amintit de asa zisele subotnice post-sovietice. Da, maaai greu, dar se mai organizeaza lumea. In mare parte continuam sa fim mobilizati de catre liderii politici, de partidele care vor sa castige credite electorale, sa-si ridice si mentina imaginea, de organizatii non-guvernamentale in spatele carora reflecteaza cate o caracatita. Mi-am zis constantand ca totul se face la noi ca la targ. Eu fac asta, in schimb voi primi aceea. Cu o tristete ascunsa si cu o convingere soldateasca mi-am zis ca aici e probabil ca si la noi, si peste tot e la fel.

Manata in ultima instanta de un instinct al curiozitatii, m-am apropiat de un grup mai maricel si am intrebat direct ce fel de actiune este asta si cine sta in spatele ei, ce formatiune politica, ce fractiune guvernamentala, ce lider, etc. Recunosc ca oamenii s-au uitat foarte suspect la mine. Reactiile au fost tare diferite: unul a ras simpatic, altul a dat din cap a intelegere si cu un suspin in privire a vrut parca sa spuna ca nu se mira de intrebare ca si la ei a fost asa ceva, celalalt mai tinerel nedumerit, probabil a vrut sa catalogheze intrebarea la capitolul penibilitate. Cel mai instarit, foarte "delavoi" lucrand mai departe mi-a spus cu multa amabilitate ca de fapt nu sta nimeni in spate. Mi-a spus ca e o actiune voluntara si absolut civica. Oamenii si-au scris prin internet, email, facebook si au vorbit de la bloc la bloc ca vor sa aiba un oras mai curat. Nici un politician, primar, sef, cantaret, formator de opinie nu a iesit cu vreun discurs, apel sau indemn, pentru ca in primul rand actiunea le apartine oamenilor simpli. Oamenii, ei insisi, constientizeaza ca nu un anume partid sau lider, vedeta sau ONG ii dirijeaza ca pe o turma sa faca ceva. Ei singuri, asumandu-si pasii cu cap pentru binele casei comune in care locuiesc, ii pot dirija pe politicieni ca pe o turma pentru ca acestia din urma sa dea din copite acolo unde e nevoie pentru cetateanul simplu. Mai recunosc ca dupa discutia cu ei am ramas si mai trista amintindu-mi de actiunile de ultima vreme din Chisinau si de aceasta falsa Hai, Moldova! care va fi valabila doar pentru cateva zile, poate luni si nu pentru o durabilitate continua. I-am rugat pe acesti oameni simpli sa-mi pozeze. Mi-au zis: "scuzati, noi nu avem timp, noi muncim pentru oras, prindeti-ne asa cum puteti". M-am multumit cu un blit spontan si am ramas cu multa admiratie fata de acesti locuitori bravi ai Bratislavei.

PS: Un oras curat este de o mie de ori mai frumos si nici fisurile drumurilor, nici saracia si "bezvkusita" nu se vad asa de tare. Imaginea este de la fata locului (o atasez mai tarziu cand gasesc cablu de la telefon) - done! si mai atasez una pentru dubla confirmare!
PPS: Nu erau echipati special, nu au avut timp sa dea interviuri si nu au pozat. Nu era pakazuha! Atat timp cat vom astepta altii sa ne spuna sa iesim la curatenie vom fi toti o turma!

luni, 11 aprilie 2011

Cum Vaclav Klaus fura un pix din Chile, arata Televiziunea de Stat din Cehia

Prezentatoarea spune ca in calatoria oficiala prin America de Sud, presedintele Cehiei Klaus a trecut si prin Chile unde printre altele i-a placut foarte tare un pix. Vezi video mai jos cum presedintele Cehiei actioneaza ca un copilas caruia i-a placut o jucarie si nestingherit o pune in buzunar, crezand ca nu-l observa nimeni :)

Este un pix protocolar si bineinteles ca i-a apartinut in ultima instanta, dar vezi bine si tu cum Televiziunea de Stat face haz si nu-i linge curul, chiar daca e vorba de un presedinte de tara. Or, televiziunea, de stat sau privata, este cu adevarat in serviciul publicului, si nu in serviciul presedintelui.

Indiferent de ce functie au oamenii in aparatul de stat, mass media de aici este cu ochiul mereu critic pe politicieni, iar acestia din urma la randul lor vin mereu cu darea de seama in fata cetateanului si stau la televiziuni ca la covor in fata celui mai tiran sef - cetateanul. Aceasta concluzie am indraznit s-o fac in urma observarilor mele zilnice timp de 5 ani ale comportamentului mass-media din mai multe tari din Vest.

joi, 7 aprilie 2011

Azi fara politica, in schimb cu o reteta mmmmmmmmmm sa le fie ciuda la politicieni

Poate e un fel de boikot. Poate chiar mi-i in cot de ce se va vorbi azi la tv, radio, presa. Presedinti, premieri, primari, ministri, sefi, consultanti, analisti, fosti sau actuali - nu ma intereseaza. Azi, 7 aprilie, sunteti 0. Asa cum am hotarat ca macar azi sa nu-i aud si sa nu-i vad, vreau sa-ti dezvalui "o istorie de succes" (imbinare de cuvinte tare generoasa acum din gura multora adresata Republicii Moldova) a unei bucate populare in Republica Ceha. E mmmmmmmm si se pregateste simplu. Imi place ca am decis cu ce ma voi ocupa azi. Gatesc aceasta mancarica buna, nu o servesc pentru ca e buna abia peste o saptamana, mananc ce gasesc in frigider, deschid un vin bun in pomenirea celor morti si spre seara ies la o bere cu oameni carora le dedic prea putin timp.

"Nakladani Hermelin" sau cum as traduce eu "Cascavalul Murat/Maturat" sau poate e mai bine "branza speciala marinata" se pregateste dupa mai multe retete. Una este insa traditionala. Important sa merg acum la supermarket pentru asa zisa branza cu mucegai. Daca esti in Europa, SUA, Canada ia un "hermelin" produs local. Pentru RM, il gasesti in forma de roata in cutie sub denumirea de Camenbert sau chiar Brie, fara extra gusturi sau condimente. Deci oricare ar fi denumirea e musai sa fie din categoria branzeturilor clasice, necondimentate cu mucegai :) Simbolica alegere pentru ziua de azi!

Ingredientele necesare la prima mana:

- branza cu mucegai, atatea roti cate persoane doresti sa serveasca
- maximum 2 cepe mari (mai bine rosii)
- 2 catei de usturoi
- la ochi ardei rosu sau asa zisa paprika pe care o gasesti in borcanase sau cutii in supermarket, poate fi sub denumirea de feferoni (daca nu ai, poti folosi ardei rosu gras)
- si/sau ardei verde murat, zis si ardei peperoni
- piper negru, de obicei in boabe intregi
- frunze de dafin
- cca un pahar de ulei vegetal la o roata de branza
- 1 borcan (mare sau mic), poate fi si un pahar in care se va pune roata sau rotile daca sunt mai multe, in asa mod ca sa incapa total scufundat in ulei.

Iata procesul de pregatire:

- Se curata ceapa si se taie in inele
- Se taie o jumatate de usturoi in felii
- Se taie branza orizontal in 2 "reprize"
- Se presara in interiorul celor doua jumatati ardei rosu (se pot pune fel de fel de condimente ce mai ai prin bucatarie, nu doar legumele enumarate mai sus)
- Se pune apoi pe fiecare jumatate din exterior unele inele de ceapa, unele felii de usturoi, si, in functie de gustul tau, il mai netezesti cu cateva boabe de piper
- Aduna la loc cele doua bucati taiate si le perforezi cu 3 scobitori de dinti ca sa le fixezi bine una de alta
- dupa aia (daca sunt mai multe roti, repeti procesul la fiecare cu multa rabdare si grija) pui rotile de branza intr-un pahar sau borcanas, ajustandu-le uniform in straturi.
- In timp ce ajustezi branza in pahar/borcan, adaugi peste fiecare inelele de usturoi ramase, ceapa, frunze de dafin, boabe de piper, ardei iute verde, si tii mortis sa acoperi treptat borcanul cu ulei, putin cate putin, sa se umple.

Atentie: Rezultatul nu ar trebui sa aiba numai un gust bun, dar si un aspect decorativ pe masura, asa cum vezi si pe fotografie. O sa incerc spre sfarsit sa gasesc si un link.

Spre sfarsit, dupa ce branza e imbracata bine cu tot ce ai mai bun din legumele prezentate mai sus si condimentele din bucatarie, poti sa adaugi si un miez de nuca de-asupra, iar un ultim pas e sa adaugi ulei pana la refuz in vasul de sticla. Apoi inchide-l. Bine inchide-l.

Acum incepe procesul de maturizare, cum imi place mie sa-l numesc. Se lasa borcanasul in frigider timp de o saptamana. Daca e gata sau nu se cunoaste dupa ceapa - ar trebuie sa fie moale. De regula, daca iti place mai "copt" cascavalul/branza murata poate sta si 14 zile in frigider. Am intalnit oameni care tin bunatatea asta si 3 saptamani pana o consuma. Zic ca e mai coapta.

Ei si acum procesul de servire:

"Nakladni Hermelin" este de obicei servit cu paine, cel mai bine paine neagra, cu legume murate si... bere desigur!

Ce e important sa stii ca uleiul din sticla poate fi folosit inca o data dupa ce termini branza. Uleiul va transmite mai departe proaspatului nou venit zeama savuroasa si gustul picant.

Dupa cum am promis, iata si un link la o poza si la o poezie dedicata acestei bucate atat de populare in spatiul morav si ceh: http://www.nakladanyhermelin.cz

A da sa nu uit, ia-ti astazi neaparat doza de izium, bun pentru sanatate! Da plastilina, da plastilina, mai e si maine o zi!

PS: daca inca nu stii ce parere am eu despre 7 aprilie, vezi meditatia zilei din 31 martie si o sa-ti fie clar.